Ai ceva de zis?
Tocmai ce am primit cadou un Playboy, ediția mai 1975:
Are 188 de pagini, majoritatea spațiului fiind alocat textului. Articole, interviuri, caricaturi, câteva sfârcuri, mult păr și reclame. Playboy-ul anului 1975 avea mai mult text decât toată presa tipărită în România anului 2018.
Iar reclamele se adresau bărbaților, nu demoazelelor cu testicule lustruite. Țigări, whisky și mașini!
Continue reading
Young woman looking at math problem on blackboard
În general, încă din fragedă şcolărime, fetele se descurcau mult mai prost la matematică. Asta nu înseamnă că greşeau. Nu, nu, nu vreau să spun că noi, băieţii, aveam dreptate. Exista însă o diferenţă de limbaj. Între al lor, fără doar şi poate corect, şi cel matematic.
Noi eram mai docili, acceptam toate regulile, căram după noi zeci de semne, de radicali, de acolade, le înşiram pe 3-4 pagini…şi tot căram, câteva ore, până o scoteam la capăt: Buuun, deci tot cârnatul ăsta la care am consumat jumate de pix este egal cu log (a+b).
Continue reading
Cât de drăguţe sunt activităţile de cuplu? Cele mai! Peste tot numai perechi de porumbei drăgăstoşi, chicoteli, gingăşii şoptite pe sub zulufii tâmplei, şi ventuze neobosite: mua, mua, mua, muaaa! Salivă, iubire, salivă.
În această trainică fortăreaţă a îndrăgostelii generalizate, ridicată odată cu anotimpul călduros şi creşterea consumului de bere, există o breşă. Da, perfecţiunea este fiica utopiei; orice fortăreaţă are măcar un bolovan subred, gata să plesnească la prima trâmbiță.
Bolovanul identificat de mine se află la temelie, acolo unde zidarul ancestru ne-a aşezat nevoile primare: sex şi mâncare. Teribil momentul când avem de ales între cele două!
Şi am observat chinul alegerii pe feţele tuturor bărbaţilor puşi în următoarea ipostază:
O seară romantică, în compania femelei iubăreţe şi iubite. După o zi de muncă, în care ai supravieţuit doar cu un hotdog, cafea şi seminţe, binecuvântatul chelner îţi aduce farfuria cu cefe de porc, cârnaţ, cartof pai şi mujdei. În dreapta farfuriei se afla ea, jumătatea, comoara vieţii. Care este divă şi la regim, drept urmare şi-a comandat un capucino şi o sălăţică de lăptucă.
Continue reading
Cel mai romantic duet. Sau cadoul făcut de divinitate femeilor:
Atunci când două femei comunică, observăm un comportament diferit, încărcat de tensiune şi agitaţie. Acestea se deplasează în cercuri cu raza de aproximativ 2-3 metri, scot sunete foarte înalte şi de intensitate ridicată, agitându-şi haotic cele două membre superioare. Nimic în comun cu primatele din care am evoluat noi.
Comportamentul lor este asemănător cu al păsărilor, cu al nagâţilor purtători de moţuri strident colorate. Cel mai probabil strămoş este pterodactilul. Genetica a lăsat amprente vizibile în procesul evoluţiei feminine.
Chiar şi astăzi, în momentele critice, femeia îşi fâlfâie mâinile într-un ritm alert, în subconştient mocnind dorinţa de a-şi lua zborul. Comportamentul se repetă şi atunci când femeia îşi acoperă unghiile cu ojă sau lac. Obiectivul principal al zilei este atins şi apare nevoia de a sărbători succesul.
Continue reading
Acum câteva luni, glumeam într-unul dintre fragmentele cărţii “Povestiri de la Olanu” pe seama originilor noastre. Şi ale femeilor. Am scris atunci că noi, oamenii, ne tragem din maimuţe. Iar ele, femeile, au ca strămoş pterodactilul. Am oferit şi câteva exemple pentru înrudirea femeilor cu rândunicile, făzăniţele, acvilele şi găinile. Cel mai solid exemplu era reflexul de a-şi flutura membrele superioare în caz de primejdie, de euforie sau de ai uitat să iei pâine. Chiar şi după o evoluţie de milioane de ani, urmaşii pterodactilului au în reflex zborul. Dorinţa reprimată de a se lansa într-un zbor festiv, defensiv sau, de cele mai multe ori, de vânătoare.
Continue reading