Nu a fost an în istoria omenirii mai bun pentru vocea idiotului decât 2017, cam peste tot în lume. S-a ajuns aici, previzibil și absolut democratic, după ce economic, cultural și politic piața s-a întors spre cei mulți da’ proști. Când zic proști nu vorbesc neapărat despre o lipsă a inteligenței native ci despre o lipsă a punerii ei în funcțiune, a educației, a unui minim de cultură și raționament.
O singură privire peste gradul de tâmpenie al reclamelor de pe sticlă și-ți dai seama cum economic categoriei i se dă prim-planul. Nu e nimic anormal, vânzarea de volum e cea mai des întâlnită strategie de marketing.
O singură privire peste condițiile de acordare a creditelor, mai ales a celor personale și-ți dai seama cum, strâns legat de ce-i mai sus, categoriei i se dă libertatea să se întindă mult peste cât o ține plapuma pentru lucruri de care nu are cu adevărat nevoie.
O singură privire spre industria de divertisment, de la muzică și film până la carte(văzută în mod tradițional ca un produs pentru inteligență) și-ți dai seama cum cultural, tot din motive mercantile, produsele de masă sunt produse pentru un nivel de înțelegere din ce în ce mai jos până sub genunchiul broaștei.
În cele mai multe cazuri focusul ăsta nu e constructiv ci dimpotrivă; deși ar putea fi folosit pentru dezvoltare și găsirea de oportunități de creștere, nu e investit ci dimpotrivă, băgat în recompense imediate care, pe termen lung, adâncesc blocajul, dependența, amarul unui trai de azi pe mâine.
Toate astea, peste care adăugăm internetul și puterea lui de a egaliza aparent opinia unui dobitoc cu cea a unui geniu, au dus la aruncarea modelelor de specialiști și înlocuirea lor cu unele după chipul, asemănarea și pregătirea celor mulți da’ proști.
În momentul în care negarea valorilor a devenit evidentă, iar votul are aceeași forță indiferent de-a cui e mâna cu ștampila, lupta politică(și așa departe de corectitudine sau morală) a devenit o întrecere între cine poate minți și manipula mai nesimțit frustrarea și amarul celor mulți, proști și nemulțumiți.
Acolo suntem.
Vlad B PopaScriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional. Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati |
|---|
Io’ plangeam ca am ajuns acolo din 2014 (https://www.krossfire.ro/poti-sa-fii-de-acord-sau/ – apropo de moartea expertizei), dar 2017 a fost intr-adevar un an care “ne-a intrecut toate asteptarile” :))
Aaaa, da, nu a început de azi de ieri, dar 2017 a fost anul în care s-au văzut în toată splendoarea efectele practice și de masă ale ridicării prostului la statut de specialist în orice.
Exact, pentru ca li s-a pus microfonul in fata.
Și faisbucismele de tot sortul au intrat masiv la bibliografie obligatorie otova cu presa specializată și tratatele științifice. Toate e la fel de bune, cums’zic!