Viaţa mea s-a schimbat radicat în urmă cu o lună. Nu am mai fost acelaşi, lumea din juru-mi s-a schimonosit în forme himerice, geometrii imposibile, chipuri voalate – tendențioase, mincinoase! Nu putea fi adevărat, deşi semnalele mă pătrundeau curat, neviciate.

Ochii, ochii păreau acelaşi canal de absorbție funcţional, loial. Au devenit instrumentele unei cogniţii inacceptabile pentru vechiul Eu. De parcă aş fi privit cum se despică văzduhul şi năvălesc spre mine hoardele arhanghelilor încornorați. Ochii – instrumente obsolete, depăşite de grozăvia faptică, lichefiate de presiunea inumană, până îţi simţi retina curgând pe obraz.

Luna trecută m-am reinventat. Peste strada mea, la un minut distanţă, divinitatea mi-a ridicat un Lidl.
Raţă proaspătă la doar 12,99 lei kilogramul?! Dumnezeule!


Am dat-o la cuptor două ore şi jumătate, timp în care o tot scoteam şi o frecam cu miere şi suc de portocale. Toate mirodeniile (sare, piper, boia iute, cimbru) au fost masate pe şi pe sub pielea raţei înainte de vârârea în cuptor.
Ta-daaam:

Şi acum, aforisme:

– Dacă ai cuptor de pe vremea lui Pasvante Driopitecul (din ăla la care închizi uşa cu ajutorul unui scaun), lasă raţa măcar trei ore!
Altfel, îţi iese cu târtiţa grasă şi degeaba te-ai mai apucat. Târtiţa (partea cea mai gustoasă) trebuie să iasă crocantă, nu ca o piftie caldă.

– Nu fi barbar atunci când îi crestezi sânii!
Foloseşte un cuţit cu lama ascuţită, subţire, nu cuţitul de pâine. Eşti chirurg, nu măcelar. Altfel, o tai prea adânc, iar la final îi vor atârna de piept nişte zdrenţe arse (a se vedea în poză).

– Nu fi lacom când alegi raţa! Deşi costă doar 12,99 lei kilogramul, încearcă să eviţi ornitorincii de trei kile jumate. O raţă bătrână şi grasă este întotdeauna o partidă grea.

– Fii raţional, lasă profesioniştilor fanteziile gastronomice! Un om normal îşi cumpără un piept şi două pulpe. Infinit mai uşor de gătit decât raţa integrală. Gătite separat, evident.

Poftă bună!