Cum evadezi în România


Sunset in Bucovina by Vlad Popa on 500px.com

Pornind de la articolul ăsta – Românul care mă face să emigrez – și de la consensul general al comentariilor că mă consum prea mult încercând să lupt cu mentalitățile și personajele de care mă izbesc la tot pasul în țară, am ajuns să mă gândesc ce mi-ar trebui mie ca să mă liniștesc.

E greu să fii liniștit în România de azi, poate cel mai greu… sunt atâtea lucruri de care trebuie să te rupi ca să nu simți nevoia să urli încât pare aproape imposibil. Și dacă nu ești dintre cei pe care calmul interior îi face să treacă ușor peste mizerii atunci trebuie pur și simplu să te ferești de ele.

0. Să accept că nu au nici un rost conflictele sau interacțiunea de orice fel cu românii care nu mă reprezinta, să-i ignor total și să nu-mi pierd o secundă cu ei. Asta chiar ține doar de mine și de-acum încolo o să încerc să fac asta mai tare decât am încercat vreodată. Eu cu prietenii mei și cu oamenii de calitate pe care îi întâlnesc din când în când.

1. Aici o să fiu arătat cu degetul; este o datorie publică să faci parte din viața cetății, să votezi și să alegi, să ai păreri, discuții – dacă nu, atunci tinerii au murit la revoluție degeaba. Ei uite ca să ai păreri trebuie să fii informat, iar să fii informat despre cum este condusă țara asta, să urmărești știrile și dovezile permanente de prostie/hoție crasă, e echivalentul pentru mine a mersului pe cărbuni încinși.

Elimin deci o mare parte din ce înseamnă să fiu cetățean activ, nu mai urmăresc nimic ce ține de politică guvernare, închid televizorul și filtrez netul.

2. Fac ceea ce îmi place. Aici nu e vorba de ceva specific românesc, e general valabil că nu poți să fii liniștit dacă muncești ce nu ți se potrivește, cu toate nemulțumirile ce decurg de aici – nu-s plătit de-ajuns pentru cât sufăr, șeful e un cretin care ne conduce ca pe sclavi și orice altă frustrare pornită în principal de la sentimentul că locul tău nu e acolo.

Aici să spunem că sunt acoperit, de când am renunțat la o carieră în drept am lucrat pe contracte și în ultimul timp am ajuns să fac ceea ce am visat dintotdeauna – să scriu.

3. Legat de punctul anterior, contractele și să-ți fii propriul șef înseamnă că ai o relație directă cu statul pentru plata impozitelor, ținutul finanțelor și restul de chestii administrative pe care le implică o persoană juridică.

Poți fi liniștit când ai firmă în România? O să vorbim odată pe larg despre asta, dar răspunsul pe scurt este nu. Un nu puternic și fără legătură cu manevre de băieți deștepți, legal și la vedere nu este pur și simplu de-ajuns ca să nu fii pus la zid, să-ți fie cerută șpagă sau amendă pentru făcut norma.

4. Apoi vin lucrurile de care se leagă mulțumirea ta sufletească, fără de care nu poți fi liniștit cu adevărat, ți le vei dori și le vei căuta încontinuu și te va măcina. Pentru mine Bucovina este locul unde vreau să fiu liniștit, unul dintre puținele din țara asta unde aș putea să fiu.

Sunt aici, ăsta e primul pas. Urmează, cine știe când, o căsuță cu curte largă și pârâu lângă, să n-am vecini de scară și certuri pe locul de parcare. O livadă în care să stau seara cu familia și să mă-mbete mirosul florilor primăvara sau aroma fructelor toamna. O baltă mică pe pontonul căreia să-mi petrec scriind diminețile. Un cuptor de lut în care să fac de Crăciun cozonaci, să aibă și fiică-mea amintirile mele legate de ce înseamnă sărbătorile românești.

5. Cineva cu care să împart toate astea, aici sunt din fericire acoperit în cel mai deplin sens al cuvântului.

Vedeți pentru mine e simplu… nu mai trebuie decât să fac un munte de bani, să mă retrag la o căsuță, să cenzurez tot ce ține de entitatea statală și să plantez niște pomi… locul mi l-am ales deja, familia o am lângă mine, restul sunt bagatele.

Voi?

Vlad B Popa

Scriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati

Facebook personal

Pagina fb de autor

website de autor

8 Comments

    • Vatra Dornei și împrejurimile (poza e făcută la Roșu, exact lângă Dorna), bucata de rai exactă mi-oi alege-o când o fi bani :)))

  1. Vlad, esti pe drumul cel bun.
    In cativa ani o sa-i scrii la altul ce ti-am scris eu tie la postul cu emigrarea:-))

    Insa nu pot sa ma abtin sa comentez punctul 3:
    “Poți fi liniștit când ai firmă în România? O să vorbim odată pe larg despre asta, dar răspunsul pe scurt este nu.”

    Aici te contrazic vehement. Raspunsul este categoric DA.
    De 18 ani de zile am firma in Romania, platesc taxe si impozite, colaborez si interactionez cu statul, am experienta multor schimbari de legi si cu toate acestea iti pot spune ca SE POATE.
    Dar astept articolul tau despre subiect…:-))

    Reply
    • aici cred ca e vorba chiar de forță – când orice prostie îți mai aruncă statul înspre tine te poate destabiliza, că ești mic de tot, sau te poate pune câteva zile pe drumuri pe la nșpe ghișee cu funcționari acri și zeci de hârtii chitanțe – îți vine să-ți bagi picioarele în ea de firmă și de multe ori singurul lucru care te oprește este că și pentru asta ai de suportat o groază de birocrație.

      Când ai ajuns într-un punct in care firma ta are destulă forță încât sa suporte lejer schimbările de legi, când nu ești tu pus pe drumuri ci ai angajați care se ocupă, când bugetul îți permite și câteva amenzi luate de aiurea – într-adevăr situația e alta.

      Cred că mai e vorba și de zonă, vestul este în medie mai corect la nivel de inspector/funcționar decât estul…

      Cât despre drum, una e să îți propui o rută și alta e s-o și faci :))), pentru mentalul meu sper să-mi și iasă.

    • conteaza si ce face firma…..sa zicem ca esti suparat ca nu merge foarte bine treaba…ca a venit fiscul..ca impozite..ca amenzi…ca ponta..ca plm…parca mai repede te inveselesti daca te apuci sa consumi din ce produci daca faci bere fata de suruburi 😀

    • Vlad,
      Forta de care vorbesti tu, se dobandeste in timp, si vine odata cu succesul. Iar succesul unei firme nu depinde de stat ci doar de conducerea ei. Statul nu-ti pune piedici, doar nu te ajuta, adica nu te sprijina, asa cum ar trebui sa o faca. Da, si eu consider ca initiativa privata, antreprenoriatul in general ar trebui sa fie sprijinit si facilitat de stat. Dar asta este, in Romania nu se intimpla. Cine este insa hotarat si increzator in fortele proprii reuseste.

      Eu am pornit la drum in 1995, pe vremea respectiva era mult, dar mult mai rau decat acum din punct de vedere al abuzului, al birocratiei si al nomenclaturii statului. Si da, am fost abuzat de stat, in mai multe randuri, am dat in judecata, am mai castigat, am mai pierdut. Per total insa statul nu mi-a influentat in mod negativ afacerea.
      Mi-a creat doar niste neplaceri, peste care am trecut…

  2. vezi, eu nu vorbeam de reușită, ci de liniștea pe care o ai când încerci să reușești – eu nu ma plâng nici că merge greu (poate e vina pieței, poate e vina ta ca antreprenor/prestator de servicii și mai sunt o mie de motive), nici că e mult de muncă – ci că nu mai știi la ce surprize să te aștepți, la ce hârtii o să îți vină pe cap, la ce amenzi ridicole o să iei și așa mai departe… eu consider asta chiar piedici pe care statul ți le pune, nu îi cer să ma susțină deși așa ar fi normal, doar să nu mă încurce;

    când ziceam de forță, exact la asta mă gândeam, că nu ajungi acolo fără să treci prin furcile caudine ale statului român, asta în paralel cu problemele capitaliste ale afacerii tale (piață, concurență, strategie, branding și așa mai departe) – și nu văd ce liniște ai putut tu să ai când te judecai cu statul :))))

    cumva sunt convins ca nu e antreprenor de succes la noi care sa nu fi luat câteva orale de la stat și atunci dacă privim parcursul de business per total, nu numai în faza în care ai reușit și ai destulă forță încât să nu te mai sece șicanele astea, atunci NU poți avea liniște per total, ci de la un punct încolo.

    Reply

Leave a Comment.