”Când am scos-o, a sărit trei pași înapoi și și-a scuipat în sân.
– Aoleu, ce-i aia!
Dacă nici ea nu știa, care fusese prin popușoi cu tot satul ba chiar și cu câțiva din comuna vecină, cine să știe?
– Cum ce e? Păi e… păi nu vezi… e o pu.. o
– Tu să taci, țărane, crezi că eu nu știu ce e pu.. si ce nu e? Aia, Doamne iartă-mă nu e pu.. e lucru dracului, nici dacă pui trei una peste alta nu iese așa animală!
Și își trage fusta pe ea nervoasă.
– Stai, Leano, păi eu ce fac? Nu ți-am dat Cico și cocoși, nu te-am dansat pe dedicație? Și tu mă lași așa?
– Bă, eu nu bag paru ăla-n mine că nu-s nebună! Ce vrei, să-mi iasă pe urechi? Continue reading
Dădeam în ea ca într-o scândură, ca într-o găleată cu răcituri de crăciun, ca-ntr-o ladă frigorifică plină cu ton înghețat și mazăre refrigerată. Trecuse deja o oră și tipa se uita cu aceeași moacă plictisită la lustra mea cu fluturași din tavan.
Bă, mă scotea din sărite! Eu dădeam la rame de ziceai că-s pe Pacific în furtună și asta stătea ca la plajă, nemișcată să nu-și strice bronzu’. Tre să știți ceva despre mine, eu când m-apuc de-o treabă nu suport s-o las așa… în doi peri. Simțeam că înnebunesc nu alta.
Încercasem totul, toate încolăcirile, penetrările, pozițiile, contorsiunile și forajele posibile de la struțul speriat până la cămila cu trei cocoașe, de la omul de cauciuc pâna la ciobanul tantric. Tintisem în atâtea găuri, de atâtea ori de ziceai că joc golf, păsărică, păsărică, vultur… Nimic, absolut nimic nu mergea. Continue reading
La salonul de inventică de la Venera, românul Gheorghe Țintă s-a înscris cu prototipul unui aparat care identifică și semnalizează poziția punctului G. Întrebat de unde i-a venit ideea conceperii unui astfel de dispozitiv, domnul Țintă a zis că se săturase de indicațiile nevestei și se simțea în pat ca la poligon.
Ginitorul funcționează pe principiu sonic. Inventatorul ne-a explicat că la fel verifică și carburatoarele mai vechi, cu ciocanul. Continue reading
Bunăciunea mă adusese la ea acasă iar eu făceam ture prin fața oglinzii imense din baie, cu tricoul pe cap și mâinile ridicate în aer, strigând GOOOOOL GOOOOOL GOOOOOOL. Mă simțeam de parc-aș fi marcat în finala Champions League, tipa era de milioane, fantezia oricărui bărbat inteligent așa ca mine – ochi căprui de căprioară, nas mic, un pic obraznic, buze pline și gura mică, ochelari și cămășuță cu guler dantelat ce stătea să plesnească pe sânii perfecți și fermi, talie de viespe și un fund de te băga în toate boalele. Continue reading
Nu numai că o să râdă cu lacrimi citind Povestiri de sub papuc, dar o să se laude prietenilor cu ce carte amuzantă despre femei şi relaţiile din cuplu a primit cadou, chiar de la cea de lângă el “vedeţi, mă, a mea are simţul umorului nu ca tristele voastre”
Şi cum să nu râdă când pe lângă poveştile de cuceriri fantastice şi întâmplări criminale din cuplu, mai dă şi peste dicţionarul de feminisme care sună cam aşa:
Gemeni – o zodie extraordinară ce dă lumii femei frumoase, înţelegătoare şi deştepte, la distanţă de ani lumină faţă de scorpiile produse de celelalte unsprezece zodii. Nevastă-mea e Gemeni şi ştie să citească
Punctul G – mit inventat de-al naibii, numai ca să aibă bărbaţii ce orbecăi pe întuneric. Şi dacă ar exista tot ar fi tot imposibil de găsit, să încerce ele să găsească un fir de nisip într-o găleată. Legate la ochi. Cu apă în găleată. Cu pulsul la două sute şi o erecţie cât coada de lopată. Continue reading
Posturile românești de televiziune au ajuns tomberoane vizuale în care defilează toate formele de mizerie, prostie și mârlănie umană, pentru că asta face rating. Eu unul știu și că nu am cerut așa ceva (veșnica scuză a producătorilor care ar face numai emisiuni de mare prestigiu dacă noi nu le-am cere obligatoriu can-can) și că motivul jegului ca model de audiență nu este refuzul publicului de a se uita la altceva ci faptul că metoda este ieftină și nici nu cere specialiști, creativi sau orice alt gen de profesionist media.
De luptat cu fermentarea asta urât mirositoare nu prea ai cum, cel mult duci frumos televizorul la reciclat și-ți selectezi online conținutul la care te uiți, dar parcă în afară de asta ai vrea să știe și maimuțele de pe sticlă că sunt departe de ce ar trebui să fie.
De asta Reacții.ro inaugurează premiul anual ”Fasolea de aur” care îi va reveni, după un vot popular de trei zile, celui mai mizerabil personaj din televiziunea românească. Premiul constă într-o diplomă de onoare și un kilogram de fasole maro și va fi trimis recomandat câștigătorului, împreună cu instrucțiunile de folosire a fasolei.
Iată candidații în ordine aleatorie:
Radu Banciu – o creatură cu totul și cu totul deosebită care a împins limitele jegului și prostiei umane peste granițele știute de om. Singurul umanoid de pe planetă care nu poate să lege o propoziție fără să jignească pe cineva sau fără să scoată o enormitate atât de absurdă pe gură încât te miri cum de așa un creier e capabil să folosească alfabetul. Cireașa de pe tortul de cacao e că vorbește rârâit și nazal ca un intelectual francofon cu pretenții. Cine ar putea să îi ia fasolea acestui suprem concurent?
Mircea Badea – pornit la drum ca un băiat spălat, frumușel. cu principii, cu minte, cu dicție și cu umor, s-a transformat rapid într-un isteric spumos, manevrat politic și degrabă aruncător la gunoi a oricărei logici sau principiu când vine vorba de executat rolul trasat de mâna care-l hrănește. Poate cel mai dezamăgitor personaj din media autohtonă, măcar de-ar fi fost urangutan din prima… așa ca Banciu.
Mihai Gâdea – cică analist politic, cred că scurmător de profesie i-aș spune. În ce? În orice trebuie. N-are nici un farmec și pentru mine e mult în urma celor doi, pur și simplu n-are clasa ălora.
Capatos și Măruță – ăștia-s în aceeași categorie, amândoi zâmbesc superior și nonșalant spre hoardele de gunoaie pe care tot ei le aduc în studiu și pe care ”încearcă” să le controleze când vezi-doamne o iau pe arătură. Pe nișa ipocriziei ieftine, cei doi intră cu talent în cursă, parcă totuși Capatos are un ușor avantaj el fiind singurul ce reușește constant să coboare mult sub zero media IQ-ului din platoul emisiunii cu invitații și invitatele sale.
Simona Gherghe – singura grațioasă prezență feminină din plutonul fruntaș, aleargă spre linia de finiș cu nemaipomenita realizare de a conduce prim planuri cu ceara din urechi și mizeria de sub unghii, în cadrul unui talk show monden, ca apoi să se plângă de cruzimea celor care nu o aprobă.
Ăștia mi se par candidații cu șansă. Dacă sunteți de altă părere, soluția e simplă – lăsați un comentariu cu numele candidatului dumneavoastră și dacă se fac zece comentarii cu noua propunere, intră și el în sondaj.
Ne rezumăm la oameni de televiziune, da? Fasolea de aur e numai și numai pentru ei.
Ps. click pe numele individului ”preferat” si apoi pe butonul Votează.
Cincisprezece ani am muncit pe rupte și credeți-mă nu mi-a fost deloc ușor. A trebuit să fac o grămadă de sacrificii, n-am avut tinerețe, n-am avut timp deloc de mine, douăzeci și patru din douăzeci și patru trebuia să fiu gata de muncă.
Și nu e nicio glumă să faci sex zece-doisprezece ore pe zi, nu e ca-n Parlament să dormi în scaun, trebuie să ai o pregătire fizică de excepție, de maratonistă. Făceam sală, saună și piscină o dată la două zile, dietă strictă și pe alcool nici nu puneam gura, ba și yoga de trei ori pe săptămână să fiu flexibilă pentru scene de mare dificultate. Continue reading
Eram pe la mijlocul anul întâi de facultate și tropăiau hormonii în mine ca o turmă de bondari într-o cutie de ness. Nu se uita nici naiba la mine, singurul din grupă fără bani gârlă de la tăticu, nici nu eram vreo combinație de Pitt cu Clooney, nici printre primii la învățătură, ce mai – n-aveam nimic să mă ridice în ochii fetelor.
Ba mint, se uita una la mine destul de insistent așa, dar când se foia tipa în bancă se mișca toată clădirea universității și cum eu eram slab ca un pai, nu-mi puteam imagina c-ar fi putut să mă folosească balerina decât poate pe post de scobitoare…
Și cum ne uitam noi în camera de cămin, cinci flăcăi de nădejde, mai în fiecare seară la filme de festival franțuzești găsesc dintr-o dată rezolvarea la toate probleme mele.
– Băăăăăă, mă fac instalator! – urlu din senin, acoperind gemetele culturale ce veneau din boxele prăfuite ale unicului calculator din cameră.
Nici n-am putut dormi ca lumea în noaptea aia așa eram de fericit, găsisem rețeta sigură și mă miram că nu mi-a venit în cap mai devreme, la urma urmei serveam filme din alea de câteva luni bune. Aveau instalatorii un succes la femei nemaipomenit, cum îi vedeau cu trusa cu scule cum săreau pe ei… și niște bunăciuni numa una și una… și la urmă îi și plăteau. Continue reading
Acum 20 de ani știam să deschidem singuri o ușă, fără să scrie pe ea Trage sau Împinge. Peste încă 20 o să se deschidă singure ca să nu cumva să ne încurcăm. Oh, wait….
Acum 20 de ani știam să râdem singuri la serialele de comedie, n-aveam nevoie de un cor de râsete pe sonor ca să ne dea semnalul. Peste încă 20 n-o să ne prindem la glume decât dacă vin cu subtitrare, explicație grafică și reluare.
Acum 20 de ani știam că o cafea proaspăt făcută e fierbinte fără să scrie pe cană Fierbinte. Peste încă 20 de ani probabil o să scrie la fel și pe ochiul de la aragaz. Continue reading
1. Se taie orice fel de alocație/subvenție pentru copilul rom care nu merge la școală. Se taie și pentru frații lui mai mici care nu au încă vârsta de mers la școală. Dacă unul din ei crește și merge la școală acela primește alocația și din urmă, minus cât a primit fratele mai mare aiurea.
2. Orice mamă rom este prinsă la cerșit cu sugarul în brațe (de multe ori adormit cu alcool) rămâne fără el, bebelul intră în sistemul de stat ca orfan și ea în pușcărie. Fără discuții.
3. Orice copil rom sub 16 ani este prins la cerșit de mai mult de două ori este preluat de sistemul de stat. Fără discuții. Continue reading
