De când lumea avocații s-au luptat cu percepția publicului despre ei. Regulamente și coduri de etica, reguli de conduită și apartenența la casta lor sacră și câte și mai câte chestii pe care le scot în față cu orice ocazie, încercând să spele cumva imaginea de necrofagi sociali care fac bani din mizerie, crimă, durere, prostie, hoție și aleargă după gunoaiele societății să mai facă și ei niște firfirei.

Stimabilul domn Nastase proaspăt ieșit de la mititica a reușit să dea o gaură cât China de mare în apărarea asta a avocaților, in zidurile de ”noi protejăm dreptatea” ”luptăm pentru interesul celui mic” ”suntem niște garanți ai justiției” ”baroul e un organism de o etică ireproșabilă” ”suntem arhanghelii corectitudinii pe pământ” pe care branșa și le-a construit în sute de ani.

A rămas avocat, membru al baroului după ce și-a executat pedeapsa. Motivatia halucinantă a deciziei a fost că faptele pentru care a fost închis nu i-au afectat profesia de avocat. Cumva a fost corupt dar numai și numai în afara serviciului. Și uite așa s-a dus naibii balonul de săpun cu integritatea și înalta conduită morală a membrilor Baroului București.

Până la urmă când ai în guvern și în parlament o gașcă întreagă de penali, cercetați, amânați sau văzându-și în continuare de hoțiile lor de ce ar fi baroul mai presus?

Adăugăm astea peste cazul șefului de poliție care a târât un umil de la circulație prin noroi și și-a folosit funcția să-l strivească, după ce fusese oprit în trafic pentru condus șmecheresc și mai punem o pensulă pe tabloul la care ne uităm. După ce a fost demis (sau și-a dat demisia că nici asta nu e clar) din funcție s-a dispus reîncadrarea lui conform experienței și gradului pe care îl are, cândva în viitor să nu mai fie atenția publică încă pe el. Adică în justiție s-a decis că omul e găunos moral și a făcut abuzuri colosale în serviciu dar Poliția se simte datoare să îi respecte gradul și experiența și să-i dea alt post călduț.

Mai punem peste și un europarlamentar român care la orice vot, indiferent de tematica și proiect, apasă butonul de DA, chiar dacă asta înseamnă să contrazică ce a votat ieri sau azi dimineață și aproape putem pune tabloul în ramă.

Dar stai, o ultimă tușă:

Cătălin Dancu, alt avocat stindard al eleganței morale, vrea să dea în judecată muzeul olandez de unde o gașcă de românași au săltat niscaiva tablouri de mare valoare pentru că – atenție, atenție și iar atenție – erau prost păzite. Gen ”bine, bă, dacă n-ați pus și voi niște senzori de presiune, niște lasere, măcar o bară ceva acolo cum să naiba să nu vi le fure? Cu ce-s săracii vinovați?”.

Și uite-așa tabloul e complet, una din multele picturi absurde pe care țara asta le pictează genial de repede și talentat în fiecare zi. Zici că te uiți la o expoziție de Kafka, stai, te-nchini și până la urmă rămâi… tablou.