Un deținut consumă cam 100 de euro pe lună la noi, zic eu decent, nu intră cine știe ce caviar și vită argentiniană în banii ăștia. Dacă însă adăugăm și costul personalului din sistemul penitenciarelor românesc atunci statul cheltuie pe cap de pușcăriaș vreo 500 de euro pe lună.
500 de euro???? Enorm, iar la vreo 30.000 de pușcăriași chiar se cunoaște… din păcate nu prea putem vorbi de o micșorare a cheltuielilor. E normal ca oamenii care au de-a face cu mizeria umană în cele mai josnice forme, expuși la o grămadă de riscuri să fie plătiți.
Și atunci ce rămâne de făcut? Să plece în fiecare lună atâția bani de la un buget oricum slab și care se bazează pe o economie subdezvoltată e totuși greu de înghițit (nu mai vorbesc ce senzație de vomă te apucă în momentul în care o haită de politruci corupți folosesc cheltuielile ca argument pentru eliberarea unor nenorociți…).
Dacă adăugăm ecuației și faptul că peste 40% dintre ”chiriașii” penitenciarelor sunt recidiviști, oameni care au ieșit și apoi s-au întors, condamnați din nou, cei 500 de euro par și mai îngrozitori.
Teoretic principalul rol al sistemului este cel de reabilitare, intră infractorul iese omul reformat, gata să respecte regulile societății. Practic, aproape jumătate ies și se întorc imediat, ori pentru că sistemul nu are niciun efect asupra educației infractorului ori pentru că mulți chiar preferă traiul fără griji din interior.
Soluția evidentă este să-i pui la muncă. Nu e nimic imoral în asta, ai greșit, cine știe cât de grav și pe cine ai nenorocit, pune osul la treabă că nu e nimeni obligat să-ți plătească șederea la mititica.
Și aici însă trebuie să intervină niște nuanțe. Nu poți să folosești armata de pușcăriași în circuitul economic, ai strica echilibrul pieței de muncă și ai submina investitorii privați care trebuie să-și plătească angajații după alte reguli.
Noroc că există mediul online… chinezii cică își pun băieții veseli să se joace și să facă bani din asta. Acolo sistemul pare a fi mafiot, în beneficiul gărzilor cu pricina, la noi ar putea fi o chestie organizată, care să aducă bani la buget și să mai scadă din ăia 500 de euro pe care-i ardem cu cremenalii.
Pe lângă asta, că poate nu-s toți buni la Warcraft i-am putea califica în diferite meserii, producând pentru piețe din afara Uniunii Europene, chestii ieftine și fără pretenții. Oricum ar fi un program de muncă pentru deținuți ar avea câteva avantaje majore:
– bănuți în plus
– ar folosi constructiv timpul deținuților dându-le abilități pe care le pot folosi legal și după eliberare
– i-ar obișnui cu gândul că trebuie și pot să muncească, una dintre cele mai bune pastile contra gândirii de hoțoman.
No, zic și eu, 500 de euro e totuși un ”salariu” cam mare…
Vlad B PopaScriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional. Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati |
|---|
Vlad, chestiunea sta asa: in momentul de fata pot sa faca cei care doresc, cursuri de recalificare profesionala, pot sa si munceasca ptr scaderea unor zile din pedeapsa. Ma indoiesc ca e atata personal in puscarii incat sa se ajunga la 500 de euro pe cap de puscarias si banuiesc ca in mod traditional banii aia se fura prin umflarea cheltuielilor. Sa faci insa munca obligatorie, inseamna sa creezi sclavi, ceea ce pe langa faptul ca e imoral, creeaza o forta de munca foarte ieftina de care va fi nevoie in cantitate tot mai mare ptr cine incaseaza profiturile, si uite asa apare nevoia de puscariasi care duce la condamnari abuzive. De altfel cred ca exista precedent istoric daca nu ma insel, si deja se stie unde duce asta.
Din cifrele oficiale, alea sunt sumele de cheltuieli pentru deținut și cheltuieli cu personalul. Dacă e umflat ceva atunci or fi angajările.
E o diferență de nuanță între sclavagism și munca forțată venită din pedeapsă, asta din urmă e încă legală în foarte multe locuri.
Hai să spunem că stimulentul mi-ar place să fie mai convingător decât reducerea pedepsei (mai ales la câți recidiviști sunt). Cât despre temerea că afacerea va fi profitabilă și asta va conduce la condamnări pe nedrept e o viziune mult forțată, mai ales că sistemul nostru are un randament extrem de mic al prinderii infractorilor, ba mai nou după cum vezi se mai și eliberează din lipsă de locuri, prea multe cheltuieli.
Ma duc spre Universitate sa fac revolutie :))
Vin la noapte cu poze.
da, așteptăm un reportaj de pe front, ai grijă cum vorbești cu jandarmii, cu hipsterii și cu infiltrații politici, vrem să le știm punctul de vedere – la toți :)))
Vlad, cred sincer ca iti trebuie niste prieteni care au facut puscarie. Tu ai tendinta sa judeci lucrurile doar din perspectiva ta. Nu ai 2 ai si nici prost nu esti, sunt sigura ca poti sa privesti si din perspectiva celor pe care ii judeci, dar cred ca nu ai exercitiul. Cand sunt inchisi, oamenii fac niste eforturi enorme sa se adapteze la o lume opresiva, care are cu totul alte reguli decat lumea de afara. Cand ies e de obicei sunt dezadaptati, trec printr-un nou stres, incearca sa se readapteze. In mod inconstient sunt inclinati sa se intoarca in mediul in care deja stiu regulile si cum sa se descurce. Din cauza asta daca nu-si gasesc un rost si nu sunt integrati, probabilitatea maxima e sa recidiveze. Eu cred ca solutia e ca statul sa se implice mai activ in reintegrare, nu sa ii transformam in sclavi. Legat de rata de prindere si condamnare, cred ca problema nu e la ei ci la politie si magistrati, despre care inteleg ca nu vezi necesar sa le scazi salariile si nici nu te dispera coruptia lor, ptr ca ei nu-ti sar in ochi intrucat social nu sunt marginali. E mult mai usor sa propui masuri impotriva cuiva decat sa-l ajuti, dar e mai putin sustenabil si social vorbind e mai toxic.
Olivia o să fiu extrem de sincer cu tine. Că ai tendința să ai păreri în orice domeniu, indiferent cât ești de nepregătită sau lipsită de informație reală cu privire la tema articolului, nu e nicio problemă – așa dialogăm, învățăm, ne dăm seama de realități pe care le știm și așa mai departe.
După ce ți-ai făcut o intrare violentă pe reactii ai avut destul timp să-ți dai seama că nu vorbești cu nulitățile pe care le catalogai, în excesul de zel care îți este caracteristic, inițial. De asta speram ca să renunți la tonul ăsta de educatoare, pentru că legitimitatea unui ton de ăsta vine din cunoștințe, poziție și experiențe reale – cam cum m-ar corecta un cercetător în domeniul cancerului când mi-as da cu părerea despre domeniul lui, sau un pilot când mi-aș da cu părerea despre zboruri… este inacceptabil când vine vorba de la cineva fără informații ci doar cu păreri.
Pe mine cel puțin mă obosește într-atât încât ajung să nu te mai consider un partener viabil de dialog, consider că am discutat destul, ai văzut scrise destul aici ca să ai o perspectivă reală și să nu te comporți de parcă ai intrat prima oară undeva și-ți flexezi mușchii… dacă atitudinea ta continua să fie la fel e clar că discutăm degeaba și nu merită.
Și hai să-ți analizez comentariul ca să înțelegi la ce mă refer:
– din ce postură vorbești tu? ai mulți prieteni pușcăriași care ți-au povestit extrem de obiectiv despre experiența în închisoare sau ți-au luat informațiile din serialele și filmele pe temă americane (unde, surpriză zău așa, realitatea e cu totul alta)
– uite postura mea – studii în domeniu, vizite la Rahova în practică, sute de discuții cu procurori/personal de închisoare – tangențial cu deținuți (un episod simpatic e cel în care m-am speriat de era să fac atac de cord, când o deținută s-a dat la mine din spatele unui geam pe care nu îl văzusem )
luat la cunoștință atât cu fenomenul fericirii de a fi deținut (oameni care la 3 ore după eliberare înjunghie sau violează ca să intre la loc), cu bătutul cuielor în cap cu o precizie care nu le face letale ci doar fac probleme paznicului respectiv și asigură un regim alimentar mai plăcut și multe multe altele.
Da, e plăcut să ai un sistem extrem de umanist în cap, te face să te simți bine ca persoană dar când dai cu ochii de realitate e clar că, în afară de a fi foarte scump, nu va avea rezultatele scontate. O soluție ar fi tipuri diferite de închisori pentru clase diferite de deținuți, cei cu potențial de reeducare prin stimulare și tandrețe maternă și cei la care o soluție dură e singura care merge.
Aștept să-mi răspunzi cam cât de în temă ești față de mine și apoi poate să-ți revizuiești tonul ăsta de doi lei, ca să pot și eu purta o discuție normală cu tine.
Vlad, explica-mi te rog frumos verbul “a juca” in acest context. Vrei tu sa spui ca nea Vasile violatoru’ betivan din Vaslui poate face bani din Warcraft? :)) Chiestia cu Warcraftul este o metafora, nu? 😀
nu, sergente, e pe bune… acum câteva luni a fost un mini-scandal în închisorile chineze că-i puneau să joace warcraft până la epuizare – în jocurile astea cu mare priză la public se fac tranzacții pe bani reali, de arme, poțiuni, vrăji. mă rog tot ce are jocul de oferit.
Deținuții jucau în draci și descopereau tot, tot, tot ce avea jocul în el, având astfel foarte multe chestii de vândut în bazarul jocului, pe bani reali.
Ok. Probabil am luat-o prea personal, dar da, am prieteni buni sau foarte buni care au facut puscarie sau care erau sa faca, plus o multime de oameni mai putin apropiati care au facut puscarie dar pe care ii stiu din copilarie. In perioada in care eram noi in liceu au intrat cred cam primele valuri de heroina, si de aici probleme ptr familii de tot felul, din toate mediile. Motivul ptr care ma enervez e faptul ca judeci, ca tratezi puscariasii ca si cum ar fi inferiori,ca si cum sunt doar o greutate in spatele membrilor onorabili ai societatii, a celor ca tine. Dar, intamplarea face ca ei sunt fiii, fratii, parintii, sotii unor oameni care la randul lor platesc impozite. Daca ar fi vorba despre fiica ta, care in liceu sau facultate, ar fi prinsa intr-un club cu 10 grame de iarba si ar intra la trafic, ai privi-o asa? Dar daca si-ar injunghia iubitul care o rupea in bataie si de care statul nu a aparat-o? Stii si tu ca nu e legitima aparare daca nu o atacase cu mijloace similare. E plin de asemenea oameni prin puscarii. Eu nu pot sa-i judec si nici nu ma deranjeaza ca traiesc din impozitele altora. Si in general nu-mi dau cu parerea despre subiecte pe care nu le-am simtit pe piele mea sau a celor apropiati sau despre care nu am citit macar intr-o perioda a vietii mele dar oricum, o sa va mai las cu parerile mele ptr ca pana la urma fiecare dintre noi si-a format opinii si a adoptat anumite valori ca urmare a experientelor proprii si evident nu avem experinte similare, n-o sa ne schimbam opiniile, sunt doar dezbateri de dragul dezbaterilor si nu duc nicaieri.
ai perfectă dreptate, tratez deținuții ca pe niște indivizi inferiori și sunt conștient că erorile de sistem și cazurile la limită de care vorbești tu sunt un procent minor din marea masă a pușcăriașilor, un procent chiar mai mic decât cel al monștrilor aflați acolo. De asta o abordare cu mănuși nu-mi surâde deloc, dar aș fi de acord cu o departajare reală a închisorilor pe grade de severitate, primul fiind pentru cei despre care vorbești tu.
Pe mine nu m-a deranjat deloc opinia ta ci modul în care o formulezi (ce aducea în plus părerii tale chestia asta de exemplu – Nu ai 2 ai si nici prost nu esti, sunt sigura ca poti sa privesti si din perspectiva celor pe care ii judeci, dar cred ca nu ai exercitiul – ?) arogându-ți o poziție de cunoscătoare când ești în multe cazuri mai departe de informație decât cel spre care o arunci.
În plus nici cazurile triste de care vorbești nu s-ar întâmpla dacă poliția/justiția românească ar fi mai eficarce și mai dură. Drogurile alea de care vorbești sunt aduse de infractori get-beget la prima mână, nu de Valeriu, liceanul care se dă cremenal din teribilism… iar dacă băieții ăștia iute de pumni cu prietenele ar intra mai des pe la mititica să vezi cum s-ar restrânge fenomenul…