4 martie, 2017:
Văd că aleşii noştri fac eforturi pentru a ne asigura că totul este în plan, rotiţele sunt unse, avem şi combustibil, iar busola este de înaltă precizie. Europa cu două viteze este doar o metaforă de conjunctură a liderilor europeni, o glumiţă aruncată la șuetă pentru a păstra vie conversaţia.
“Discuţiile doar au început.”, “Drumul dezbaterii este lung.”, “România este o piesă grea.” – Doar câteva dintre pocnitorile aruncate de politicienii noştri pentru a ne convinge că nu noi suntem oaia neagră. Deloc. Hai, cel mult sură.
În realitate, totul este stabilit, dezbaterile nu-şi au rostul. România a picat testul.
Nu e vorba doar despre noi, ci despre tot blocul comunist, plecat după ’90 într-o alunecare de teren spre nicăieri.
Vlăjganul îmbujorat care aplaudă frenetic delirul ministrului Daea, de parcă i-ar fi rotit cineva un ardei iute în gaura cheii, este reprezentativ pentru toţi esticii. Slugărnicia sa întinsă până la tâmpire nu este doar un românism.
La fel şi bugetarul incompetent, indolent şi acru, care vrea să audă minciuni dulci despre dublarea salariului. La fel poporanii care votează cu bună ştiinţă hoţi, în speranţa că poate îi lasă şi pe ei să fure. Mai puţin, că nu sunt pretenţioşi. Dar să fure ceva: un gard, o ţeavă de irigaţii, un capac de canal, orice. Iar dacă nu mai e nimic de furat, măcar să le arunce hoţii nişte firimituri.
S-a ajuns aici din cauza comunismului sau comunismul a fost doar mănuşa potrivită? Puţin contează, importante sunt urmările. Dupa 26 de ani de probă, trebuie să recunoaştem că am picat testul. Estul Europei este tot mai iritat de agenţi patogeni anti-europeni, populaţia pare să fi rătăcit pe circumferinţa neputinţei.
Bulgarii şi basarabenii au ales prin vot reorientarea rusească, ungurii o acceptă tacit, iar ucrainenii au fost invadaţi militar, sub privirile impasibile ale tuturor. Noi ne jucăm de-a elevul încăpăţânat care nu vrea să-şi accepte nota şi tărăgănează la nesfârşit cu coatele pe catedră. Dar suntem în aceeaşi oală cu vecinii noştri. Dincolo de cuvinte sofisticate, etichete sociale şi politice, arătăm la fel: o gloată buimacă, fără curaj, identitate şi onoare, care se lasă abuzată de unii puţini, dar hoti.
Nu fiţi amăgiţi de câteva zeci de mii de tineri care şi-au depăşit condiţia şi au reuşit să evadeze din gloata inertă. Reprezentativ pentru majoritate, pentru poporul nostru, este simulacrul de la congresul naţional al tovarăşilor apicultori – un vlăjgan îmbujorat care îşi aplaudă frenetic ministrul analfabet şi senil.
Nici nu îți vine să mai râzi când îl vezi pe tâmpitul ăsta în funcția de ministru, e caz de targă, ca Măria Grapini.
Andrei: E o functie in care a mai fost (in guvernarea Nastase, datorita sau din cauza legaturilor cu Dana Nastase) si din care, la momentul respectiv, cei de la Academia Catavencu ii doreau sa zboare “pentru totdeauna”. Acum, vorba neamtului: Ghinion 🙁
“Vlăjganul îmbujorat care aplaudă frenetic delirul ministrului Daea, de parcă i-ar fi rotit cineva un ardei iute în gaura cheii, este reprezentativ pentru toţi esticii.”
Eu sustin ca in Romania acest comportament nu mai este deloc reprezentativ. Admit ca el mai exista, chiar si la nivel inalt, insa e departe de a fi reprezentativ.
Totusi s-au schimbat multe lucruri in bine, Romania este departe de a fi o cauza pierduta… 🙂
Dacă nu mai e reprezentativ, de ce minunea universului câştigă PSD-ul de fiecare dată alegerile?! 🙂
Asta înseamnă PSD-ul: obedienţă, minciună, manipulare, cinism, impostură. Dacă mă întreabă un marţian cu ce se mănâncă partidul ăsta, îi arăt filmuleţul cu ministrul Daea. Sau cu ministrul Iordache. Sau cu discursurile lui Şerban Nicolae. Sau poze cu palatul lui Dragnea.
Românii nu sunt proşti, cei mai mulţi percep în mod corect PSD-ul, îl înţeleg la fel ca mine. Cu toate astea, îl votează de fiecare dată. Au câştigat lejer alegerile de fiecare dată în ultimii 26 de ani! Doar prin alianţe politice le-au mai mutat botul de pe ciolan.
Până la urmă, majoritatea, prin votul ei, este reprezentativă pentru societate. Când vocea majorităţii este aceeaşi de 26 de ani, nu pot trage altă concluzie.
PS: Iar atunci când PSD-ul a fost învins prin alianţe politice “de dreapta”, i-a luat locul PDL-ul.
Ştii unde am mai văzut obedienţa asta de sclav decerebrat?
Atunci când eram membru PDL în organizaţia studenţilor. A trebuit să alegem preşedintele studenţilor dintre Elena Băsescu şi un băieţandru care părea foarte decent şi capabil, dar picase de nicăieri.
EBA a citit la modul enervant de agramat nişte aberaţii scrise de alţii şi a fost aplaudată la unison cu urale şi flori aruncate spre catedră (se ţinea într-un amfiteatru “votul”). Dar nu a fost suficient. Nu, nu… trebuia mai mult.
Atunci când a venit rândul să vorbească băieţandrul nimănui, au început huiduielile! Copii, cum eram şi eu, pe la 20-23 de ani, huiduiau din străfundul plămânilor, fără să-l lase măcar să deschidă gura. De ce?
Pentru o excursie gratis. Pentru nişte mese la restaurant. Pentru iluzia că mediocritatea ta intelectuală va fi supraevaluată în rândurile partidului pe care îl slujeşti. Cum ziceam, asta s-a întâmplat la organizaţia de studenţi, unde interesele erau meschine: mese, excursii, iluzii.
Foştii mei colegi de partid au crescut, şi-au găsit rost care pe unde a putut (unii dintre ei chiar au fost ajutaţi de partid!), şi acum urlă că vor o ţară ca-n afară 😉
http://adevarul.ro/news/politica/video-deputatul-mitraliera-intoarce-de-data-scrieti-vreau-eu-nu-vreti-voi-1_58c83c1a5ab6550cb85456c7/index.html