Poveste reală cu un taximetrist mărinimos, îmbătrânit într-ale onestităţii
***

În lumea taximetriştilor bucureşteni, noua fandoseală este negocierea destinaţiei, nu doar a preţului. După atâtea “E departe, n-am drum într-acolo, nu merg bosulică, păi mă-ntorc gol”, te adaptezi şi joci la cacealma:
– În Pantelimon, vă rog!
– Nu se poate, am o treabă în Berceni.
– Aşa, Berceni! Acolo vin şi eu. Ptiu, le tot încurc… Să mergem dară!

Nu a fost cazul bătrânelului mărinimos. Un exemplu, un muguraş veşnic verde în pădurea de uscături. Suprema probă a probităţii. Moş Crăciun văratic, călare pe Loganul cu miros de ren. Tot drumul tăcut, în lumea lui, demn de spuma bacșișurilor. Până ajungem aproape de Piaţa Alba Iulia, îl văd că şerpuieşte pe nişte poteci lăturalnice “Printre blocuri e mai scurt!” şi încetineşte în dreptul unei scări, cu ochii bulbucaţi de nerăbdare.

– Vezi scara asta?
– Îhî.
– Eh, scara asta e plină de prostituate. Plină!

Falsific un zâmbet protocolar, dar mă trădează nedumerirea sprâncenelor încovoiate “Nene, eu vreau să ajung la dentist, nu să mă joc de-a dentistul.”
– Daaa, plină de prostituate. Mai puţin două garsoniere: o babă şi un notar.
– Eh, i-auzi…
– Păi le ştiu pe toate! Le ajut cum pot; mai un comision mai o aia, o ailaltă.

Deja trecusem peste junghiul jenei şi acum îl priveam cu veritabilă curiozitate. Gena mea petulant-balcanică devenise interesată şi de aia şi de-ailaltă.

– Cele mai multe sunt din provincie, săracele. Şi le mai ajut, le duc bani la familii, cumpăr ce au nevoie, fac drumuri.
– Hehe, foarte bine, frumos!
– Îmi zic ultima dată, îmi zice una “Vere, adă-ne şi nouă nişte prezervative!”. Vere, aşa-mi zic.

Din flexiunile vocii realizez că urmează o mărturisire de maximă importanţă. Le cunosc bine comportamentul, aş putea scrie compendii despre specia taximetristului. Îl las liber, să înflorească în apogeul voluptăţii:

Adă-ne nişte prezervative, zice. Cincizeci de baxuri! Îmi dă fata banii şi mă duc la magazin. Nici nu aveam atâţia bani la mine, îti dai seama… cincizeci de baxuri, pentru toată scara! Şi asta dimineaţa; până mi-a dat banii, până am ajuns, numai bine s-a deschis la supermarket.
Şi-mi mai zice “Vere, vezi să nu iei din alea de banane! Că au fost probleme şi au făcut fetele herpes la buze. Să iei de ciocolată. Toate, numa’ ciocolată!”

Ajung eu la supermarket, la ora aia erau numai babe, coadă la reduceri, toate babele. Mă duc la prezervative şi umplu căruţul. Am făcut căruţul plin, cu vârf, cincizeci de baxuri de prezervative. Şi atât, altceva n-am mai cumpărat. Atât mi-a fost, până m-a văzut prima babă. Pe urmă se uitau toate la căruţul meu.

Bă, băiete, şi cum mă duceam eu cu căruţul spre casa de marcat, mă bate un gând. Am plecat pe grabă, dimineaţa, nu avem nici ochelarii la mine, nu gineam prea bine ce scrie pe baxuri. Am văzut că sunt mai maronii, aşa, dar n-am fost sigur că e ciocolată. Am zis că nu sunt nici banii mei, dacă, Doamne iartă-mă, cumpăr altceva?!

Şi mă dau eu aşa, mai ferit, într-un colţ, să verific. Cincizeci de baxuri, am vrut să fiu sigur. Desfac uşor unul la un colţ, trag un prezervativ afară şi pun limba pe el. Fix atunci dă colţul şi o babă cu o sticlă de Cola în braţe. Când mă vede că ling prezervativul, şi căruţul cu vârf, numa’ prezervative, îi scapă sticla din braţe – Buuuf! Se sperie, ţipă, tămbălău, toate babele în jurul meu. Făcuseră nişte ochi, au crezut că sunt vreun ghei din ăsta, vreun pervers.

Ajunseserăm de câteva minute în faţa stomatologiei, dar nici eu, nici taximetristul nu aveam vreo grabă. L-am aşteptat să termine confesiunea într-un apoteotic “Eh, zi tu acum, ai mai auzit vreodată aşa ceva?”
M-a prins. Nu mai auzisem. A aruncat atâtea pe masă, iar eu, clientul introvertit, am rămas dator. Ăsta a fost şi motivul pentru care i-am promis că îi voi duce povestea mai departe.