Foarte mulți privitori nu au înțeles gravitatea acuzelor lui Ilan Laufer. Pe bună dreptate. “De ce a fost așa grav să-l acuze pe Iohannis de antisemitism?”
Nazismul și antisemitismul se învață, nu sunt noțiuni intuitive. Dacă nu ai fost modelat de fraged și nu ai crescut în paradigma potrivită, nu vei înțelege asprimea. Vei urmări perplex cum presa și (aproape) toată suflarea politică îi smulg perciunii lui Ilan Laufer.

Trebuie să înveți că nazismul și Adolf Hitler au fost cele mai mari atrocități ale umanității. Nu “de ce?”, nu faptic, nu contextual. Simplu și mot a mot: Naziștii și Hitler sunt răul suprem, incomparabili cu alte forme ale răului. Atât de rău, încât devine foarte periculos să-l acuzi de antisemitism pe un președinte de stat, membru UE și NATO. Numele Klaus Werner Johannis este doar un bonus.

Alte adevăruri istorice greu de intuit:

Numărul victimelor cauzate de stalinismul sovieticilor este apropiat de al victimelor naziștilor. Unele surse ar spune chiar mai mare (aprox. 8 milioane).
Cumva, peste tabloul lui Stalin au trecut mai multe valuri și au spălat din venin. Stalinismul este mai diluat decât hitlerismul, iar nazismul a murit în forma sa cea mai urâtă, lăsând urmașilor o ultimă fotografie îngrozitoare. Socialismul anilor ’30 a avut timp să-și spele sângele, să-și vindece psihopatiile, iar astăzi domină Europa.

Tortura în gulag sovietic și tortura în lagăr nazist sunt rupte din același iad. La fel ca moartea civililor din Hiroshima și Nagasaki. Sutele de mii de civili japonezi nu au murit cu toții instant, pulverizați în amprentele ce vor decora pentru decenii zidul ruinelor. Cei mai mulți s-au topit în decursul a zeci de secunde. Sau au fiert.

Supraviețuitorii din Nagasaki au povestit cum cerul s-a aprins și s-a prăbușit peste oraș. Cetățenii s-au transformat în torțe vii, alergătoare. Câțiva au reușit să alerge până la râul Urakami și au sărit. Dar apa râului deja clocotea. Supraviețuitorii au avut ocazia să povestească decenii mai târziu, după ce au fost eliberați din institutele de cercetare atomică.

Am oferit mai multe detalii în cazul Hiroshima-Nagasaki deoarece literatura și cinematografia încă nu au reușit să acopere atrocitatea (cum au reușit în cazul Auschwitz, de exemplu).

Tot în seria adevărurilor istorice greu de intuit încadrăm și căința. Zicerea cu “fapta recunoscută este pe jumătate iertată” nu se poate aplica, ar fi un act de batjocură. Dar putem observa că învinșii s-au căit și încă plătesc (militar și moral). Spre deosebire de ceilalți făptuitori care și-au transformat atrocitatea de succes în turneu: Coreea, Iran, Laos, Liban, Cuba, Vietnam, Thailanda, Bolivia, Zair (astăzi Congo), Libya, Iraq, Somalia, Kuweit, Bosnia, Kosovo, Afghanistan, Syria.

Greu de intuit! Trebuie învățat pe cine iubim și pe cine hulim. La fel ca în cazul cruciadelor: O rătăcire de moment (câteva secole practic nu există în infinitul istoriei). A trecut atât și parcă nici n-au fost, totul joacă înșelător în negura Evului Mediu. Catolicismul egal Dumnezeu egal binele suprem – suficient de reținut.
Să fii nazist este răul suprem. Să fii pro-rus nu-i în regulă, dar treacă-meargă. Să fii pro-american echivalează cumva fecioria catolicismului: In God We Trust.

Acestea sunt reperele, lema de la care începem calculul. Iar lema trebuie învățată mot a mot. Nu pentru că ar avea sens, ar fi corectă sau măcar intuitivă. Dar în calculul nostru există învingători și învinși. Binele, răul, dreptatea sunt relative – elemente reziduale care trebuie ignorate.
Regulile sunt lema dictată de învingători. Conform regulilor, fapta lui Ilan Laufer este extrem de gravă și sunt justificate toate ocările care i se aduc.