După ce am adulmecat firimiturile cu iscusința unor copoi bucovineni, astăzi ne-am făcut curaj și ne-am aruncat în pâine: Primele ședințe foto și video în ăle mai ale dracului cotloane câinești țintite de mintea lui Vlad. Primul obiectiv, Moara dracului. Un portal a cărui siluetă s-a modelat pe două stânci ridicate din abisul Tartarului.
Pe cât de mare și înțănțoșită ți-e inima de voinic după primele pietre escaladate de-a bușilea, pe atât de pipernicită și bleagă o vei avea la capătul drumului, captiv între pereții glaciali și negricioși ai muntelui.
Și așa arată Moara dracului pe vreme bună. Noi am fost pe furtună, evident. Și cu cât turna mai cu patos din spărtura cerului, cu atât se aprindea mai steloasă văpaia din ochii lui Vlad. Aprig la minte cum îmi place să mă cred, m-am dumerit repejor: „Băi, când te prinde furtuna rece de munte cocoțat pe stânci nu se numește pneumonie, ci artă!
Continue reading