Animaţi de energii inexplicabile pentru mine, cei de la gandul.info îşi continuă vânătoarea de fantome începută anul trecut cu Vişinescu. Au găsit şi cel de-al treilea monstru al anilor ’50, torţionarul Florian Cormoş. Citiţi interviul AICI.
Un interviu bun, întrebări scurte şi repetitive (din păcate), dar răspunsuri de o încărcătură epatantă venite din partea celui ce, indirect şi probabil neintenţionat, a ucis peste 100 de condamnaţi. Găsesc totuşi complet nepotrivită concluzia la care s-a ajuns la finalul interviului:
“Am plecat din casa torţionarului cu acelaşi sentiment şi aceeaşi concluzie ca după întâlnirea cu Vişinescu şi Ficior: în mintea sa, istoria a fost rescrisă, nu există nici un fel se asumare a faptelor, alţii sunt vinovaţii. “
Da, în mod sigur principalii vinovaţi au fost alţii. Florian Cormoş a fost un tânăr fără educaţie, găsit de armata română în Ungaria, unde a muncit ca slugă de la 14 la 18 ani. A fost pus într-o funcţie de cvasi-comandă – pentru că adevăraţii comandanţi erau la centru – de un sistem ce a încurajat tortura şi genocidul. A fost ulterior condamnat la muncă silnică pe viaţă de acelaşi sistem, pentru a fi prezentat în afara ţării ca exemplu. A fost eliberat după patru ani la Jilava, unde dormea direct pe ciment, conform propriilor amintiri.
Nu cred că în mintea lui Cormoş istoria a fost rescrisă. Să am mai multă încredere în nişte declaraţii şi documente fabricate pe durata a jumătate de secol? Câte declaraţii date de acuzaţi şi condamnaţi au fost reale în acea perioadă şi câte au fost scrise sub umbra bastonului? Florian Cormoş este conştient că i-a rămas mai puţin de un an de viaţă. Am citit interviul unui muribund, o tentativă a eliberării psihice pe care nu o bănuiesc de falsitate.
Este bine de aflat numele foştilor torţionari ca amănunte istorice, piese ale unui puzzle odios ce va rămâne în continuare incomplet. Dar nu cred în veridicitatea unei pedepse venite după 60 de ani. Vinovatul Cormoş a murit pe cimentul de la Jilava şi în anii următori, regretând sau nu cele 115 cadavre de la Cernavodă. Acum aţi capturat o fantomă şi un amalgam de amintiri rupte practic dintr-o altă viaţă.
Foştii torţionari au dreptate când spun că au fost simpli executanţi. Evident că au fost sadici, dereglaţi, tortura le provoca plăcere, nu manifestau gesturi de milă şi remuşcare. Din acest motiv au şi fost aleşi de sistemul comunist în funcţia de comandanţi locali. Au primit rolul de executanţi loiali şi nemiloşi ai vocii centrale. Niciodată nu veţi descoperi căinţă în amintirile unui torţionar, oricâte interviuri veţi face.
Există şi acum printre noi suficiente persoane care ar fi executat la fel de bine ordinele primite de Vişinescu, Ficior şi Cormoş. Singura diferenţă este că astăzi, în România, astfel de calităţi nu mai sunt căutate. Potenţialul criminal şi torţionar al speciei umane este acelaşi ca în urmă cu jumătate de secol; s-a schimbat doar sistemul. Cu siguranţă vor exista şi în viitor contexte şi conjuncturi favorabile prin care ne vom demonstra latura monstruoasă a speciei.
Suntem departe de finalul izbăvitor imaginat de Arthur C. Clarke. Suntem departe de dimineaţa noilor copii, cei ce se vor desprinde definitiv de generaţiile anterioare şi se vor contopi într-o entitate cosmică ce va părăsi mizeria şi primitivismul teluric.
Sa-i vezi pe nemti ce vanatoare de fantome au facut in ultimii 30-40 de ani. Aproape fiecare care se straduia putin, descoperea cate un monstru in familia lui, cate un bunic sau strabunic cu sange pe suflet.
Absolut halucinant cum un bunic blajin, iubit si respectat, se poate transforma subit in ochii familiei (si prietenilor de familie) intr-un monstru singeros, doar pentru ca cineva a sapat si a descoperit in nu stiu ce arhive, ca in tinerete a fost la SS sau a avut carnet de membru la NSDAP.
Hary, normal. E mult mai comod sa punem crimele trecutului in carca unor batrani muribunzi, decat sa le acceptam ca manifest social al evolutiei noastre. Corecteaza-ma daca ma pacaleste memoria, dar Hitler a fost ales prin vot popular, nu s-a catapultat prin nepotisme in fruntea natiunii. In perioada respectiva, evreii si tiganii (in primul rand evreii) erau apostrofati de mase consistente din toate paturile sociale ale Europei. Evident, nazismul a dus o nemultumire de sorginte sociala la extrem. Totul a fost maximizat in timpul regimului. Au recurs la solutii radicale, abominabile, inumane. Dar resortul initial al sistemului, samanta de scandal a pornit din randurile societatii, multimea, oamenii simpli au fost cei care au facut primul pas spre urgie. Normal, nu si-au dorit asta, dar au dat tonul. Si s-au gasit unii suficient de parsivi si de bolnavi incat sa il amplifice.
In concluzie, este imposibil ca o societate de ingeri sa fie condusa de un drac.
Crimele trecutului sunt ale noastre, ale poporului in ansamblu, nu ale unor bosorogi senili ce trag spre groapa.
Hitler a furat alegerile, altfel nu ar fi ajuns partidul NSDAP la putere…
In rest, este valabil ce ai zis in articol. In fiecare om, zace un potential la rautate si in egala masura o predispozitie la bunatate. In functie de sistemul de valori in care te nasti, la care esti expus si la care trebuie sa te adaptezi, se va manifesta si comportamentul tau. Generalizez desigur, dar ideea ramane valida.
Hary, mai mult de atat…sta in natura noastra sa dam vina pe altcineva…sa nu uitam ca evreii nu erau simpatizati in perioada aia nici in blocul sovietic….adica..plm…daca te uiti mai prin orice scriere…evreii n-au fost simpatizati niciodata de nimeni,
incepand cu “vina” de a-l fi ucis pe Isus (asta prin Evul Mediu)
Foarte bun textul și unghiul, Dani. Bravo.
bun articol
Este extrem de tarziu, dar chiar si asa, unii trebuie sa plateasca. Nu fizic, nu prin umilinte, ci printr-o naturala “patare” a memoriei. Mort sau nu pe podeaua de la Jilava, numele unui tortionar nu poate fi scos pur si simplu din memoria publica.
Absolut. De acord sa ramana in istorie. Asta am si zis “Este bine de aflat numele foştilor torţionari ca amănunte istorice, piese ale unui puzzle odios ce va rămâne în continuare incomplet”
Foarte frumos scris articolul.
As adauga doar ca multi dintre conducatorii nostri de la centru erau si ei tot executanti ai conducatorilor din URSS, cel putin pana in 60′. Lucretiu Patrascanu de exemplu, cand a creat doar o usoara suspiciune ca nu ar fi sluga fidela a Moscovei, a fost repede executat. Lucrurile au stat altfel dupa, motiv pentru care au si fost acele condamnari ale tortionarilor.
Condamnarile tortionarilor au fost facute de ochii lumii. Si ma refer la lumea din afara tarii. Hai sa ne dea si ONU o bulina.. Tortura detinutilor politici de la Canal a continuat si dupa ’60. Infometare, batai, in final moarte. In ideea sa condamnam tortionarii, dar sa continuam ce au inceput 🙂