Copilului îi place melodia asta – cu fata care cântă frumos și face gogoși, așa că dacă o culcă tac-su îi cere să-i pună clipul.
Iar pe tac-su clipul îl scoate din minți. Cum, mă, la buget de buget, la cadru controlat, la o secvență fără animale sălbatice și cascadorii nebune, să nu mai tragi tu, regizor de clipuri de top încă o dublă?
Dacă omu greșește cu trasul de pahare, pune-l, dom’le, să facă din nou că de aia e plătit. De necrezut pur și simplu. Cut! CUUUUUUT!
Mă gândesc că toată lumea are fix aceeași problemă cu clipul ăsta. Secundele ce-mi strică feng-shui-ul sunt la 3.11-3.12:
Vlad B PopaScriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional. Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati |
|---|
Ai dreptate, se vede clar ca nu avea rost sa greseasca intentionat)))
da, a driblat frumos da a uitat mingea
Sincer, nu inteleg ce aveti cu imperfectiunile. 🙂
Mie mi se pare foarte simpatic momentul. E mai uman.
siiiiiguuuuur că da, poate la produsele altora :)))
M-am uitat de doua ori la secunda specificata si nu m-am prins care e faza. Nu trebuia sa fie asa schema cu paharele sau ce? :))
hai mă :))), îi pleacă mâna fără pahar
Asta am vazut, dar am crezut ca asa a vrut. Un fel de fenta 🙂
Vlad, aici e vorba despre un videoclip muzical nu despre numarul de jonglerie a aluia.
Povestea nu sufera de la faptul ca baiatul a ratat paharul. Cel putin pe mine nu m-a deranjat. Daca nu atrageai atentia, nici nu observam. 🙂
Așa e, dar eu vorbeam de regizor nu de cum percepe un spectator obișnuit – iar la regizor lucrurile stau cam așa: na, a greșit omu, las-o așa că oricum nu observă nici dracu, merge-merge.
Nu merge, frate, pe mine mă scoate din sărite și e un amănunt pe care l-am prins fără să urmăresc cu atenție videoclipul, că doar nu era Game of Thrones. De asta la regizor mi se pare impardonabil.
Nu inteleg cu ce a gresit regizorul daca pentru privitori este un amanunt irelevant. Dar na, nu trebuie sa inteleg eu totul. 🙂
Pentru el, ca profesionist, nu ar trebui să fie un amănunt irelevant, despre asta e vorba.
Pentru mine, standardul la care trebuie să se ridice un pro adevărat în ceva, e în primul rând cel dictat de abilitățile pe care le are nu de las’că pentru cei neinstruiți e bun – bineînțeles, dacă se poate – iar în cazul ăsta, nu numai că se putea, dar era și ușor.
Na, mă rog, e diferență de optică aparent… nu că DK a stat nșpe luni la dtpit că nu era perfect :)))
neata…de unde v-ati inspirat pentru retetele din DK?
Stai linistit ca DK nu e perfect, am facut compromisuri destule, nu am putut insa sa cobor sub un anumit nivel tehnic.
Zici ca regizorul trebuia din motive pur tehnice sa repete jonglatul? Adica trebuia sa-l zgarie si pe el momentul?
Exact, ăsta e cuvântul, trebuia să-l zgârie la simțul de pro – fără nicio legătură cu importanța amănuntului în poveste, care e fix zero :).