Ai ceva de zis?
Haiku este matematică pentru roboţeii cu ochi migdalaţi şi suflet în baza 2. Românul nu poate trăi în binar, cu algoritmi ingenioşi, dar seci, construiţi din două cifre. 11001010001 = catharsis
Minţi adunate
Topite şi turnate
În cochilie:
Casa melcului
Cărată pe dâre reci
Un drum infinit.
Mulţi melci adormiţi
Striviţi sub cochilie
Turnată greşit
Pe dârele reci
Pupăm cadavre de melci
Visăm infinit.
2015 ierni născute şi înmormântate în ieslea Nazaretului. Maternitatea şi cripta rugilor, a plânsetelor şi a fericirilor. Toate exalaţiile emanate din fânul jilav, muiat în placentă, în viaţă. Ridicate din iesle, răstignite, îngropate sub pale de fân viu şi din nou înălţate. Pure şi destoinice, ecouri contopite timp de 2015 ierni într-o singură voce.
Vocea noastră, de astăzi. În ea purtăm sânge, lacrimi, vinuri, lauri şi ghimpi, săbii şi cruci; toate ecourile străbunilor ne pătrund, doar pentru a se contopi cu ale urmaşilor.
La mulţi ani! E sărbătoare, e aniversare, am adus dar: Ecoul meu de petrecere, ofranda adusă Vocii.
Continue reading
A-nceput de ieri să cadă câte-un fulg. Pe final de octombrie, surpriză de la demiurg. M-am bucurat; îmi plac întunericul şi gheaţa, iubesc frigul cu patos. Extaz, în overcast de nimbostratus.
Ieşii azi în cojoc jupuit de pe berbec. La pâine, să-ndoi viforul pe piept. Şi-am transpirat ca porcul în piele de ovină, cu ditai plăvanul de soare-n spinare. Ce băşină.
Eu vreau răşină! S-o trag pe nări, cocoţat în vârf de brad congelat, cu ochiul omletă în zări. Vreau iarnă şi ger şi roţi scârţâite pe dungi de oţel. Vagoane cu ţurţuri şi iz de motor, să-mi care prostia şi suflul şi Firea.
Adânc în Siberia.
Poezie scurtă şi uşoară pentru citit la bere. Pe tabletă ori telefon. Oricum ieşitul la bere a ajuns echivalent cu belit ochii într-un plastic. Iar vârful interacţiunii umane înseamnă like + share. Poke e deja orgasm.
Când s-au născut n-au vrut să ţipe.
Ieşiţi din mame, fără taţi
Prin telepaticele unde
Ei şi-au transmis că sunt speriaţi.
Şi au crescut străini de ură.
Şi de iubiri, de gelozii
Au modelat o lume pură:
Planeta noilor copii
Continue reading
Ţop, ţop, corniţă albă, bucălaiule!
Îţi joacă ş-acum puful în iesle, în vânt, în hore de gâze, cu iz de pământ. Reavăn de laptele supt. Vărsat printre buze, din sfârcul călduţ.
Ţop, ţop, corniţă albă, zurbagiule!
Te plânge grinda când picură tăciunii în paiele seci. De-ar fi ştiut că te duci, te întreba unde pleci.
Să-ţi împrumute scoarţa de stejar. Să-ţi copere cu ea inima dulce, ferită de amar.
Amarul lacrimilor din ochi stinşi picurate; prelinse pe seul coastelor sfârtecate.
Ţop, ţop, corniţă albă, atârnatule!
Pari mai lung cu gâtul căscat din nările mucioase până la piept. Te leagănă grinda în funie ca pe haiduc în şiret. Copitele slobodă sângele fiert. Miroşi a lapte crud, sub blana de lamă crestată, smucită dement.
Se uită mă-ta la tine mirată. Nu ştie dihania cea roz ce-şi leagănă inima spartă.
Tulpinile îmbrăcate în cojocel verde, pufos
Peste maioul de scoarţă suculentă, de căprioare ros
Se-adapă din grişul cu lapte, vărsat de paşi în botoşei
Paşi mărunţi şi grăbiţi, de iepuri vorbitori, călărind ponei.
Continue reading
Îmi place poezia, scriu poezie. Totuşi temele romantice nu sunt atuul meu. Fanii ştiu asta :)) Dar dacă Tucă poate, eu să rămân de căruţă?
În doi
Am fost lăstari lăptoşi
În codrul uscat prea devreme
Nu ne-au lins căprioare, nici iepuri pufoşi.
Noi am crescut cu salivă de hiene.
Continue reading