ANAF-ul continuă măcelul, închizând magazine peste magazine și împărțind amenzi peste amenzi, pentru câțiva bani găsiți în plus sau în minus în casa de marcat. După cum am mai spus, comportamentul ăsta de tâlhari acoperiți de lege nu aduce nimic bun.
Nu apăr evazioniștii, ba mi se pare de tot porcul să ai o afacere prosperă și să-ți permiți să plătești taxele corect dar să nu o faci, doar ca să-ți rămână și mai mult. Pot să înțeleg artificiile, evaziunea, frica de taxe, venite din partea omului care nu se descurcă cu cât îi rămâne, la cei ce le fac pentru a avea mai mult deși au grămadă, nu.
Însă când ANAF-ul împarte amenzi pentru fraudă când e clar că nu e vorba de așa ceva și nu simte nevoia să-și facă treaba pe bune, efectele la care mă așteptam au venit năvalnic și mult mai repede decât îmi imaginam. Deja s-a întins un spirit de frondă și deja din ce în ce mai mulți refuză să plătească/închidă.
Și sunt absolut îndreptățiți să facă asta, nu poți să iei bani doar așa, pentru că reprezinți statul. Dacă până și ultimul găinar face scandal dacă-l acuzi fără să ai probe, cum te aștepți să reacționeze oameni care, de bine de rău, munesc și hrănesc niște zeci de familii pe lângă ale lor?
Devine din ce în ce mai clar ce reușește asaltul ăsta să facă, exact pe dos decât ar trebui. În loc să sperie evazionistul și să-i arate că dacă face nereguli în contabilitate, îl arde de-l ia mama naibii, îi arătă că ce face nu are nici cea mai mică importanță, te prăjim că așa vrem, nu că te-am prins cu ceva real. Și e o singură apărare în fața unei asemenea conduite, fură cât poți ca să ai de unde plăti birul când vin zbirii pe tine.
Nu mai vorbim de valul de revoltă publică și de imaginea pe care și-a făcut-o ANAF-ul, nu mai vorbim că, dacă stai să calculezi, în unele cazuri măsurile au pierdut bani din buget nu au adus mai mulți (închiderea unui magazin de produse alimentare premium înainte de Paște, pentru o lună, costă statul câteva zeci de mii de euro în taxe) și nu mai vorbim de faptul că DNA-ul le-a pus în poală grămezi de bunuri confiscate pe care nu sunt în stare să le vândă naibii la un preț logic pentru niște produse confiscate, bine că închid afaceri pentru 3 lei… nu mai vorbim.
După Petreanu, nici măcar nu poți să te superi pe inspectori, că așa e legea – orice abatere, fraudă-nefraudă, e egală în fața ei și omul care o aplică nu are cum să facă vreo diferență între 14 bani și 14 milioane. Căcat, tot legea îi obligă să caute prin buzunarele ospătarilor sau să înregistreze 3 lei de pe tejghea?
De mult n-am mai văzut la români atâta val de simpatie îndreptat spre clasa patronilor, priviți în general ca niște nemernici exploatatori de către nobilul om al muncii. Val de simpatie pentru unii, val de dezaprobare pentru alții, iar pe acesta din urmă am văzut clădindu-se altceva.
În ultimul timp s-a tot încercat discreditarea acțiunilor DNA. Majoritatea încercărilor mediatice de felul ăsta au fost plătite și comandate, mai puține au fost rodul unor naivi care cred că deși la noi se fură pe față din banii statului, trebuie cine făcute cine știe ce anchete complexe pentru a vedea că un milițian nu are de un să-și permită trei vile și trei maișini de lux.
Încercările astea se izbeau însă de un zid foarte clar și foarte gras – dă-i dracu de nenorociți, ne-au furat pe toți și ne-au nenorocit țara și noi să le plângem de milă? Să-i ia pe toți și să-i arunce la răcoare.
Acum însă văd cum apar din ce în ce mai multe semne care leagă mizeriile ANAF-ului de cealaltă poteră, DNA-ul și din ce în ce mai multă lumea care răspunde la alăturarea asta. Și nu poți să nu stai să te întrebi dacă nu cumva asta e și ideea.
Vlad B PopaScriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional. Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati |
|---|
In ultimele 3 saptamani am avut un control fiscal la firma, care s-a incheiat joia trecuta. Inspectorii au constatat greseli in contabilitate (inregistrari gresite care afecteaza TVA si impozit pe profit). Rezultatul?
Firma de conta (noi am externalizat serviciul) si-a asumat erorile (platind accesorile si penalitatile aferente), iar ANAF ne-a dat o amenda pentru aceste greseli constatate.
Amenda era de 1000 RON, dar cu plata in 48 de ore am primit reducerea la jumate, adica 500 RON. Mentionez ca erorile in conta depistate insumau mai multe zeci de mii de RON si nu cativa lei sau bani.
Avand aceasta experienta proaspata cu cei de la ANAF, si comparando cu povestile despre abuzurile grotesti din partea ANAF citite pe internet, nu pot sa ma intreb ce se intampla defapt?
Nu spun ca povestile imprastiate pe net nu sunt adevarate (nu pot proba contrariul), ce pot sa afirm sigur este doar ca nu se potrivesc cu experienta mea personala in relatie cu fiscul.
Sa fie asa de mare diferenta intre un control fiscal din Timisoara si unul din Bucuresti sau Suceava?
Sincer, nu cred.
Ca sa evitam din start discutiile inutile: nu sunt vreun protejat sau privilegiat al sistemului. Nu fac afaceri cu statul, nu am rude, prieteni, cunosctuti la ANAF.
Dimpotriva, sunt o vaca de muls exploatata la maxim.
Este drept, nici nu am avut intarzieri sau restante la plata impozitelor, de unde rezulta ca avem un cazier fiscal imaculat in baza de date ANAF.
Sa fie asta oare explicatia (cazierul fiscal curat) de ce am fost tratat intr-un mod mai civilizat decat alti contribuabili?
Sincer, nu stiu. Oarecum mi-as dori sa fie asa, insa nu prea cred nici in explicatia asta.
Ce ramane atunci? Ramane doar asimilarea aceasta a “abuzurilor” ANAF cu activitatile celor de la DNA, pe care a constatato si Vlad. Ma intreb: daca este o strategie a mediului de afaceri corupt, de a stopa lupta impotriva fraudei? Daca masurile aparent ilare (amenzi mari, suspendari de activitate) reprezinta doar o parte mica dintr-un intreg care nu ne este adus la cunostinta in mass-media?
Doar faptul ca mediul de afaceri incepe sa se planga la fel de vehement ca politicienii pentru nedreptatile si abuzurile suferite, imi da serios de gandit.
Mai ales ca aceste plangeri vin exclusiv de la “victime” apartinand unor domenii de activitate extrem de afectate de economia subterana: gastronomia si comertul cu amanuntul.
As putea afirma fara sa clipesc ca. 90 % din firmele care activeaza in aceste domenii sunt evazioniste, intr-un fel sau altul. Asta nu pentru ca intreprinzatorii sunt neaparat rau intentionati, ci pentru ca tot sistemul este corupt si nu se prea poate altfel.
Din acest punct de vedere domeniul gastronomic este intr-un cerc vicios, seamana foarte mult cu sistemul mafiot din politica, unde nu poti face cariera/avea succes daca nu esti corupt/evazionist.
Asta sa fie oare explicatia? Ca se urmareste reformarea radicala a unor domenii de activitate profund evazioniste?
Daca ar fi asa, in dulcele spirit romanesc de solutionare a problemelor, nu este de mirare ca apar si abuzurile.
Nu m-as mira sa existe chiar tinte dinainte definite (cu ajutorul SRI), care pur si simplu trebuiesc scoase din circuit, cu orice pret, cu probe sau fara. Cam cum se intampla la politicieni…
Eu cel putin nu pot exclude aceasta teorie.
Nu sunt insa de-acord cu modul in care se incearca reeducarea fiscala in domeniile extrem evazioniste, la fel cum nu pot nici sa le plang de mila celor “abuzati” si amendati din sistem.
Cu atat mai mult sunt extrem de retinut vizavi de cei care urla cel mai tare pe net “ABUZ”!!!!
Din câte pot eu să-mi dau seama, lecția pe care o predă acum fiscul, într-o manieră total greșită, se limitează strict la domeniile unde evaziunea este în floare și se lucrează cu bon fiscal, sau ar trebui să se lucreze cu bon fiscal.
Este clar că fiscul își ia cumva revanșa, însă când o faci la maniera asta, nu schimbi lucrurile. Guran are alt unghi, destul de sf după mine, cum că ar fi o formă de protest a inspectorilor pe care stilul ăsta de a face lucrurile o să-i lase fără șpagă. Ăsta mi s-ar părea chiar un scenariu de groază, dar mi-e imposibil să-l cred.
Guran fabuleaza uneori. Scenariul lui nu explica fenomenul, ci doar unele cazuri izolate. Irelevant.
Sunt deacord ca maniera este total gresita, dar trebuie sa recunoastem ca si in cazul DNA, fenomenul nu este departe. Doar ca in cazul politicienilor opinea publica scandeaza URA, scapam de corupti, in timp ce in cazul “saracilor” intreprinzatori evazionisti lumea incepe sa zica “HUO, abuz!!!”
Trebuie insa sa putem face totusi o diferenta intre evaziunea si coruptia din politica si cea din domeniile comert si gastro.
Se pare că direcția asta Antifraudă e nouă, inspectorii sunt noi şi nu au legătură cu cealaltă direcție, cea care vine în mod uzual în control contabil la firme. Asta ar fi o explicație.
Mi se pare puțin greşit să speculăm că relatările despre abuzuri ale anaf antifraudă (1,5 lei minus = amendă + închidere activitate, confiscarea urzicilor unei bătrâne pe motiv că nu avea certificat de producător…) ar face parte dintr-un plan de discreditare a fiscului şi a luptei contra evaziunii. Ptr. că dacă pornim pe calea asta a teoriilor conspiraționale, atunci trebe să le credem pe toate 🙂
În Caransebeş au închis vineri nu ştiu câte unități, toți buticarii erau paralizați de teamă. Azi ştiu de încă una. În ritmul ăsta mai 2 razii şi închid tot oraşul, că-i mic, îl traversezi la pas …
Se pare că ieri a dat ANAF un comunicat. La vreo 5 zile de când s-au lansat intoxicările în presă. Părerea mea e că intoxicările vin tot de la ei și și-au atins ținta: toată lumea e absolut înspăimântată.
În Caransebeș, lângă biroul nostru (de traduceri) există o agenție imobiliară. Nenea de la agenție, deși nu are încasări mai nimic, stă cu ușa încuiat în birou de frica Antifraudei.
Eh și aici intră Eminescu în schemă: „ce e val, ca valul trece…„