Egalele noastre

Acum câteva luni, glumeam într-unul dintre fragmentele cărţii “Povestiri de la Olanu” pe seama originilor noastre. Şi ale femeilor. Am scris atunci că noi, oamenii, ne tragem din maimuţe. Iar ele, femeile, au ca strămoş pterodactilul. Am oferit şi câteva exemple pentru înrudirea femeilor cu rândunicile, făzăniţele, acvilele şi găinile. Cel mai solid exemplu era reflexul de a-şi flutura membrele superioare în caz de primejdie, de euforie sau de ai uitat să iei pâine. Chiar şi după o evoluţie de milioane de ani, urmaşii pterodactilului au în reflex zborul. Dorinţa reprimată de a se lansa într-un zbor festiv, defensiv sau, de cele mai multe ori, de vânătoare.

De curând, m-am convins şi de faptul că femeile înţeleg umorul total diferit. Sau deloc. Tot de la strămoşi se trage şi asta. O maimuţică este mult mai amuzantă decât o şopârlă înaripată. Oricât de “tare” vi s-ar părea o glumiţă de genul celei de mai sus în cercurile voastre masculine, abţineţi-vă în preajma lor, în preajma parfumurilor dulci.

Învăţaţi la timp să alegeţi o discuţie despre verişoara prietenei vecinului, care şi-a luat pantofi reduşi, în detrimentul uneia despre primate şi păsări. Şi oricât de fascinantă vi s-ar părea descoperirea că în istoria umanităţii nu au existat femei filozof, femei care au inventat ceva major sau care au contribuit intelectual la procesul evolutiv al omenirii, păstraţi-vă “revelaţia” până ajungeţi într-un grup prietenos, de primate.

Altfel, ajungeţi cu tricoul plin de vin, cu zaţ în ochi, cu vocea foarte subţire sau înarmaţi cu mătură şi pămătuf pentru următoarea lună. Din motive inexplicabile, era noastră a apus. Specia superioară a fost îngenuncheată. Urmează epoca de gheaţă a bărbatului “finuţ” şi a femeii moderne.

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

Leave a Comment.