Vlad zicea intr-un articol precedent ca meseria de politician nu te invata nimic altceva decat cum sa ai obrazul gros, dand exemplu clasa politica din Romania in frunte cu Ponta.
Nu poti sa nu fii deacord cu cele spuse de el in contextul politicii romanesti. Teoretic, lipsa de onoare si demnitate (obrazul gros) a politicianului este o consecinta fireasca a coruptiei si minciunii din politica. Am crede ca nu poti sa furi, sa minti si sa inseli ani la rand si sa nu ramai cu sechele. Dar se pare ca nu este deloc asa.
In democratiile dezvoltate onoarea si demnitatea functioneaza foarte bine alaturi de minciuna, ipocrizie si coruptie. Cum?
In democratiile evoluate, CREDIBILITATEA a luat locul ADEVARULUI. Nu conteaza sa fie adevarat, important este sa fie credibil.
Sistemul nostru de valori (crestin) ne-a invatat ca credibilitatea se castiga prin cinste si onoare, spunand intotdeauna adevarul. Cum adevarul uneori doare si este greu de digerat, minciuna a devenit o alternativa mai buna. Mai ales pentru ca minciuna este mult mai facila pentru a vinde vise si a creea dorinte decat adevarul.
In societatea de consum democratica, totul se bazeaza pe alegerile cetatenilor. Nu conteaza ca este vorba despre produse alimentare, medicamente sau politica, oamenii aleg dupa cum le dicteaza mintea. Ori mintea noastra alege intotdeauna pe “incedere”.
Problema cu minciuna in tarile dezvoltate apare doar in momentul in care esti prins cu ea in flagrant sau cand imaginea ta a fost asociata cu ea. Atunci totul s-a sfarsit, sistemul te indeparteaza de el, ca sa nu-i distrugi credibilitatea.
Inlaturarea mincinosilor si coruptilor este o reactie de autoconservare a sistemelor politice democratice si a societatilor de consum evoluate, cu toate ca sau tocmai pentru ca sunt cladite pe coruptie si minciuna.
Ecuatia este simpla:
ai mintit/furat, ai fost prins, ai ramai in functie = lipsa de credibilitate a sistemului = instabilitate.
O tara cu o clasa politica necredibila este o tara instabila din punct de vedere politic. O tara cu un sistem fiscal necredibil, este o tara instabila dpdv economic. Romania este o astfel de tara instabila politic si economic. De aceea UE si SUA (care sunt exponentii sistemului democratic de tip ipocrit descris mai sus) insista sa “civilizeze” Romania.
Problema cu Romania este ca la noi minnciuna este inca minciuna si nu reuseste nicicum sa devina credibila…
In democratiile moderne formele minciunii si inselaciunii au evoluat atat de mult, incat mimeaza aproape perfect adevarul. Etichetele, imaginea creata despre un eveniment sau lucru, au luat locul realitatii.
Nu mai conteaza cine esti, ci ce imagine au altii despre tine. Nu mai conteaza ce produci, conteaza DOAR ce cred cumparatorii despre produsul tau.
Minciuna foloseste la inlocuirea unui adevar nepotrivit, nefavorabil pentru atingerea unui anumit scop, al unui tel dinainte stabilit. Minti atunci cand nu-ti convine adevarul (iti sta in cale) si doresti sa-l ascunzi de alti oameni sau chiar de tine insuti (da, ipocrizia merge atat de departe incat inlocuieste imaginea din oglinda).
Mintind creezi o speranta, care se poate transforma intr-un adevar alternativ, mai frumos si de dorit, in special atunci cand promiti bunastarea si fericirea personala.
Si uite asa credinta oamenilor poate transforma orice minciuna in adevar, creand astfel noi realitati si sisteme de valori, (aparent) mai facile pentru oameni.
Mai putem vorbi in acest context de evolutie si progres? Sau mai degraba asistam la un dead-end tragic? Voi ce parere aveti?
Eu cred ca asa cum zici si tu, dincolo s-au perfectionat in a vorbi oamenilor despre vise…
Si asa cum zicea un intelept crestin: “diavolul niciodata, dar niciodata nu vine la om sa il incerce cu o minciuna”. O imbraca intr-o forma de progres si intr-o iluzie de bine.
Vezi de exemplu aceleasi drepturi pentru homo: sa nu fie stigamtizati, sa iesim din evul mediu, asa vom progresa, etc. Si comunistii la fel, spre binele tau trebuia sa crezi in valorile materialiste-dialectice, acum in cele consumeriste si corect politic … spre binele tau si al umanitatii.
Acum copiii trebuie dusi la scoala si invatati sa se masturbeze de la 6-7 ani – coform OMS – pentru a nu mai fi inhibati si spre a le fi bine.
Lista nu s-ar putea epuiza.
Inca odata, dracul niciodata nu vine cu minciuni, ci cu adevaruri corupte daca pot sa zic asa. Dar ii lipseste duhul si spiritul adevarului.
Si pe Hristos cand l-a ispitit, a venit cu citate din Evanghelie la virgula spuse. Dar duhul adevarului nu a fost cu el. La fel cum nu este nici cu actuala dictatura mondiala l-a care i-au dat un frumos nume: democratie.
Ciprian, problema pe care o vad eu este ca si religiile crestine si nu numai, au aceeasi specializare de a vinde vise si sperante. Atata timp cat experienta vietii vesnice poate fi facuta doar dupa moarte, vorbim de speranta si vis. Macar societatea de consum vinde vise palpabile si realizabile in timpul vietii. 🙂
Nu este asa Hary.
Poti experimenta viata vesnica de aici. Stiu. Stiu ce ai zice…
de obicei un progres spectaculos apare ca urmare a unei crize majore(razboi mondial,diparitia si nasterea unor civilizatii,etc)
tendinta oricarui sistem este sa ramana stabil, toata energia consumandu-se in acest scop.
Ca urmare a globalizarii, toate micile razboaie sunt controlabile.
Deci, sa asteptam un meteorit cu consecinte la nivel planetar, poate dupa asta sa mai miste omenirea ceva )))))
Voi prefera oricând sistemul minciunii credibile și-l consider o evoluție față de al nostru (nu cred să fie vreo eră a umanității în care politica să se facă total transparent și corect) dintr-un motiv foarte simplu, pe care l-ai punctat și tu: în momentul în care falsul a fost expus, producătorul lui a zburat.
La noi, tocmai pentru că minciuna nu a ajuns atât de rafinată, nici publicul nu e educat să aștepte credibilitate – drept consecință e obișnuit cu minciuna pe față, ori cu minciuna pe care toată lumea o știe nu ai cum să lupți, degeaba o arăți cu degetul că nu se întâmplă nimic.
Da, publicul nu este educat sa fie respectat. Este educat sa fie manipulat, subjugat si batjocorit in schimbul unui trai se subsistenta.
Acest lucru insa s-a schimbat in ultimii ani, si datorita influentei din diaspora. Vezi ultimele alegeri prezidentiale.
In esenta, romanii n-au o problema nici cu minciuna pe fata, ci cu minciuna “nesimtita”, cu grobianismul ala de tip “Io n-am luat spaga” (in timp ce in buzunar ti se vede o bancnota inscriptionata cu “Mita”).
Siguranta ca nu vor fi prinsi, aroganta si vehementa negarii sunt cele care le adauga ani viitorilor puscariasi, nu faptul ca “au furat”. Nici macar nu e nevoie de o masinarie inteligenta de marketing: romanul de rand empatizeaza cu “furtul din cand in cand”, inca de pe vremea cand asta era unul din singurele mijloace prin care puteai sa “ai si tu ceva, din cand in cand”. O sa mai treaca ceva vreme cand vom avea alergie la micile smecherii (sunt putine neamuri care chiar au asa ceva)… pe moment avem intr-adevar alergie la “minciuna pe fata”.
nu, câțiva avem alergie la minciuna pe față, nu foarte mulți – cam asta e problema.
In Romania sistemul ne urmareste indeaproape ca nu cumva sa ne pisam pe ascuns in apa de mare, in timp ce gardienii democratiei se pisa cu bolta, in vazul tuturor in mare, facand ulterior surfing pe valurile plapande de nemultumire ale cetatenilor.
Partea buna a lucrurilor este ca in Romania exista deja o masa critica care taxeaza acest tip de comportament.
Ciprian, in realitate nu exista adevar si minciuna, decat in cadre de referinta bine definite. Ce exista este in schimb credinta.
Credinta intr-un anumit sistem de valori, care defineste ce este adevarat si fals. Sau frumos si urat. Bun si rau.
Stiintele naturale de exemplu, nu ne dezvaluiesc adevaruri absolute, ci doar unele adevaruri mai credibile decat altele, in functie de sistemul de referinta la care ne raportam.
Credinta religioasa este construita in jurul unor adevaruri absolute, dar care sunt valabile doar intr-un singur sistem de valori, cel al religiei respective. Acest lucru este o contradictie in sine. Nu poti sa postulezi un adevar absolut, valabil doar intr-un cadru specific. Nu poti sa negi si sa ignori alte sisteme (religioase si stiintifice) sau daca nu o faci sa sustii ca nu au nicio valoare, crezand ca sunt eronate. Pentru ca nu mai esti credibil.
Problema cu religia, inclusiv cea crestina este ca odata ce schimbam cadrul de gandire, adevarurile ei devin nonsens.
Dumnezeu ESTE (exista) doar pentru credinciosi. Exista un Dumnezeu crestin, altul muslim, multi hindi, un singur buddha etc… Dar numai pentru cei care adera la credintele respective. Cu cat mai dedicat si mai credincios esti, cu atat adevarurile sunt mai bine conturate, crescandu-ti convingerile fata de cadrul de gandire asumat.
Pentru necredinciosi Dumnezeu nu poate exista, ba chiar este nonsens.
Este bine, este rau acest lucru? Depinde si asta de credinta ta.
Daca esti crescut in spirit religios, este rau sa te abati de la credinta. Pentru ca viata ta se dezechilibreaza. Traim intro perioada de tranzitie in care oamenii vin dupa cateva mii de ani petrecuti intr-un cadru de gandire religios si se indreapta catre o lume fara Dumnezeu.
“Emanciparea” este anevoiasa si creaza mult haos si nesiguranta, pentru ca nu exista inlocuitor pentru Dumnezeu. Iar daca ruptura este prea brusca, cum se intampla in ziua de astazi exista pericolul dezradacinarii, ceea ce creste pericolul autodistrugerii.
Fara sa avem un sens, o explicatie credibila pentru viata in general, pentru a noastra in special, suntem doar niste celule cancerigene emancipate care – fara sa stie – isi omoara gazda si prin asta propria existenta…