„ Tactică nouă: meciul viitor dai şi tu!” Probabil asta şi-a notat Lucian Bute în carneţel la debriefing-ul de după meciul cu Jean Pascal. Lucian a lăsat uşa deschisă unei viitoare dispute. În ciuda numeroaselor voci ce îl sfătuiesc în direcţia asta, Bute nu are intenţia să îşi pună mănuşile la naftalină.

Deşi nu sunt un avizat al sportului cu pricina, aş fi în stare să pariez împotriva lui Lucian. Nu cred că mai e timp pentru o revenire la forma de acum trei ani; nu cred în minuni şi într-un Bute-Phoenix la vârsta de 34 de ani. Ultimele două partide au fost şi singurele înfrângeri, dar a pierdut clar, a părut rupt din alt film, surclasat fizic şi tactic.

Dacă în meciul cu Froch, Bute s-a băgat singur în corzi, transformându-se în sacul de box al ciolănosului englez, în meciul cu Pascal a încercat să inventeze un nou stil: boxul zen. O strategie perfectă de a rezista până la final, fără a-ţi leza câtuşi de puţin adversarul. Un stil foarte elegant, adevărat. Lucian Bute ar fi putut intra în ring îmbrăcat în smoching, sorbind şampanie dintr-o cupă de cristal.

A pierdut clar în faţa lui Jean Pascal, arbitrii au considerat în unanimitate că haitianul a meritat victoria: 116-112, 117-110, 117-111. Nici nu era posibilă o altă decizie, Pascal a punctat mai clar şi mai des, iar după repriza a noua, cota de câştig la casele de pariuri era aproape de 1,05! Să vă daţi seama ce inseamnă acest 1,05, cam asta este cota la victorie pe care o are naţionala de fotbal a Spaniei într-un meci cu Malta sau Liechtenstein.

Lucian Bute a fost învins de propria neputinţă. Nu a avut forţă, nu a avut agresivitate, nu a avut inspiraţie şi nici combinaţii cu mai mult de trei lovituri legate. Musculatura sa ar fi fost probabil mai utilă pe scheletul unui maratonist. Iar celebra lovitură de stânga s-a lăsat aşteptată până la finalul rundei a 12-a. Nu cred că stânga lui Bute s-a vindecat complet după accidentare. Altfel, nu îmi explic de ce în ultima rundă, când l-a prins pe Pascal la colţ, a lovit aproape doar cu dreapta, el fiind un renumit stângaci.

Cât despre Jean Pascal: nu mi s-a părut un boxer de excepţie. A fost superior fizic, da. Mai puternic, mai robust. Poate şi mai rapid în ofensivă, având o explozie surprinzătoare în directe (prin asta a şi punctat mai mult). Dar nu s-a apropiat în vreun moment de eleganţa lui Lucian sau de tehnica sa. Multe dintre croşeele haitianului păreau inspirate dintr-un tablou cu ţărani români la coasă. Iar asta face înfrângerea lui Bute şi mai amară.