Şi-a lansat oficial candidatura domnul VV Ponta. A fost şi ziua dânsului din ce am înţeles. Motive suficiente pentru a închiria Arena Naţională. Spectacolul oferit de viitorul preşedinte al românilor a fost de un grotesc ce ar face până şi puţa de necrofil să leşine. Nu am fost în stare să privesc tot sacrilegiul speciei umane. Mi-au fost suficiente câteva secvenţe pentru a îmi umple venele de furie purulentă.

Scârboşenia a fost atât de evidentă încât în seara asta s-au scandalizat chiar şi marionetele anteniste, cu foca Sorin Roşca Stănescu în frunte. Doamna focă Stănescu l-a comparat pe VV Pota cu Mao Zedong şi a recunoscut pâinea şi circul oferite “poporului pesedist”.

Singurul vertebrat cu măduva veşnic hâdă prezent în studioul antenist a fost Ecaterina Andronescu. Din păcate, o cunosc pe d-na Andronescu de vreo 8 ani. Au fost perioade în care am cunoscut-o mai mult decât mi-aş fi dorit. Posibil să devin subiectiv în cazul dânsei, din cauza experienţelor. Motiv pentru care îmi cer scuze cititorilor, limbajul folosit în articolul de faţă este mârlănesc.

Ştiţi ce mai este mârlănesc? Să fii rectorul Politehnicii Bucureşti timp de un deceniu şi să îţi baţi sistematic joc de studenţi şi de colegii profesori. Sub oblăduirea sinistrei Andronescu, căminele celei mai prestigioase universităţi din ţară oferă condiţii subumane. Veceu situat la capăt de hol (pentru toate camerele!!!) cu o gaură în podea şi pereţi veşnic pictaţi în căcat.

Şi ce mai este mârlănesc? Să ignori jegul scârnav în care se scaldă instituţia pe care o conduci, făcându-ţi în fiecare săptămână reclamă în publicaţia universităţii (pe vremea mea, Info Poli). Primele două pagini erau ode dedicate Ecaterinei. Cel mai probabil scrise de însăşi scabroasa, pentru că niciun student publicist nu le-a revendicat vreodată.

Cum de rezistă Ecaterina Andronescu în funcţie? Cea mai importantă şi posibil singura calitate: Respectiva nu are ruşine. Nu are simţul ridicolului, nu are remuşcări, nu are respect faţă de nimeni şi nimic.

În această seară, în care până şi cei mai înverşunaţi antenişti au recunoscut prostia lui Ponta, Ecaterina a rămas consecventă discursului de partid şi slugărniciei deşănţate. Ascultându-i enormităţile, toţi au încremenit. S-a făcut o linişte de cavou, se auzea doar ea, imperturbabila. O ascultai şi puteai să juri că auzi pleoscăitul prepuţului de buze.

Ecaterina, pentru mine ai fost, eşti şi vei rămâne o… O “femeie” bătrână şi brânzită care îmi provoacă silă. Ţi-aş fi spus “curtezană” bătrână, dar curtezanele erau totuşi apreciate pentru o oarecare eleganţă.

Din nou, scuze cititorilor. Sunt momente când molima pesedistă, cu Ecaterina în rol de corifeu, mă dezumanizează.