***

Ninge în Berceni. 29 decembrie 2015 – Jurnalul căpitanului – introspecţie exhaustivă privind relaţiile interumane, om – zăpadă, om – câine, om – piatră.

Pe străzile din Berceni, oamenii par fericiţi cu noile fenomene meteorologice. Se strâng în braţe şi se pupă zgomotos, franţuzeşte. Vecinii de scară se adaptează cu spirit fervent noului habitat.

Raulică Gherosu, tânărul mascul din aripa estică, etaj 7, si-a asumat rolul de para-individul coloniei. Fin observator al fenomenelor naturale, simte momentul prielnic şi îşi etalează virilitatea: “Moaaa, ninge, băga-mi-aş p…!”

Odată cu prima ninsoare, în colonia de homobercenaris începe sezonul coitului. Iubim. Şi aruncăm cu pietre după câini. Să nu ne mai adulmece cururile păroase prin boschete.

***

În afară de efectele climatologice prielnice împerecherii, ce alte motive de bucurie mai aveţi?
Întreb asta pentru că majoritatea cunoscuţilor s-au plâns toată luna decembrie – Că de ce nu ninge, că acu doujdăani erau nămeţii cât prunii şi ţurţurii ca știuleții. Ia’ dacă-ţi povesteşte unul mai copt, cu vreo treijdăani în urmă, ţurţurii erau cât prunii şi nămeţii nu aveau arbore de comparaţie.

Ce-aveţi, fraţilor? De ce duceţi dorul iernii? Se dublează întreţinerea, găinile nu mai ouă, vacile lasă laptele cu ţârâita. Ori deloc. E cu frig, cu muci, cu oase rupte şi cu sânge din bârnău de babă, împroşcat pe caldarâm.
Ba mai vin şi măgarii să ragă pe la uşi. Iar după ce se duc cu tămâia şi bogdaprostele, apar colindătorii – alte urlătoare.