Discutam zilele trecute despre sila pe care ți-o provoacă starea țării ăsteia și cum picătura cu Roșia montană a pornit chiar gânduri de emigrare. Nu vă gândiți la o discuție între ecologiști turbați, mâncători de salată care se leagă cu lanțuri de copaci să protesteze, ci la niște oameni normali care sunt scârbiți de episodul ăsta pentru că scoate la iveală și-ți aruncă în față toată mizeria și lipsa de decență cu care este condusă România.
Am înțeles despre ce vorba și cum ajungi să te saturi de statul pe care tu îl ții în spate cu taxele puse pe orice, dar am replicat că pe mine mă deranjează mai mult altceva decât cretinii de sus. De ăștia încerc să mă izolez cât pot de mult, văzându-mi de ale mele și ignorând cât pot de mult știrile cu și despre ei, ce mă distruge însă infinit mai mult sunt cretinii din popor.
De ăștia nu am cum să mă protejez că ma izbesc rânjind de fiecare dată când ies din casă. Chiar după vorbele alea o iau spre Iași să-mi arunc și eu ochii pe Bookfest-ul de acolo. Ajung târziu în noapte, trag la un prieten vechi și bun care mă îndrumă cum să parchez mașina să nu cumva să se supere vreun proprietar de ăsta de loc de parcare, că știți ce tragedie națională e…
”Uite acolo că nu deranjezi pe nimeni, lângă aia roșie”
Parchez mașina într-un spațiu viran de vreo 20 de metri pătrați,combinație de beton, pământ frunze moarte, maidanezi și căcat de maidanezi la tot pasul, lângă alte 5-7 mașini. Merg la bookfest, stau și la o mică discuție cu nikoniștii din Iași, joc și un pic de biliard a patra oară anul ăsta, fac shopingurile cuvenite, imi iau la revedere – admonestat ca iar am venit pe fugă ca tătarii – și mă duc la mașină.
Moment în care mă ia un nene în primire pe un ton extrem de agresiv cu dacă stau acolo. ”Nu, nu stau, da care e problema?”
”Nu ai voie să parchezi acolo”
”De ce?”
”Ca nu ai voie”
”Mai omule, nu e spațiu amenajat, nu e a lu mă-ta, nu e a lu tac-tu, e plin de căcat de câine, e plin de mașini, iar eu mi-am pus-o pe a mea bot în bot cu alta. Ca ce chestie nu am voie să parchez, dă-mi un motiv dacă ești în stare”
”Că nu e voie”
”M-am săturat de tâmpiți ca matale care dacă respiră douăzeci de ani în același bloc cred că un kilometru în jur e ograda lor. Du-te în treabă ta de prost până nu-mi pun mintea cu tine”
A început să fornăie de nervi și să zbiere și mai tare că nu am voie.
” Omule, nu vezi ca e plin de mașini și că locul ăsta e pur și simplu un spațiu nefolosit, plin de căcat? De ce nu am voie să parchez?”
”Că poluezi” – a găsit individul motivul salvator.
”Matale nu prea gândești, nu? În primul rând o mașină parcată nu poluează, în al doilea rând ești complet idiot nu vezi că sunt trei parcări pline aici, plus încă șase mașini pe gunoiul ăsta de spațiu?”
”Nici ei nu au voie”
”Bai dobitocule, pe tine nu te duce capul sa înțelegi că pe locul ăsta nu ai nici un drept în plus față de mine? Că nu e al tău, nu e nici al meu, nu are o destinație specială și că tu nu ai bai, cretinule, vreo calitate să-mi spui mie ce să fac? Ai văzut ca boul o mașină nouă, ai văzut un tinerel că se urcă în ea și s-a umflat orezul în tine, dobitoc comunist, că ai la cine face gargară”
” Ai grijă cum vorbești”
Nu e de reprodus răspunsul mei la avertizarea asta.
Eu deja eram la limita, m-am dus înapoi spre mașină că-l călcam în picioare dacă mai stăteam. Probabil a văzut și el că mă lasă răbdările și s-a evacuat rapid dar l-am auzit din bloc răcnind pentru ultima dată ”nu ai voie să parchezi acolo, m-ai înțeles!!!”
Aveam programul bătut în cuie dar zău că am fost tentat să ies din mașină și să mai stau câteva zile.
Pe lângă șmecherii care-și bat joc de orice regulă de bun simț și orice lege a țării ăsteia mai sunt și dobitocii ăștialalți, la fel de enervanți și idioți, care se văd stăpâni peste spațiul public doar pentru că…. nu știu pentru că ce, că nu văd nici o legătură între stau la colțul blocului așa că tot bulevardul e al meu.
La fel sunt și retarzii care cred ca dacă își parchează mașina în fața scării, fără să plătească vreo taxă pentru locul ăla, devine automat a lor și nu care cumva să-și pună altul mașina acolo. Nu contează că e spațiu public, nu contează că nu e al lui și niciodată nu a fost, nu tată eu stau în bloc deci strada e tot a mea.
Încercam să-i explic odată unui prieten cu spume la gură ca dacă a dat zăpada la o parte nu înseamnă că automat bucata aia din strada orașului devine a lui și numai el are drept de folosință, mi-am bătut gura de pomană, tot s-a dus și a făcut scandal. La fel încercam prin liceu să le explic la două babe că nu are nici o importanță că de o sută de ani stau la poartă și bârfesc pe cine trece, europeana nu devine automat a lor, nu există uzucapiune prin bârfă.
Oricum ar fi individul m-a scârbit și m-a făcut să tremur de nervi jumătate de zi. O să vină un moment și prevăd că se apropie în care eu nu o să mai încerc să vorbesc cu jeguri de acest gen ci o să-mi vărs toți nervii adunați de-a lungul timpului, din discuțiile cu sute de retarzi din ăștia, pe unul singur – vai de capul lui și de capul meu după aia.
Încă sunt supărat și nu neapărat pe bou, că atâta poate, ci pe mine că nu reușesc să ignor niște oameni care sunt limpede greșiți și-mi ridică nervii la maxim pe zile întregi.
Vlad B PopaScriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional. Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati |
|---|
In 2011 ravasit si plini de griji , am sarit in masina si am plecat cu treaba.Era cam 7 dupa amiaza si am iesit din Bucuresti ,prin cart Pantelimon unde locuiesc , direct pe centura cu directia Tunari……..Treceam printr-o perioada dificila , in cerebel eram haos total , economic stateam varza , si ma mai manca dosul sa ma uit si zi de zi la Realitatea TV , unde m-am umplut de toata mizeria in care se scalda si acum astia care chipurile “ne conduc” .in aceasi perioada cineva tragea de mine sa emigrez dupa el , ca o duce super bine.Satul fiind de mizerie si lipsuri am inceput sa dau atentie insistentelor lui insa nu ma tragea inima sa plec……..Am iesit pe centura prin zona Afumati si dupa vreo 2 km am facut pana .Am cautat o vulcanizare (era cam la 1 km) si am mers cu masina sa imi faca pana. Ii spun mesterului problema , se uita putin la roata si zice ..
– Da , ti- o fac , te costa 1 milion
– 1 milion mestere penru o pana bre ??!! , e de tre ori pretul normal.
– Ba daca iti convine bine daca nu aici te las…..Mi-a raspuns omul profitand de faptul ca m-a prins la ananghina ( pe centura , fara rezerva, nu alta vulcanizare aproape si grabit)
Nu am avut incotro si i-am platit 1 milion , cand i-am cerut bonul a ridicat din umeri , a zis ca bon da numai seful, sa vin intr-o zi cand e seful acolo…
Am plecat scarbit simtind ca a fost picatura care a umplut paharul sau daca nu l-a umplut cel putin a creat valuri care m-a facut sa iau o decizie serioasa pt mine si familie…E drept si cu regrete , insa acum…..!!!.
Acum in timp ce scriu mai arunc un ochi prin fereastra doar , doar s-o vedea aurora boreala.
Da, te înțeleg perfect, cum spuneam și pe mine ma afectează mai tare românul de lângă mine decât cel de la guvernare. Presupun pentru că mă aștept ca ăsta de lângă mine să se comporte la fel de normal ca mine.
Cred că în ultimul an aș fi cedat și eu dacă nu aveam copil mic, chiar dacă întotdeauna am ținut morțis să rămân și să reușesc aici, poate chiar să schimb ceva. Paharul dă cam în fiecare zi pe dinafară…
Sila și dezgustul sunt permanente.
Trăim printre oameni murdari și ne murdărim și noi. Unii reușesc să aibă un petec de paradis și trag cu dinții să-l protejeze. Ei sunt puținii fericiți. Fericiți că luptă pentru cei dragi.
Rahatul cu Roșia Montană este o scârboșenie politico-socială pe care eu o ignor și o voi ignora indiferent ce se va spune. Am văzut o națiune pusă în mișcare pentru o idee, am văzut marșuri, am văzut proteste. Dar de fapt am văzut o fățărnicie și o spoială de doi lei. “Sunt mândru că fac parte din generația care a schimbat ceva la Roșia Montană”. Fii mândru, mândru că faci parte din aceeași generație care lasă munți de gunoaie când iese la un picnic, din aceeași generație care aruncă tone de coji de semințe prin parcuri, din aceeași generație care aruncă un ambalaj sub scaunul din metrou, din aceeași generație care își scoate **** prin prohab și se pișă la copac în mijloc de bulevard. Asta e generația din care trebuie să fii mândru că faci parte.
Roșia Montană? Da… un imens câștig pentru popor. Nu ca sutele și miile de hectare de păduri șterse de pe fața României.
Ați învins!
Da, mi-e scârbă uneori de mine dar mi-e mai scârbă de mulți dintre cei pe care trebuie să-i suport.
Daca pui asa problema ma mir ca mai sunt ddintre noi care au ramas in tara… in ce culori deprimante ai putut sa descrii sfanta generatie a schimbarii, asteptata de toti ca o salvare a tarii asteia :)))
nu neg, sint multe motive pentru care merita sa emigrezi din Romania, insa lucrurile de care va plangeti voi, pe mine ma motiveaza sa raman, sincer.
atunci cand altii ti se par ca sint necivilizati, inculti, mitocani, impostori, imbecili iar acest lucru ajunge sa te enerveze si chiar frustreze, de cele mai multe ori ai o problema cu tine insuti….
nu uitati un lucru, oamenii din jurul nostru nu s-au nascut, ca sa ne faca pe noi sa ne simtim bine in preajma lor…:-))
Hary, tocmai asta e problema – eu stiu ca oamenii din jurul meu nu s-au nascut sa ma faca pe mine fericit si de aia cand mi se intampla o chestie care nu imi convine ma gandesc daca e dreptul aluia sau nu sa se poarte asa.
La fel, cand vreau eu sa fac ceva, c-asa imi cere fericirea de moment, ma gandesc daca eu am dreptul sa ma port asa, daca deranjez pe careva aiurea si asa mai departe.
Sa te gandesti un pic si la ceilalti cand faci un lucru mi se pare o dovada de civilizatie, sa te porti ca si cand ai avea dreptul sa-ti impui frustrarile sau setea de a te simti important cand tu nu esti indreptatit in nici un fel sa faci asta este o dovada de mitocanie si caracter de nimic.
Nu cred ca faptul ca am o problema cu prostia, mitocania, furtul si alte mizerii din astea arata niste hibe in constructia mea, ba chiar deloc – consider ca tolerarea comportamentelor astea, ajunsa religie la noi, a dus Romania unde e acum.
PS – eu sunt un tip care reactioneaza la atacuri, nu le caut. Problema mea cu mine e ca poti sa reactionezi fara sa te consumi, am vazut asta la mai multi prieteni, eu nu-s in stare – ma revolta prea tare.
Hary, nu e prima dată când spui asta şi tot timpul am fost curioasă cum motivezi: “nu neg, sint multe motive pentru care merita sa emigrezi din Romania, insa lucrurile de care va plangeti voi, pe mine ma motiveaza sa raman, sincer.”
Fie nu te loveşti zilnic de problemele astea şi atunci poţi atinge starea de zen, fie eşti foarte… interesant 🙂 Pentru că pur şi simplu când peste tot în trafic, la magazine, în jurul blocului (PESTE TOT) întâlneşti mitocani nu ai cum să nu ajungi la o stare de frustrare maximă, de-ţi vine să te duci cât mai departe, unde vezi cu ochii, numai să nu dai cu ochii de semeni.
Da, nu s-au născut să mă facă pe mine să mă simt bine, dar nici nu cred că s-au născut să mă facă să mă simt rău, nu? Cum să fii tolerant cu unul care te afectează direct? Asta nu pot eu să înţeleg la tine. Cum atingi zen-ul ăsta? Şi – mai ales – chiar l-ai atins? 🙂
Anatati,
mai jos ii explicam si lui Vlad care e idea. Nu sint ZEN, nici pe departe, chiar consider ca-mi traiesc din plin viata… 🙂
Si eu reactionez la diferite probleme, si pe mine ma afecteaza in mod direct oamenii din jurul meu, insa spre deosebire de Vlad si se pare ca si de tine, acest lucru nu-mi afecteaza starea de spirit preponderent pozitiva, respectiv optimismul si increderea in oameni. Se pare ca sint mai detasat emotional si insist mai mult pe lucrurile pozitive decat pe cele negative.
Explicatia este simpla.
In general este mai usor sa vezi defectele oamenilor, atunci cand esti nemultumit de propria persoana. Si esti mai increzator in ei, daca esti foarte multumit de tine. Self esteemul influenteaza in mod hotarator unghiul din care privesti lucrurile.
Cand esti la pamant, ai nevoie de un sprijin ca sa te poti ridica. Din pacate, in Romania, mediul inconjurator nu iti ofera acest sprijin, dimpotriva te impinge si mai mult in groapa.
De aceea consider ca singurul mod de a gasi un echilibru, este de a compensa mitocania din jur cu un comportament detasat si pozitiv. Puterea pentru a putea face acest lucru, o iei din interiorul tau…
Da, în teorie e simplu ce zici, în practică e pur şi simplu mai greu…
ps: la mine ar trebui atunci să meargă totul strună, ptr că eu pur şi simplu mă consider perfectă 😀
hary, am inteles ce ai vrut sa zici dar nu am fost de acord cu legatura dintre nemultumirea de sine si modul in care observi sau te agasează mitocănia și lipsa de educație din jur;
una e să fii nemulțumit de tine că nu poți fi mai detașat în fața dobitocilor care te freacă la cap și alta e să observi și să te deranjeze mai mult decât pe alții mitocănia pentru că ești nemulțumit de tine;
prima e o reacție după fapt a doua e o reacție care cauzează faptul; eu sunt un tip fără complexe și frustrări legate de propria-mi persoană și nu văd nici o legătură între asta și mitocănia din jur – faptul că mă afectează până la nervi de gradul 9 are legătură mai mult cu educația pe care am primit-o și cu un simț al corectitudinii de care m-am agățat întotdeauna, lucru ce m-a costat foarte multe oportunități din magnifica societate românească;
poate de asta mizeria și prostia mă scot din sărite, în nici într-un caz nu are legătură cu nemulțumirea de sine – chestia asta cu totul e legat de tine mă lasă rece – există lucruri bune și lucruri rele, definite de bunul simț și legile unui spațiu, nu e totul ”depinde cum vezi tu problema”
nici pesimismul nu-l văd ca având legătură, ba dimpotrivă – un pesimist ar trebui să-și bată mai puțin capul decât un optimist, că știe că nu schimbă nimic.
“una e să fii nemulțumit de tine că nu poți fi mai detașat în fața dobitocilor care te freacă la cap și alta e să observi și să te deranjeze mai mult decât pe alții mitocănia pentru că ești nemulțumit de tine”
Aici intervine problematica clasica a oului si gainei…
Prin faptul ca te deranjeaza ca nu te poti detasa, tu recunosti ca ai o problema, problema pe care insa tu ai dobandito datorita faptului ca ai observat ca mitocania te deranjeaza mai mult decat pe altii. Aste este ce zici tu. Este doar o perspectiva a problemei.
Uite alta.
Devreme ce altii sint in stare sa-ti cauzeze o problema de genul acesta prin comportamentul lor mitocanesc, inseamna ca esti prea vulnerabil ca si persoana, ceea ce iti afecteaza in mod negativ starea de spirit, scazandu-ti confortul si calitatea vietii personale.
Vulnerabilitatea emotionala este strans legata de self esteem.
O personalitate puternica, sta deasupra comportamentului celor din jurul sau. El este cel care mai degraba influenteaza prin comportamentul lui, prin felul lui de a fi, pe cei din jurul sau.
Faptul ca tu ai o alta impresie despre tine, nu este surprinzator deloc. Majoritatea oamenilor se vad pe ei altfel decat sint vazuti si interpretati din afara. Nu are legatura cu rationamentul sau cu intelectul, ci doar cu perspectiva din care privesti lucrurile si felul diferit in care oamenii percep realitatea…
De ex. majoritatea alcoolicilor sint convinsi ca ei nu au nici o problema cu bautura. Insa daca nu o primesc, devin irascibili, nervosi si unii chiar agresivi.
Asa se intimpla si cu tine, se pare ca tu esti dependent de un anumit nivel de educatie, de corectitudine si comportament social, care iti ofera o stare de confort si bunastare emotioanala. Daca nu iti primesti doza, dimpotriva ea intirzie sa mai vina, devii irascibil.
Din perspectiva mea, motivul deranjului tau tot in tine se afla, el nu este in afara ta. Raspunsul si solutia la problema ta, la fel.
Vlad, mai citeste inca odata aliniatul doi al meu si PSul tau.
Daca ajungi sa te consumi din pricina altor oameni, clar ai o problema cu tine.
Prostia, Mitocania, Marlania fac parte din peisajul cotidian roman, asa cum superficilaitatea, falsitatea si nepasarea fac parte din peisajul comportamental al tarilor hipercivilizate.
Problema ta este ca proiectezi felul tau de a fi in ceilalti din jurul tau, lucru care iti genereaza asteptari. Asteptari care la randul lor influenteaza starea ta de spirit.
Tie iti lipseste detasarea emotionala, esentiala pentru a putea tolera biodiversitatea umana…:-)))
Dupa cum ai spus si tu, vina e a ta pentru ca-ti pasa de ce spun altii. Fix in felul asta pateam si eu, ma enervam pana tremuram de nervi si imi venea sa-i indes capu inapoi pana-n masa.
Da ce sens are? Zi tataie ce vrei, ma doare-n dos.
Bate-ti gura de pomana in continuare.
Vlad, nu exista generatia schimbarii, pentru ca toate generatiile care urmeaza vor pleca din tara asta. O sa ramana o tara de bosorogi, care va deveni pustie cu timpul
In ceea ce priveste vecinii idioti, in Sambata mare la ora 15, am mers sa fac reclamatie la politie pentru ca un vecin prea zelos mi-a desenat pe capota Loganului 3 sageti ca sa-mi transmita mesajul ca trebuie sa parcam masina mai departe de Lada lui de pe trotuar, pe care nu o misca din loc si pana la care mai era ceva distanta (Loganul fiind perpendicular pe Lada).
Am inceput sa adopt tehnica de a schimbarii numai la mine si sa ignor aproape pe toti ceilalti si poate, cine stie, intr-o zi,cand ma voi hotari sa-i vad din nou, o sa raman surprinsa de schimbarile in bine produse la semenii nostri 🙂
daca nu se intelege… desemnat=zgariat
mikaela, nu va deveni pustie cu timpul. Faptul ca am scazut de la 23 de mil pe la vreo 18 este perfect normal. Cei 23 de mil dinainte de revolutie erau rezultatul programelor comuniste de puire (mama eroina gen). Si marea noastra evadare pe campurile franceze si nemtesti este pe final. Deja tot mai multi politicieni francezi vor sa isi inchida granita pentru romani si bulgari. Marine Le Pen este la apogeul popularitatii in Franta. Nemtii s-au saturat si ei sa gaseasca gradinile si curtile pline de rahatul romanilor care nu au descoperit veceul. In Dortmund deja a devenit una dintre principalele probleme. Au cerut pana si ajutorul Politiei Romane.
In Spania nu ne mai primeste nimeni. Nu mai au locuri de munca nici pentru ai lor. Cam la fel e si in Italia.
In concluzie, Romania nu va deveni pustie. Doar mai saraca.
Chiar ma gândeam cum a desenat de a meritat o vizita la politie? Câtă nesimțire, de fapt aici cred ca e ceva mai degrabă patologic, nu văd cum un om normal ar zgâria mașina vecinului pentru ca e prea aproape de a lui…
Politia ce-a zis ca face? Sau îți dă de veste ce măsuri a luat după?
Dupa 3 luni, timp in care politia nu a dat niciun semn, m-am trezit cu fiul vecinului la usa (vecinul care a zgariat masina are 83 de ani), care ne-a propus sa rezolvam amiabil, pt ca tatal lui este un mosh cu care nu te poti intelege si pe care nu-l mai educi la varsta asta. Avand si noi in casa un pensionar cam de aceeasi varsta cu “infractorul”, am inteles situatia si am rezolvat, cum spuneam, amiabil. 🙂
:)) 83… cred că cu unul din ăsta nici măcar eu nu mi-aș fi bătut capul, la vârsta asta majoritatea sunt senili.
Atunci cand vezi ca zgarie sageti pe masina sub nasul tau, il strigi, el se uita la tine, te injura (tot el pe tine) si intra in bloc, e cam greu sa nu-l iei in seama. In plus, nu era la prima abatere, dar nu a mai fost prins in flagrant pana acum. Aveam doar banuieli ca se ocupa cu desenatul cu cheia pe masina. A fost o scena de teatru absurd. Tu il vezi, nu-ti vine sa crezi ce face, il strigi, el te injura si pleaca. Plangerea la politie a fost tocmai ca sa reactionezi cumva… ca nu aveai cum sa te duci sa-l iei la pumni, a fost doar o reactie 🙂
dacă așa a decurs faza probabil l-aș fi înfipt în țeava de eșapament – să mă mai și înjure?? senil-senil- da poate să fie politicos, nu?
Vlad, cu adevarat esti un artist.
Imi pare rau, dar de data asta nu a fost un compliment.
Deoarece nu-ti cunosc varsta, e posibil sa ai circumstante atenuante 🙂
Acum muuuulti ani, am invatat, din pacate pe propria piele, ca sansele ca cei din jurul meu sa reactioneze, actioneze, sa aiba acelasi sistem de valori ca si mine, sunt aleatorii.
Ma refer desigur la straini.
De aceea e bine sa ai (macar) doua arhetipuri de comportament.
Unul civilizat, in care se discuta plecand de la premisa ca interlocutorul accepta supremetia logicii si unul sa-i zicem mai “direct”, in care se pleaca de la premisa ca domnu’ din fata noastra e un dobitoc agresiv.
Eu cred ca tu ai gresit stand de vorba, intinzand discutia cu respectivul.
Asa ti-ai facut nervi, ti-ai stricat ziua.
Era mult mai bine daca plecai de la realitatea ca respectivul este un dobitoc care se plictiseste si-si cauta de discutie si ii spuneai ceva de genul – Bine mai, ai dreptate, acum nu vrei sa ma impingi ca sa plec, ca nu-mi merge bateria.
Jerome, exact la asta ma gandeam dupa vreo 3 ore de condus, cand inca eram negru de draci – nu mai bine ii dadeai un raspuns in zeflemea si-l lasai sa fiarba in loc sa te consumi ca prostul cateva minute bune si sa iti strici toata ziua?
Mult mai bine dar deh… numai nu reusesc sa aplic ceea ce imi propun de atata vreme ca si mie mi-e clar ca lupt cu morile de vant si singurul perdant sunt eu.
Jerome, da, corect.
Vlad, intrebarea care trebuie sa ti-o pui este: de ce nu ai reusit sa te abtii, de ce ai reactionat asa? Reactia ta arata o irascibilitate crescuta. Eu am interpretat ca ai o nemultumire interioara, ceva care te framanta in interior. Se poate insa sa fi avut doar o lipsa de vitamine si minerale in organism, adica sa fi fost nemancat. Faci cumva o cura de slabire? :-))
hary, hahaha ce lovitură sub centură dom’le :))), nu chiar eram abia mâncat – repet nu ma atrage și nici nu consider valabilă explicația cu ”tot ce te atinge e din vina ta, sau e o manifestare a unei slăbiciuni interioare”, e vorba de firea fiecăruia și refuz să cred ca idealismul este o slăbiciune pe lângă resemnare care e semn de putere, că lupta cu prostia e slăbiciune pe lângă ignorarea ei și așa mai departe.
Mă refer bineînțeles la slăbiciune și putere în sensul moral/interior al cuvintelor nu la aspectul practic. Practic în Romania un comportament de jegos tupeist te va face câștigat în marea majoritate a cazurilor, dar nu am sa consider niciodată unul care reușește scăldându-se în mocirlă mai puternic decât unul care reușește fără să se murdărească – o reuși al doilea mai greu dar mi se pare mai puternic.
Știu că am divagat dar până la urmă e aceeași discuție. La fel cum sunt și alcoolici care știu că au o problemă mai sunt și oameni destul de obiectivi ca să își dea seama cum și unde stau, ce slăbiciuni au și unde chiar nu-s ei de vină.
Cred că ar trebui să accepți și tu că rețeta ta se potrivește oamenilor cu firea ta și că analiza ar fi corectă pentru același tip de om. Adică dacă un Hary ar fi reacționat cum am făcut-o eu, cu 20 de ani în urmă să spunem, poate era pentru că avea o nemulțumire interioară, nu știu, însă când un Vlad reacționează așa poate are legătură cu firea lui dintotdeauna, fără legătură cu nemulțumiri ascunse.
Nu e caz gen oul și găina, e o relație clară cauză-efect urmată de o analiză practică ce mută discuția pe alt plan și acolo apare abia nemulțumirea.
Hary nu poți judeca diversitatea umana de care vorbești ca și cum toți ar fi sau ar trebui să fie ca tine, pentru ca premisele de la care pornești sunt, aplicate la mulți, greșite din simplul motiv că nu se potrivesc.
Vlad, cica a trecut CTP-ul pe la tine prin Iasi. A fost la Festivalul International de Literatura si Traducere. Da, si cica a taiat primarul Nichita toti teii din oras. Teii lui Eminescu. Pentru ca blocau privelistea spre Palatul Culturii :))
da, pot confirma, am dezbatut astazi la Petreanu acest subiect…:-)))
“Hary nu poți judeca diversitatea umana de care vorbești ca și cum toți ar fi sau ar trebui să fie ca tine, pentru ca premisele de la care pornești sunt, aplicate la mulți, greșite din simplul motiv că nu se potrivesc”
Uite aici iti dau dreptate, cu mentiunea ca fiecare dintre noi, adica si tu si eu, pleaca de la acelasi punct de referinta, care este propria persoana. Acest lucru iti cauzeaza tie insa mai multe probleme decat mie, pentru ca tu porti o lupta deschisa cu confruntari directe, impotriva imbecililor si prostilor patriei. Lupta care, conform spuselor tale, te afecteaza din punct de vedere emotional.
Ba tu chiar mergi si mai departe, spunand ca cine nu se revolta si nu incearca in mod activ sa lupte impotriva “inamicului” este ignorant si nepasator.
Vezi tu, aici este diferenta de intelegere a problemei, dintre noi doi. Nici eu nu suport mitocania, ipocrizia, si eu ma confrunt cu ea zi de zi, si pe mine ma afecteaza lipsa de educatie comportamentala din jurul meu, insa lupta mea este diferita de a ta. Lupta mea consta in faptul ca eu nu ma las provocat de prostie, eu o combat incercand sa dau in cele mai multe situatii un exemplu pozitiv celor care ma inconjoara. Nu neg, mai recurg si la provocari si confruntari directe, insa ele au loc pe plan ironic si sarcastic si niciodata la modul serios. De aceea nici nu ma consuma emotional.
Eu consider ca lupta pe care o duci tu este una inutila, pentru ca felul in care se desfasoara ea, te desparte de oamenii pe care doresti sa-i educi, in loc sa-i aduci mai aproape de valorile in care crezi tu. Lupta ta si a altora in mediul online, este una care dezbina, de aceea apar si frustrarile si nemultumirile.
Stiu, nu e frumos sa ma laud, fata de tine o fac pentru ca ma cunosti si poti sa intelegi ce vreau sa subliniez, insa eu chiar am cunoscut si cunosc oameni care mi-au spus ca se simt mai buni, mai puternici si mai increzarori in ei, doar pentru ca sint in preajma mea si au de a face cu mine.
Asta este lupta pe care o duc eu. Eu nu ma lupt impotriva oamenilor ci incerc sa-i ajut sa adere la valorile mele. Este o mare diferenta de abordare, pe care multi nu o inteleg. De exemplu unii ma considera cel mai mare fraier, pentru ca am incredere in oameni care in opinea lor nu merita nici un scuipat…:-))
Diferenta dintre felul tau si al meu de a lupta, este ca tie iti vine sa emigrezi dupa ani de zile de lupte surde, iar mie imi ofera satisfactii si energie pozitiva, zi de zi. La scara mica, ce-i drept, insa in universul meu lucrurile sint in regula.
Acum spune-mi tu care dintre variante ti se pare mai eficienta si demna de urmat?
@hary: aproape ai dreptate…acel “aproape” vine doar dintr-un singur lucru: din cand in cand iti mai iei cate-o palma, asa de trezire :), daca reusesti sa treci cu brio peste palma asta…atunci e totul ok dar s-ar putea ca la un moment dat sa fie cu o palma mai mult decat poti duce si atunci s-ar putea ca toata gandirea asta sa se duca pe pix, ceea ce duce la o dezamagire mult mai mare 😉
Hary, singura chestie pe care o combateam in rationamentele tale era ca stilul meu de a reactiona vine dintr-o nemultumire interioara legata chiar de mine – eu nu recunosc cauza asta si cred ca e vorba mai degraba de fire, educatie, varsta etc.
In rest sunt perfect de acord ca varianta mea duce la un consum mult peste rezultate si are o eficienta de domeniul ridicolului – consider insa orice fel de lupta cu chestiile care nu ti se par in regula drept un semn de putere;
ca stilul tau de lupta e mai eficient te face pe tine, metaforic, un razboinic mai bun nu ma face insa pe mine dezertor, ci mai putin ninja:))))
plus ca, vb lui Attilla, cateodata esti pus in niste situatii in care zen-ul si maturitatea asta atent construita se evapora violent in fata unor berbeci atat de sariti de pe scara mitocaniei incat chiar nu esti pregatit pentru ei.
@vlad: Hary e ca-n filme…stie ce poate…dar se face agricultor (sau berar)…vine primu’, ii omoara tatal…nu-i bai graul creste…vine al doilea, ii omoara mama…totul e ok, graul e de cules…vine s-al treilea si-i omoara nevasta si apoi totul se transforma intr-un macel cu coasa (sau cu sticle sparte)…:) am vazut odata un film facut dupa viata lui…a aparut in ’95 si era cu Mel Gibson in rolul lui Hary :)))))))))))))))))))
cred că l-am văzut și eu, da era de prin 2000 :))))
Vlad,
De-acord cu tine ca doua firi diferite duc la un comportament diferit in situatii similare. Pana si modul in care percepem lumea din jur difera de a om la om. Caile de comunicare dintre lumea noastra interioara si cea exterioara (simturile noastre) se dezvolta diferit de la om la om si tine in mare masura de stimulii la care sintem expusi, de la nastere pana la varsta de 3 ani.
Experienta mea legata de acest subiect imi spune insa ca gradul de iritabilitate creste considerabil in situatii de stres, de nemultumire, de frustrare. Practic orice om are momente cand este mai calm si momente cand sare de cur in sus la caderea unui ac. Observand aceste diferente comportamentale la propria mea persoana, am identificat sursa problemelor reusind in mare parte sa le controlez.
Ce vreau sa spun este ca orice om are posibilitatea de a-si controla firea si comportamentul, daca are privirea orientata spre interior si daca ajunge sa cunoasca suficient de bine factorii care influenteaza comportamentul sau.
Legat de ce zice Attilla, da, stiu ce inseamna palmele respoective si chiar mi-e frica de acele situatii pe care nu le pot controla si care probabil ca m-ar putea distruge.
Insa tocmai pentru ca le cunosc foarte bine, le pot evita cu succes…
Hary, nici cu terapie specializată nu aş putea ajunge la starea asta de a vedea lucrurile. E un fel de: după o palmă pe obrazul stâng, întoarce şi dreptul…
Şi mă tot gândesc cum ai reuşit. De unde vin resursele astea?
anatati,
Resursele exista in fiecare dintre noi. Unii reusesc sa le acceseze, altii nu.
Exploatarea acestor resurse energetice proprii, este un skill, o capacitate, pe care o poti dobandi, asa cum inveti sa mergi pe jos sau sa conduci o masina. Ea devine la un moment dat un automatism, adica totul se desfasoara in subconstient.
Eu numesc acest skill capacitatea de a fi fericit.
Si da, exista si o capacitate de a fi nefericit…:-))
tu eşti ca o carte de poveşti din copilărie, zău aşa.
Ha ha, ti-am dat dislike. De fapt, ai fi meritat like. Dar ti-am dat fix pe invers. Pentru ca pot :))
ti-ar place sa mai poti crede in povestile copilariei, dar din pacate ai crescut si nu se mai potrivesc cu realitatea pe care o experimentezi zi de zi, nu-i asa? :-))
inseamna ca ti-ai pierdut un anumit tip de incredere, pentru ca nu mai crezi in lucrurile pozitive, ai ajuns sa le asociezi cu niste basme… imi pare rau pentru tine.
ai citit tales of mistery and imagination, de edgar allen poe in copilarie? si ai ascultat varianta muzicala de la alan parsons project in anii 80?
nevermind, uite aici o piesa de pe albumul lor mai sus amintit, a valid path (a dream within a dream), privesteo ca si pe prima ora de terapie….:-))
http://m.youtube.com/watch?v=xO7xsBWmTuE
Dani, iar eu nu pot să-ţi dau ţie nici like nici dislike. Not fair. Ca să testez mi-am dat mie un like să echilibrez lucrurile 😀
Eh, mult ar fi de dezbătut pe tema poveştilor 🙂
anatati,
si cine te retine?
aici e locul potrivit…:-))