Poate exista un alt adevar decat cel in care credem?

Peste tot in online si mass-media se vorbeste despre ruptura societatii civile si despre imposibilitatea partilor adverse de a comunica intre ele. Avem doua tabere protestatare in Romania; in fiecare dintre ele fierbe o convingere deja inradacinata, ca ceilalti sunt aia prosti, manipulati si spalati pe creier.

In timp ce o tabara este acuzata de-a fi victima manipularii fortelor oculte straine (Soros), a institutiilor straine (UE si NATO) si locale de forta (binomul DNA + SRI), care urmaresc sa distruga neamul, traditia si identitatea romaneasca, cealalta este desconsiderata si umilita, pentru ca ar fi neinformata, credula si spalata pe creier de aparatul propagandistic de tip bolsevic al PSD si al mass-mediei afiliate, care tin Romania in intuneric si o impiedica sa devina o democratie moderna.

In ultima vreme, discutand cu prieteni si cunoscuti, am auzit de multe ori intrebarile:  “Totusi, cine zice adevarul si cine minte? Cine are dreptate si cine manipuleaza? Cum sa ne dam seama ce este adevarat si ce e minciuna?”

Eu cred ca mai intai ar trebui sa ne punem – si sa ne expunem – la mama tuturor intrebarilor:

Poate exista un alt adevar, la care sa ne putem raporta, in afara de cel in care credem si de care suntem convinsi deja?  Continue reading

Televiziunea și votantul PSD, mariajul perfect

De o parte avem niște oameni care mint pentru bani.

Nu e vorba de nicio nuanță, de niciun crez sau ideologie, mint pentru securitatea financiară pe care le-o dă jobul. Piața de media din România e mică, săracă și pur și simplu oamenii ăștia nu au încredere în valoarea lor profesională cât să-și caute un loc de muncă mai curat.

Asta la nivel de jos/mijloc, unde intră postacii semi-analfabeți, specialiștii social media, producătorii de emisiuni de duzină.

Dacă vorbim de vârfurile de lance, vedetele cu brand personal situația e diferită, la ei nu e vorba de locul de muncă ci de cât câștigă. În mod normal salariul unei fețe pe sticlă e direct proporțional cu venitul din reclame pe care-l aduce postului, iar suma asta nu va fi niciodată la fel de mare ca cea plătită pentru minciună/manipulare. Când miza este libertatea, păstrarea puterii, păstrarea averii, ești foarte generos cu omul care-ți duce bătăliile, nu mai gândești ca patron în termeni de afacere ci de supraviețuire.
Continue reading

ANAF + DNA = BAU BAU

ANAF-ul continuă măcelul, închizând magazine peste magazine și împărțind amenzi peste amenzi, pentru câțiva bani găsiți în plus sau în minus în casa de marcat. După cum am mai spus, comportamentul ăsta de tâlhari acoperiți de lege nu aduce nimic bun.

Nu apăr evazioniștii, ba mi se pare de tot porcul să ai o afacere prosperă și să-ți permiți să plătești taxele corect dar să nu o faci, doar ca să-ți rămână și mai mult. Pot să înțeleg artificiile, evaziunea, frica de taxe, venite din partea omului care nu se descurcă cu cât îi rămâne, la cei ce le fac pentru a avea mai mult deși au grămadă, nu.

Însă când ANAF-ul împarte amenzi pentru fraudă când e clar că nu e vorba de așa ceva și nu simte nevoia să-și facă treaba pe bune, efectele la care mă așteptam au venit năvalnic și mult mai repede decât îmi imaginam. Deja s-a întins un spirit de frondă și deja din ce în ce mai mulți refuză să plătească/închidă.

Și sunt absolut îndreptățiți să facă asta, nu poți să iei bani doar așa, pentru că reprezinți statul. Dacă până și ultimul găinar face scandal dacă-l acuzi fără să ai probe, cum te aștepți să reacționeze oameni care, de bine de rău, munesc și hrănesc niște zeci de familii pe lângă ale lor? Continue reading