Ioana se joacă în nisip și, din 10 în 10 secunde, aruncă scârbită câte un muc de țigară într-o parte, încercând să-și facă un castel fără ornamente din industria tutunului.

Doi metri mai încolo o boxă bubuie ultimele hituri și face ca orice conversație de pe plajă să se poarte cu Hă? Hă? semne și urechi făcute pâlnie.

Printre șezlonguri se plimbă un tuciuriu burtos care taie bilete la fel de amabil ca băieții cu skijetu și banana, toți cu mers șmecheresc și gata să-și transforme rânjetul în flegmă și palme peste cap. Ăsta-i profilul celui care lucrează plaja românească, singurul care se poate descurca cu românul care are drepturi peste drepturi și nicio obligație, că doar e în concediu pe banii lui.

Mai încolo, două familii se amuză de ce glume ștrengărești fac bărbații. Au dovedit până și boxele și toată plaja știe ce umor de calitate au miticii.

Deasupra, niște umbreluțe de stuf cărora nu le văd rostul. Fac umbră o oră într-un loc după care trebuie să te tot muți în cerc – nu stă nimeni să fugărească umbra aia minusculă, așa că toți stau cu soarele în cap. Na, economie la stuf, e numai 15 lei pe zi șezlongul și vine și c-o saltea din podul lu bunicu.

Cu 2 zile înainte discutam, în cinema, înainte de Mission Impossible, despre culoarea mioriticului. Despre cum n-ai cum să te duci afară și să nu-ți lipsească traiul ăsta strident balcanic și expresivitatea românească de pe toate gardurile. Mă rog, amicul meu vorbea așa, un punct de vedere ce l-am întâlnit destul de des și pe care nu-l împărtășesc deloc.

E drept că n-am stat pe-afară cu anii dar cât am stat mi-a fost dor de prieteni și mâncare și absolut deloc, dar deloc de mârlănismul și delăsarea balcanică pe care o alintăm atât de frumos drept culoare.

PS. Să nu mai aud de hoteluri decente și condiții bune. Mă duc în septembrie la mare, în a doua săptămâna, ca să scap exact de acuarelele românismului, prezente în cinșpe mii de straturi în sezon.

Se pare că unde e bine sezonul durează mai mult, așa că data viitoare să-mi recomandați numai locuri cu plaja plină de bolovani, hoteluri mizere, mâncare nasoală și țânțari cât pumnul.