– Acesta este un articol informativ despre supravieţuire.

Când eram copil, aveam tot felul de întrebări dubioase, unele imposibil de rezolvat chiar şi de somitățile absolute în orice domeniu (părinţii). Una dintre ele: De la ce etaj pot sări fără să mor?
Vă imaginaţi presiunea la care sunt supuşi părinţii în faţa unei asemenea întrebări capcană. Ăăăă… de la nici un etaj! Şi parterul e periculos!

Acum ştiu că există statistici şi limite umane – Cei mai mulţi dintre noi nu supravieţuim în urma unei căzături de la mai mult de 15 metri (etajul 4 sau 5).
Şi totuşi, există acele “virale” pe youtube cu rusul beat care se aruncă de la etajul 10, se scutură de praf şi încearcă să escaladeze clădirea, stil Spiderman: Hai să mai sărim o dată!

Progresăm în lista de întrebări infantile: Dacă sari din avion şi nu se deschide paraşuta, ai şanse să supravieţuieşti?
Mulţi ar fi tentaţi să răspundă că totul depinde de înălţimea săriturii/căzăturii. Parţial adevărat şi da, ai şanse, istoria ne-a demonstrat-o.

Înălţimea căzăturii îşi pierde importanţa la valori peste 500 de metri. Orice corp în cădere liberă va atinge o viteză limită; în cazul omului, limita este între 180 şi 300 km/h, în funcţie de poziţie.

Viteza creşte datorită acceleraţiei. Ne interesează viteza pe axa verticală, asta zdrobeşte oul de podea. Pe respectiva axă, acţionează două forţe de sens opus: Greutatea (masa * acc. gravitaţională) şi Forţa de frecare, direct proporţională cu pătratul vitezei (ignorăm forţe minuscule, arhimedică, etc)

Rezultă: Forţa de frecare va creşte odată cu viteza, până în momentul când va egala Greutatea. Fiind două forţe egale, de aceeaşi direcţie, dar sens opus, se vor anula. Şi ajungem în situaţia când rezultanta forţelor pe axa verticală este zero, deci acceleraţia este zero, adică viteza va rămâne constantă – între 180 şi 300 km/h, în funcţie de poziţia corpului.

Revenim la întrebarea iniţială: Este posibil să cazi din avion şi să supravieţuieşti? (înălţimea de 3000 de metri).
Mai adăugăm una: Câte zile poate supravieţui în junglă un om rănit, fără pregătire specială? Cât de rănit? Păi tocmai a căzut din avion, de la 3000 de metri…

S-a întâmplat pe 24 decembrie, 1971. Juliane Diller avea 17 ani şi călătorea împreună cu alţi 91 de pasageri, deasupra junglei peruane. Avionul este dezintegrat din cauza furtunii, iar tânăra Juliane cade în gol, 3000 de metri, în mijlocul sălbăticiei.

Scapă cu un ochi vânăt şi o tăietură la umăr. Rana se infectează, face viermi. Singurele alimente sunt câteva dulciuri, împrăştiate prin junglă din avionul pulverizat. Plus viermii.
Timp de 10 zile, răzbate jungla în aval, pe malul unui râu cu apă potabilă. Ajunge la o baracă, unde îşi curăţă rănile cu benzină. Juliane Diller încă trăieşte, are 62 de ani.

Viteza limită explicată anterior a fost mai mică în cazul lui Juliane, datorită formei corpului. Atunci când s-a izbit de sol, era încă pe scaun, prinsă în centuri. Doar ea şi scaunul, fără alte bucăţi din avion.

Mă surprinde faptul că nu s-a realizat vreo producţie cinematografică de mare anvergură pe baza miracolului din 24 decembrie 1971.

Recordul pentru “cea mai mare căzătură compatibilă cu viaţa” este deţinut de Vesna Vulovic. Însoţitoarea de bord în vârstă de 23 de ani a fost victima unui atac terorist, pe 26 ianuarie 1972 (da, existau şi atunci terorişti).
Avionul a decolat din Yugoslavia şi a explodat deasupra Cehoslovaciei.
Vesna Vulovic a căzut de la înălţimea de 10.160 de metri, împreună cu o bucată din coada avionului. După câteva luni şi mai multe operaţii, a reuşit din nou să meargă.

Nu sunt singurele cazuri.

Chris Saggers este spălătorul de geamuri care a căzut 67 de metri (etajul 22), aterizând pe un autoturism. Singura rană a fost o fractură de olecran. Adică l-a durut în cot.

Josh Hanson a căzut doar 50 de metri, înainte să izbească terasa din asfalt, construită la primul etaj. Pulbere de beat, totuşi întreg şi viu.

Viaţa, moartea sunt noţiuni care ne depăşesc nu doar puterea de înţelegere, ci şi limitele imaginaţiei. O fată de 17 ani cade de la 3000 m. şi supravieţuieşte 10 zile, singură în junglă. Nu există film artistic care să întreacă aşa grozăvie.