Aproape doi ani…

“Art for art’s sake is an empty phrase. Art for the sake of the true, art for the sake of the good and the beautiful, that is the faith I am searching for.” (doamna George Sand)

doi ani

Pe 5 iulie se împlinesc doi ani de când scriu pentru public. Am început cu Vocea din Castel, un ziar printat şi distribuit în Timişoara. Am continuat cu varianta online a ziarului şi, într-un final, ne-am rebranduit în reactii.ro.

Nu pot spune că am avut mari satisfacţii în această perioadă. Totul a fost o vânătoare anostă de fantome. Evident, rătăcite prin alte cimitire, nu unde subsemnatul a ales să înfigă sapa.

„Scrie bine, scrie pentru nişă! Publicul tău va apărea!” Mi-am repetat asta în fiecare zi, aproape doi ani. Am avut mari speranţe în potenţialul meu, m-am crezut special. Cine avea să ştie că, în haiala cronică ce mă defineşte, mi-am greşit propriul diagnostic?
Nu sufeream de ingeniozitate, ci de ingenuitate.

Departe de mine gândul victimizării. Am avut şi feedback-uri energice, vulcanice pe alocuri, din partea cititorilor. Articole cu sute de comentarii, idei intenţionat născocite pentru a declanşa forfota.

Dar de fiecare dată când am atins un nerv, am înfierbântat agora şi „am făcut trafic”, am jucat un rol. Acela al clovnului care îşi înfige capul în tort. Au fost articole scrise atent, muncit, probabil amuzante. În mare parte ironii pitite sub paltonul pamfletului.

Nu mă dezic de ce am scris, ba din contră. Sunt satisfăcut că am reuşit, în acele puţine ocazii, să excit populaţia facebook.

Dar nici măcar O DATĂ un text scris sincer, pasional, dezbrăcat de paltonul pamfletului şi de pantalonii clovnului popular, nu a reuşit să spargă aisbergul devoratorilor de online.

Tot ce am scris cu mari pretenţii şi aşteptări s-a scurs ca o baltă clocită pe aripile gâștei. Nu-i nimic. Ne adaptăm şi mergem înainte. În online-ul românesc, comunităţile sunt cimentate, foarte greu să rupi fărâme de public. Nu neapărat din cauza loialităţii faţă de anumite site-uri, ci din cauza gustului. Acesta este într-adevăr inamovibil!

***

Mai poţi atrage atenţia doar prin nume. Şi prin acest exemplu extrapolez puţin de la scriitura din online la cea clasică, pe hârtie. Poţi să nu ai legătură cu lirismul, să fii cel mai netalentat poet al ultimului secol. Şi totuşi să vinzi, să faci lansări fastuoase de carte, onorate prin prezenţa „greilor” din domeniu.

Da, dacă te numeşti Marius Tucă. La numele tău vor trage toţi pişcotarii cu papion, mai ceva ca muştele la magiun. Pentru că nici ei, pleava intelectualităţii neaoşe, nu au trecut marea eroic, cu pagaia ruptă. S-au căţărat pe conjuncturi, nu pe fapte mari. Nu talentul i-a făcut cunoscuţi, ci hazardul.

În imensul cazan în care ne aflăm, fierbe în continuu supa hazardului. Inevitabil, unii dintre noi cresc deasupra zemii, sub forma unor bule. Pentru câteva secunde, toate privirile îi cuprind; ei sunt sufletul colcăielii, bulele care se ridică şi explodează spectaculos.

Nu vreau să sfârşesc ca o băşică pocnită în eter. Sper să rămân la adâncime, lipit pe fundul cazanului. Şi să scriu. Pentru mine, pentru voi câţiva, cât mai puţini. Până atunci când şi eu voi refuza să mă mai citesc.

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

11 Comments

  1. Fara indoiala acesta este genul de text care te caracterizeaza. Esti mult mai autentic in postura asta decat in cea de clown.
    Noi astia de la fundul cazanului ne bucuram de prezenta ta lirica…

    Reply
  2. E important sa nu refuzi sa mai citesti in general, pentru ca atunci o sa ti se para ca tot ce scrii e genial, ca multor jurnalisti romani :))

    P.S: Nu prea inteleg partea cu “comunitatile online romanesti” pentru ca nu le prea vad, cimentate sau nu.

    Reply
    • Eh, n-aveai cum sa ratezi glumita despre cardul de sanatate care a strans aproape 800 de comentarii 🙂
      Sunt vreo 2-3 comunitati numeroase. Sau una singura care se plimba constant pe 2-3 site-uri.

  3. Două chestiuni:

    1. Mie nu-mi plac articolele tale din postura de clovn. N-au substanță, îi tratează pe cititorii fideli ca pe idioți şi atrag doar idioții în comentarii.
    2. Mi-a plăcut finețea de a adăuga ‘doamna’ George Sand. Ai făcut-o din cauza confuziilor pe care le fac mulți când aud George şi cred automat că e bărbat? :)))

    Reply
    • Mai am momente când imi place să văd “idioţii” manifestându-se prin comentarii. Tot felul de curcani explicând doct cum se zboară. Mi-a facut plăcere de cele mai multe ori, recunosc.
      Satisfacţii de om mic. Poate aşa se explică şi perioada în care practicam trollingul pe bloguri. Înca nu m-am vindecat complet :))

  4. Nietzsche a caracterizato pe doamna Lucile Dupin aka George Sand cam asa: Este o vaca de lapte stilata, cu influente germanice (in sens negativ). :))

    Cert este ca doamna a scris obsesiv de mult si de cele mai multe ori prost.

    Reply

Leave a Comment.