Aurul atârnă greu

hagiDupă ce s-a făcut de râs cu echipa naţională de tineret, o nouă glorie a fotbalului se simte nedreptăţită. Ştefan Iovan nu vrea să plece, are mare încredere în potenţialul său de antrenor, înfrângerea 0-5 cu Austria a fost un mic accident.

Mi se pare corect. Trebuia să apară o nouă mărgea în lungul şir de exalaţii glorioase, începute, nu-i aşa, cu „Să ne faceţi statuie!” şi „Eu sunt Victor Piţurcă, nu uitaţi asta!”

Au trecut 20 de ani de la uriaşa performanţă a naţionalei de fotbal a României (performanţă egalată între timp de Costa Rica). Au trecut aproape 30 de la marea echipă a Stelei, în care activa şi domnul Iovan. De câte decenii mai avem nevoie pentru a realiza că fostele glorii, chiar şi de aur, nu sunt obligatoriu şi antrenori sau conducători competenţi?

Simplul fapt că ţineai băşica pe şiret într-o perioadă romantică a fotbalului, complet diferită de ce se joacă azi, nu te califică în funcţia de guru al fenomenului.

Şi, lăsând sentimentalismele românesco-tâmpe, performanţa generaţiei de aur nu a meritat nici măcar bronzul. Dintre toate ţările din zonă, România are cele mai slabe rezultate fotbalistice, la nivel de echipă naţională.

Ruşii sunt campioni europeni şi au jucat alte două finale, Yugoslavia a jucat două finale de european şi o semifinală de mondial, ungurii au două finale de mondial şi un bronz european, iar noi avem Generaţia de Aur.

Până şi bulgarii stau mai bine. Când i-am învins pe argentinieni cu 3-2 în 1994 (reperul nostru fotbalistic), bulgarii le-au dat 2-0, în meciul din grupă. Şi au ajuns până în semifinale, nu în sferturi. Unde suntem astăzi, noi şi vecinii de la sud? Acasă, visând cum ţineau mingea pe şiret Hagi şi Stoicikov în tinereţe.

Suntem veşnicii spectatori neutri ai turneelor finale. Aşteptăm relaxaţi spectacolul din noaptea asta, bem bere pentru nemţi, cu gândul la decolteurile braziliencelor. Şi mai vărsăm un păhărel şi pentru costaricani; au murit frumos. Probabil Maradona al lor, cel din Caraibe, le cere acum o statuie.

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

1 Comments

  1. Jignesti Costa Rica comparando cu Romania.

    Costa Rica este supra-numita “Elvetia Americii Latine”
    Cateva si cateva date despre tara:
    – in 1950 si-a desfiintat armata, pentru a finanta sistemul de invatamant si de sanatate.
    – sistem de invatamant extrem de evoluat (sub 4 % analfabetism)
    – este cea mai stabila democratie central- si sudamericana
    – este cea mai dezvoltata tara din America latina din punct de vedere economic
    – 90 % din necesarul de energie este castigat din energie verde, adica regenerabila
    – expectanta medie de viata este de 78,3 ani
    – conform unui sondaj la nivel mondial (2012), Costa Ricanii sunt considerati cei mai fericiti oameni de pe planeta

    si nu in ultimul rand: prostitutia este legalizata :-))

    Reply

Leave a Comment.