Viaţa mea s-a schimbat radicat în urmă cu o lună. Nu am mai fost acelaşi, lumea din juru-mi s-a schimonosit în forme himerice, geometrii imposibile, chipuri voalate – tendențioase, mincinoase! Nu putea fi adevărat, deşi semnalele mă pătrundeau curat, neviciate.
Ochii, ochii păreau acelaşi canal de absorbție funcţional, loial. Au devenit instrumentele unei cogniţii inacceptabile pentru vechiul Eu. De parcă aş fi privit cum se despică văzduhul şi năvălesc spre mine hoardele arhanghelilor încornorați. Ochii – instrumente obsolete, depăşite de grozăvia faptică, lichefiate de presiunea inumană, până îţi simţi retina curgând pe obraz.
Luna trecută m-am reinventat. Peste strada mea, la un minut distanţă, divinitatea mi-a ridicat un Lidl.
Raţă proaspătă la doar 12,99 lei kilogramul?! Dumnezeule!

Continue reading