Un editorial de Vlad Stoiculescu
Există clişee plictisitoare şi clişee iritante, clişee accidentale şi clişee intenţionate. Apoi există ELE… clişeele cataclismice.
Un clişeu cataclismic e o afirmaţie atât de greşită încât n-ar putea fi inclusă nici măcar în noul Cod Penal. Din această selectă categorie face parte şi panseul nostalgic “Era mai bine înainte“, cu variaţia adverbială “Era mai bine pe-atunci“. Pentru un american, genul ăsta de nostalgie ar putea fi o comparaţie între epoca Clinton şi perioada Obama. Pentru români însă, el înseamnă un singur lucru: era mai bine pe vremea lu’ Ceauşescu sau, cel puţin, pe vremea “comuniştilor“. Să analizăm de ce o astfel de maximă spune ceva atât despre emiţător, cât şi despre naţiunea căreia îi face galerie.
În primul rând, emisă de tineri, afirmaţia nu are nicio noimă. Eu, omul care avea trei ani la Revoluţie, n-am niciun drept să vorbesc comparativ despre “cum era înainte” şi “cum e acum”. Sigur, pot să încerc să analizez mentalitatea oamenilor trecuţi prin comunism, pot vorbi despre evenimente istorice, pot încerca să disec evenimentele din Decembrie ’89. Am dreptul ăsta, cel puţin la nivel epistemologic. Pe baza a ce? Pe baza tonelor de mărturii şi documentare, a datelor pe care cu toţii le avem la dispoziţie.
Consider că pot vorbi despre evenimentele “mari” pentru simplul motiv că 90% din populaţie habar n-avea ce se întâmplă în mediul politic şi social al vremii. Era normal. Acum avem cu-adevărat acces la informaţie şi e normal să profităm de asta. Nu cred că unul care în ’78 stătea la coadă la pâine ştie mai mult despre fuga lui Pacepa decât unul care s-a documentat intens pe tema asta. Ce nu e însă în regulă să fac, din postura mea de “produs al generaţiei post-revoluţionare”?
Nu e în regulă să le spun oamenilor care au tras cu dinţii ca ai lor copii să nu fie “şoimi ai patriei” că se… trăia mai bine pe-atunci. Nu de alta, dar habar nu am ce meserie aş fi practicat sau ce dosar mi-ar fi fost fabricat, dacă prindeam într-adevăr perioada. Pot spune, uitându-mă pe statistici, că economia internă nu a mai funcţionat după o vreme. Îmi este însă peste mână să compar Mega Image-ul cu alimentara unde se stătea la coadă pentru “adidaşi”. Nu pot vorbi cu “nostalgie” despre o perioadă pe care n-am trăit-o, fie ea comunistă, interbelică sau paşoptistă. N-am cum să regret ce n-am simţit. De-asta nu prea înţeleg de ce puştani născuţi în 1993 vorbesc cu lacrimi în ochi despre “cum era înainte”. Sigur, influenţa parentală… dar discernământul unde e?
A doua şi cea mai importantă cauză pentru care expresia asta e o cangrenă socială este chiar motivul din spatele nostalgiei. Atât puştii debusolaţi (şi precar educaţi), cât şi bătrânii ranchiunoşi au acelaşi dor: mediocritatea. Mediocritatea şi mediocraţia uniformă, întreţinută cu succes de aparatul de stat. De ce “era mai bine pe-atunci”? Pentru că toată lumea avea aceleaşi lipsuri şi tremura în acelaşi frig. Pentru că toţi aveau “măcar un apartament” şi “le găsea statul un loc de muncă”. Cel puţin în teorie, toţi aveau aceeaşi şansă, şansa de a fi mediocri. Ocazia de a se trezi zilnic în aceeaşi cutie de beton.
Cum spuneam, e greu să mă pronunţ asupra a ceea ce “a fost”, dar am dreptul să fiu îngrozit de nostalgiile de genul ăsta. Ce a fost cu-adevărat “pe-atunci” contează mai puţin decât faptul că oameni de 20 de ani nu-şi doresc altceva decât egaliatea de neşanse. Sunt oameni mai speriaţi de ideea de a munci şi de a-şi depăşi competiţia decât de ideea de a-şi trăi viaţa în anonimatul petului de bere.
Din comunismul românesc n-au rămas doar traumele, ci şi ideea că o societate sănătoasă e cea care îşi duce membrii în spate. Ăsta e şi unul dintre motivele pentru care avem o clasă politică de mare calibru. Unul din motivele pentru care oamenii care vor să lupte sunt blocaţi înainte să între în ring. Ceilalţi se uită la ei ca la nişte anomalii: cu invidie şi curiozitate. Totuşi, se poate. Greu, dar se poate. Desigur, România anului 2014 prezintă modele înălţate pe furt şi spectacol.
În România anului 2014, un puşti dintr-o zonă rurală trebuie să lupte de două ori mai mult decât unul crescut în alte condiţii. Dar tot România anului 2014 oferă zeci de exemple de afaceri de succes româneşti, de programatori respectaţi în Sillicon Valley, de antreprenori şi oameni cu idei apreciate (unii rămaşi în ţară, alţii plecaţi şi reîntorşi). Că statul nu face nimic pentru ei, e una. Că ei au totuşi posibilitatea să-şi facă treaba e mai important.
În cazul celor mai în vârstă, remarca “Era mai bine pe vremea lu’ Ceauşescu” e mai mereu urmată de exemple. Era mai bine pentru că o întreagă industrie nefuncţională ţinea oamenii ocupaţi. Era mai bine pentru că presa nu scria despre crime şi violuri (chiar dacă ele existau), iar maidanezii nu circulau liberi pe stradă (deşi originea lor este una “proletară”). Era mai bine pentru că nu existau o economie şi o piaţă reală care să ne arate cu-adevărat cum stăm. Era mai bine pentru că Ceauşescu construia blocuri mizere şi lipsite de confort (unele rezistente şi bine executate, dacă e să fim corecţi) şi monumente megalomane şi lipsite de scop. Era mai bine pentru că “ăia mici” îşi ascultau cu sfinţenie profesorii, profesori care erau în mare la fel de incompetenţi. Sigur că există şi merite ale industriei şi sistemului comunist, dar ele sunt rar invocate în discuţii. Nu pot să-mi dau cu părerea despre câte ouă puteai să cumperi pe cartelă, dar pot să-mi dau cu părerea despre mediocritatea şi nefuncţionalitatea economiei din perioadă. De ce? Pentru că la un moment dat s-a tras linie. Şi a dat cu virgulă!
Evaluat în perspectivă, comunismul românesc ne-a lăsat cu o mentalitate distrusă, un spaţiu cultural confuz şi cu o economie imposibil de resuscitat fără ajutor străin (cu sau fără “moneda convertibilă”). Ajutor pe care l-am refuzat acerb în prima faza, sub sloganul “Noi nu ne vindem ţara”. N-am vândut-o, am demolat-o şi privatizat-o pe un euro. Culmea, salvarea ar fi putut venit şi din simpla constatare că “lucrurile s-au schimbat” şi că minunile noastre industriale erau nevoite să reziste într-un mediu competitiv internaţional. Nu, nu am chef să aud iar cum ne-au sabotat agenţii economici străini. Cu siguranţă că au existat instituţii asasinate economic pentru interesele unor terţe părţi, dar exemplul Poloniei ne arată că “se putea şi altfel”.
Un alt motiv pentru care nu mă prea interesează de ce cred cei de vârsta a treia că “era mai bine pe-atunci” ţine tot de experienţă. Dacă puştimea habar n-are cum se trăia cu-adevărat “pe-atunci”, mulţi dintre părinţii şi bunicii lor habar n-au cum să trăiască acum. Sunt oameni care şi-au petrecut mai bine de jumătate din viaţă într-un regim totalitar şi a căror experienţă se reduce la aceleaşi repere din trecut. Foarte puţini şi-au dorit după Revoluţie să vadă mai mult, să fie mai mult, să înveţe şi să meargă mai departe. Majoritatea s-au mulţumit să “aibă”.
Când n-au mai avut, a apărut şi imaginea deformată asupra “trecutului glorios”. La nivel de experienţă de viaţă, un student de 23 de ani a văzut şi făcut mai multe decât mulţi ”neni” din generaţiile anterioare. Bineînţeles, asta nu compensează pentru diferenţele intelectuale şi micile avantaje ale vârstei (există aspecte ale maturităţii care nu pot fi echilibrate de intelect). Mi se pare puţin ciudat că unor oameni de 50-60 de ani le este “ruşine cu noua generaţie”, când noii generaţii îi poate fi la fel de ruşine cu precedentele. Nu de alta, dar pe lângă “aia care n-au luat BACul” şi “ăia care n-au nimic în cap”, mai sunt şi ăia care muncesc de la 9 la 9 ca să ţină o brumă de economie în picioare şi să plătească nişte pensii. Asta în condiţiile în care pot fi concediaţi şi înlocuiţi oricând. Ei nu consideră că le-ar fi fost mai bine atunci când s-ar fi putut preface că muncesc de la 8 la 16.00, cu un “job asigurat”.
În fine, un al treilea argument al falşilor nostalgici îl reprezintă aşa-zisele “vârfuri” din perioada comunistă. Fie că-i vorba despre artă, fie că e vorba despre sport sau divertisment, pe vremuri aveam “valori”. Aici intervine iar lupa bătrâneţii, a nostalgiei deformate. Nu de alta, dar Iris e o trupă de mare de rock dacă nu ai termen de comparaţie (sau măcar nişte viniluri cu White Snake şi AC/DC). Corina Chiriac n-ar fi putut avea o carieră dacă era nevoită să urce pe aceeaşi scenă cu Madonna. Cu o serie de excepţii notabile (de la Maria Tănase la Sfinx), muzica românească din perioada comunistă avea un nivel uniform. Era, aţi ghicit, mediocră. La fel scriitura. La fel teatrul şi filmul. Excepţii au existat în toate domeniile, dar pentru aceşti oameni excepţionali, reuşita profesională a fost tocmai metoda lor de a lupta cu sistemul. Comunismul nu e motivul pentru care a existat Toma Caragiu. Comunismul e motivul pentru care a existat UN SINGUR Toma Caragiu!
De ce nu era mai bine pe-atunci? Nu ştiu, nu stă la mine verdictul. ŢIE poate că ÎŢI era mai bine sau, dacă nu ţi-a dat încă părul pubian, ŢI-AR FI FOST mai bine. Fără competiţie, fără oameni care să-ţi arate cât de puţin ai realizat şi cât mai ai până “departe”. Fără să lupţi, fără să vezi lupta altora şi fără să răspunzi pentru propriile alegeri. Pentru tine, poate. Pentru ăla de lângă tine, ăla mai muncitor, ambiţios şi orientat, nu era mai bine. Clişeul asta n-ar mai fi clişeu, dacă fanii lui ar face o simplă schimbare: ÎMI era mai bine pe-atunci. Mie, cel care vorbeşte, nu unei ţări sătule să fie bătaia de joc a regiunii.
Salturile umanităţii s-au datorat în principal vârfurilor, celor puţini. Fie că e vorba despre afaceri sau despre artă, când vârfurile nu există sau sunt formate exclusiv din privilegiaţi ai sorţii, singurul drept inalienabil rămâne mediocritatea. Chiar dacă n-o să ajungem prea departe, chiar dacă o să ne împotmolim la mijloc, e de bun simt să ţinem cu egoism la iluzia că într-o zi am putea fi puţin mai buni…
Man, în ceea ce privește comunismul nostru -și, până la urmă, nu numai -,sunt două tipuri de nostalgici:
Cei politici, dacă le pot spune așa, pe care îi condamni și tu în scrierea de mai sus, care regretă siguranța unui acoperiș deasupra capului – fie el alcătuit din patru pereți reci și umeziți de beton, un loc stabil de muncă – fie el mizer și extenuant, și mâncare pentru a pune pe masă – fie ea puțină și dată la rație. Un om, în viață, are nevoie de siguranța zilei de mâine, iar comunismul exact asta a oferit – sau a încercat – la vremea respectivă. Deși acea siguranță a fost oferită prin niște condiții limitate de trai, totuși, pe lângă cele oferite, omul își mai ducea existența pe atunci și cu o relație pe unde trebuia, și cu două-trei găini la țară, și cu un hă hă hă, vorba președintelui nostru, dar totuși trăia, spre deosebire de prezent, unde mulți dintre tineri nu au de muncă și mor de foame. Acest tip de nostalgici exact asta regretă și exact asta vor să ei să sublinieze. Eu nu vorbesc în cunoștință de cauză, fiind născut în 91 în orașul în care comunismul a fost pus la zidul gării și împușcat, dar, asemenea unui tânăr de după revoluție, mi-am cules ideile astea de la bătrânii ce îmi îmbucură zilnic existența.
Revenind, a doua categorie sunt acei nostalgici visători, categorie care înghite în suspin după acel ceva ce nu a existat niciodată. Ce înseamnă nostalgici visători? Citeam mai demult pe un site de știință că omul are o părere mult mai bună despre o perioadă sau întâmplare din trecut decât a fost și decat ar trebui să aibă. Și mie îmi place trecutul, începând de la Renaștere, până la anii 90. Iubesc filmele cu tematică istorică, iubesc muzica simfonică, iubesc muzica din anii 30 de exemplu, iubesc vestimentația retro etc. și, de asemenea, iubesc muzica, actorii și filmele din comunismul romanesc. Aceste lucruri – de exemplu, să luăm serialul Pistruiatul – crează un văl magic, fermecător, dar ireal, ce se suprapune deasupra tuturor suferințelor și greutăților ce a reprezentat comunismul. Mulți – chiar foarte mulți – dintre tinerii noștri pică în această capcană, confundând sau amestecând viața prezentată în acel serial, de exemplu, cu viața reală, ce au trăit-o părinții și bunicii noștri, creându-și astfel o imagine distorsionată sau complet falsă despre ceea ce a reprezenat trecutul cu adevărat. Netrăind în el, își crează acea imagine condamnabilă despre comunism din laudele părinților și ale bunicilor lor din prima categorie, și, de asemenea, din filmele și serialele epocii.
Așa cum noi ne uităm la Pirates of the Caribbean și suspinăm că vai, ce viață plină de aventuri aveau pirații și marinarii din sec. XVII – XVIII – ceea ce nu e chiar adevărat, așa și tinerii noștri suspină când se uită la Pistruiatul că vai, ce viață liniștită și frumoasă era înainte.
Asa cum am mai zis, esti un romantic incurabil….:))
Ti-as recomanda cu caldura Novalis si Ludwig Tieck, precum si ETA Hoffmann.
Pe Hoffman il recomand si eu pentru tine, Parerile despre viata ale motanului Murr este o scriere atat de calda si bine construita si cu un umor atat frumos/calm încât nu are cum sa nu iti intre pe sub piele – un stil deosebit de elegant care cred eu c-ar înnobila o carte de aventuri cu corsari…
Hary, Vlad, mulțumesc de recomandare, chiar m-ați făcut curios 🙂
Eu ma bucur ca tie iti e bine, dar aberezi in nenumarate privinte si daca ai pune si singur la indoiala propaganda capitalista din care citezi cu entuziasm, ti-ai da seama ca e paralela cu logica si cu bunul simt. Tu stii istoria scrisa de invingatori. Citeste-o si pe cea scrisa de invinsi.
Sgt.Pepper: E valabil si pentru interbelic, din multe privinte.
Olivia: Istoria e scrisa de invingatori si cam atat. Mai mult, istoria se subjuga politicului. Asa cum lucrurile erau “glorioase” atunci, tot asa ele au dreptul sa fie “nasoale” acum, cand vorbim despre aceeasi perioada.
generatia 87 poate n-a stat la coada, dar ce-a ramas dupa revolutie nu era departe. Mai tarziu am aflat si eu ca averea bunicilor a fost confiscata, unchiu a ramas fara dinti la mineriada si alte fapte marete.
Pe cei mai in varsta ii inteleg ca era mai bine “inainte”, atunci erau si ei tineri, nu? fiecare cu tineretea lui glorioasa – era un banc despre asta, cu 3 rusi care discutau despre cand a fost mai bine, pe vremea lui Stalin, Lenin sau alt fruntas al poporului.
Astia cu “inainte”, “afara”, “tara de cacat”, “romanica” sa se ia de mana sa se duca toti la garla. Arunca cu noroi in orice si sunt niste inapti incurabili.
ai dreptate.nu era mai bine inainte,dar nici acum nu e bine cat timp santem condusi de oameni care pun interesele lor mai presus decat interesul tarii,al poporului.si nu o sa fie bine cat timp romanul o sa se lase manipulat de acesti oameni care ne conduc si care ar trebuii sa lucreze in folosul poporului si al tarii.am luptat sa scapam de un tiran si un hot si ne-am ales cu o intreaga armata de hoti care au distrus si au vandut tara asta pe nimic,doar in folosul lor.dar romanul e las si nu ia atitudine,nu are nimeni curaj sa-i traga la raspundere.sant prea mari acum,prea bogati,nu le mai face nimeni fata!
omule nu stii ce vorbesti,doar aiuresti…vindeca-te
cum poate fi mai bine ? mai exista aceea speranta in bine? cred ca ai primit destul banet ca sa scri mizeria pe care ai scris-o…auzi la tine ; cutii din beton…pai in prezent,tu si altii care condamna si abereaza pe tema acelor timpuri unde dracu stati? nu cumva in blocuri de beton? in cutiute construite taman de cei pe care acum ai acuzati? va construit capitalistii blocuri ultra si vile…chiar tu recunosti ca uzinele si fabricile construite cu atata truda de comunisti au fost pradate si ruinate de actualii capitalisti…nu vorbesti despre fermele agricole si zootehnice renumite in europa asta care nea ingenuncheat din toate punctele de vedere…mutunache…vezi realitatea care este…am ajuns milogii si cersetorii europei…tu nu sti cum se traia inainte,chiar tu ai spus-o…stai in banca ta daca nu stice spui tu de multimea imensa care se zbate si se stinge in mizerie ,necazuri si nevoi? cine a creat acest cadru devastator si ruinant pentru romanii romaniei capitaliste? va erijati in istorici,sociologi si analisti politici pe cand voi sunteti de fapt niste nulitati carora nu le apare nimic scris decat daca scriu negativ despre aceea perioada…am o veste pentru cei ca tine ; ROATA ESTE ROTUNDA !
Pfaaa, stii cati bani a primit? Deja s-a scos pentru anul asta, gata. L-au mituit capitalistii.
Add a comment…nu am obiceiul sa intru in polemica cu cineva care la "revolutie"avea 3 ani,pot sa fac unele precizari,existau unele scoli unde erau pedagogi adevarati,existau oameni care dadeau copiilor cei 7 ani de acasa,iar cei de 50 de ani la revolutie si care azi sunt batrani uitati ai natiunii au avut cel mai mult de indurat,o trecere de la monarhie la ..ce-o fi fost cu cozi si cartele si inca una in anii '80 si trecerea la ce e acum,tu poate stii eu nu-mi dau seama,idea ar fi sa nu judecam
Eu stiu un singur lucru: la ce nu te pricepi, nu te baga!Sau macar trateaza subiectul cu reticenta si bun simt.Eu, care am ajuns adult pana la momentul menstruatiei din 89(si dupa standardul american aveam voie sa cumpar alcool), cred ca sunt indreptatit sa dau cu parerea.Nu era mai bine inainte.Punct. Si nici acum, ci doar in ultima instanta mai poti pleca, fapt pentru care iti trebuie doar minim de valuta si mult curaj.A si am uitat, mai ai nevoie de ceva harnicie, ambitie, si un dram de noroc. Daca esti in schimb putoare ordinara, care stie si vrea doar sa stea cu mana intinsa…..asta e . Haideti sa va descriu pe scurt care erau sansele unui tanar la inceputul-mijlocul anilor 80: daca invata, era bun si ajungea sa intre la o facultate, era o directie, desi din salariul de stagiar(inginer, economist) cam o luai razna, ca acuma medicii rezidenti. Daca nu erai bun la invatatura, ori erai de profesionala, ori terminai liceul cu chiu cu vai, dar fara pile nu ajungeai nicaieri. De exemplu eu, in 86 NU am mai primit repertitie(locul de munca obligatoriu atat de laudat), ci a trebuit sa ma angajez si dupa aceea s-au facut formalitatile. ok, aveai un salar, pe care , nu prea aveai ce cumpara.Locuinta nu, cel mult un pat in camine de nefamilisti.In orasele mari nu te puteai angaja nici ca muncitor, ca erau orase inchise.Flotant nu primeai decat cu interventii. Cei mai in varsta stiu filmul Buletin de Bucuresti.Deci hai sa rezumam:Nu am discutat inca de un milion de aspecte ale vietii, dar daca cineva doreste sa imi spuna mie ca, porcule, ai coteti si laturile asigurate, taci din flit si mars la ingrasat, si daca asta este modelul de viata, doresc la cei ce le place in asa fel, sa-l experimenteze in draga voie!Dealtfel mie articolul mi-a placut, are unele aspecte foarte relevante!
Si cei mai tineri stiu filmul Buletin de Bucuresti. Daca ne-am nascut mai tarziu nu inseamna ca ne uitam doar la Lord of the Rings si X Factor 🙂
Florin: Articolul a fost preluat de pe blogul meu, unde a fost publicat gratuit (si evident, preluat tot in mod gratuit). Articolul este unul de opinie, insa daca vrei sa te erijezi in aparatorul acelei generatii incearca sa:
1.Scrii corect in limba romana. Esti produsul profesorilor gloriosi de-atunci. Incearca sa le atesti faima.
2.Sa iti duci exemplele pana la capat. Sigur, blocurile de-acum sunt construite pe-atunci dar ele nu sunt nici confortabile, nici estetice. Sunt doar rezistente! Niste cutii de beton stramte, destinate unor oameni care n-aveau nevoie de viziune sau stima de sine, ci doar de un “adapost”. Faptul ca s-a construit mult si rezistent nu elimina faptul ca s-a construit urat si prost.
3.Fermele zootehnice si agricole renumite in intreaga Europa n-au existat. Sistemul agricol comunist a fost un dezastru in orice varianta a istoriei, mai putin a celei predate de partid.
4.Roata este rotunda, dar pentru a se intoarce are nevoie de un motor sau macar de un cal. Comunistii au scapat de cai si ne-au pus la dispozitie motoare nefunctionale.
Scuze ptr eroare, poate o stergeti voi
@krossfire
La nivel individual, au avut multi de suferit, nedrept si inutil in perioada stalinista, pur si simplu ptr ca Stalin era un sadic dement care din pacate facea politica in zona, cu binecuvantarea occidentului. Dar asta a fost in vremea lui Dej. Dupa aia lucrurile s-au mai relaxat, detinutii politici au fost eliberati, lumea asculta Europa Libera, influenta securitatii nu mai era atat de evidenta, sentimentul de teroare cam disparuse. In perioada 81-89 s-a strans cureaua din cauza imprumutului la FMI care, ziceau unii ca ar fi fost garantat cu aurul de la Rosia, ma intreb daca o fi adevarat. Oricum imprumutul ala a mers la investitii care aduceau profit tarii. In perioada Ceausescu, Romania avea dupa Olanda, cel mai mare procent de suprafata cultivata, industria fusese dezvoltata pe toate ramurile importante, toti aveau un loc de munca, e adevarat ca la mama dracu’ de obicei, s-au construit scoli, gradinite, spitale, drumuri, orase, in cam toata tara, canale de irigatii, s-au construit statiunile de a malul marii, s-a investit in statiunile balneo-climaterice, era plin de turisti straini, productia mergea la export, intrau bani in tara, datoria de a FMI a fost platita. Aia era economie reala, bazata pe productie. Poate Dacia nu era chiar un BMW dar daca avea piata de desfacere, cui ii pasa. Nu se producea pe stoc, cu toate ca numai asta aud de 25 de ani, ca productia pe stoc aduce dupa sine deficit, iar in 89 Romania avea 2mld excedent, pus datorii de recuperat de la altii. Romania urma sa devina creditor, lucru care strica rau socoteala occidentului. Pe de alta parte, economia capitalista se bazeaza pe derivate financiare care nu produc decat bani multi ptr putini care putini nu au cum sa consume suficient ca sa creeze cerere si deci productie, si de aici somaj, si saracie ptr multi care au nevoi dar nu au bani. Criza in care ne aflam e criza de acumulare, care, pe langa saracia creata de economia financiara, a adus pe langa privatizara profitului, la nationalizarea pierderilor , la care o sa mai platim mult si bine. Explica-mi tu de ce e bine sa nu ai unde lucra iar cand lucrezi sa fii exploatat? Cat despre leneveala, si atunci si acum sunt unii care nu fac nimic dar sunt foarte bine platiti, c-asa e-n tenis. Dupa 89 noi nu am mai avut politicieni care sa faca politici ptr tara. Am avut doar trepadusi impusi de occident care le-au aplicat politicile in schimbul dreptului de a fura fara masura, si care ne-au devastat tara ca fim doar piata de desfacere intai si rezervor de resurse naturale cand populatia a saracit. Cat despre agricultura, care crezi tu ca nu era, am citit un articol de curand despre ultimul CAP, care a fost pastrat de niste trani destepti, si care are cele mai mari profituri din tara la ha, ca n-au distrus tot ca sa o ia de la 0. Si crede-ma ca vedeam cu ochii mei cand mergem in Baragan terenuri lucrate dupa terenuri lucrate, cu tractoarele de la Semanatoarea care crezi tu ca nu mergeau, spre deosebire de terenurile lasate parloaga dupa 89.
Nu contest ineficienta clasei politice post 89′ (asta ca sa nu se creada ca fac apologia vreunui presedinte post revolutionar, pentru ca n-as avea cui). Faptul ca nu am construit deloc, desi am fi avut cu ce, e in mare vina acestei clase (formate, din pacate, tot din fosti nomenclaturisti).
Suprafata cultivata nu e acelasi lucru cu eficienta. Cat din productia Romaniei ajungea pana la urma in tara si care era standardul de viata al omului obisnuit? Nu de alta, dar dupa 79′, daca nu aveai pile serioase, intrai alaturi de confratii tai in topul “natiunilor defavorizate” din punct de vedere al standardelor de viata. A existat, nu neg, si o perioada de relaxare, imediat dupa caderea perioadei Dej, dar ambitiile Ceausiste au eliminat-o. Moneda convertibila? Complet inutila in momentul 90′! Arhitectura comunista? Pe langa mult laudatele blocuri stramte si gri, a nascut si monstruozitati precum Casa Poporului si zeci de fabrici de care economia nu avea cu-adevarat nevoie.
Cat despre Romania ca exportator: daca luam exemplul Poloniei, o tara la fel de “imprumutata”, ca noi vedem ca se poate si fara conspiratie…dar cu alti oameni si alti lideri.
Sa nu uitam ca multe dintre fabricile falimentare ajunsesera in groapa inainte de a fi vandute. De ce? Pentru ca mai tot ce produceau nu erau competitiv (inainte era fie exportat in spatiul ex sovietic, fie utilizat intern – desi nu era cazul produselor alimentare, cum spuneam mai sus). Atunci cand Dacia a trebuit sa concureze cu Renault, Citroen si Volkswagen, mitul productiei senzationale s-a confruntat cu realitatea. Ahh, ca putea in continuare sa exporte in tarile lumii a treia? Evident, dar nimeni n-a avut viziunea sa se orienteze spre asta (a se vedea producatorii asiatici).
Oamenii mergeau la munca, dar asta nu inseamna ca munceau. Pentru fiecare intreprindere al carei produs mergea totusi la export sau avea acoperire interna, exista si una care producea de dragul productiilor raportate si ai carei oameni munceau de la 8 la 16.00 ca sa munceasca. Aceeasi oameni care acum regreta un cizmar incapatanat si care ne spun noua (“aia micii”) ca nu muncim si nu stim nimic (desi varfurile generatiei de-acum sunt cu clase peste ce a putut da comunismul…doar ca, ce sa vezi, pe o piata cu-adevarat competitiva, lucrurile sunt ceva mai gri, iar performantele mai modeste).
Nu, nu e ok ca toata lumea “sa aiba” si nu e nimeni obligat sa-ti “asigure” niste lucruri, daca tu nu esti dispus sa depui efort in sensul asta. Drepturile Omului sunt drepturi, nu obligatii ale statului. Ca statul roman nu asigura nici macar minimul necesar si ca tonele de impozite pe care le turnam de ani buni in el nu se vad mai niciodata, e altceva. Dar prefer sa am terenul pe care sa-mi pot demonstra eficienta. Sa am “dreptul meu de a fi mai bun” (si uneori dezamagirea de a ma sti mai slab), decat sa am “ce manca” de pe o zi pe alta, la fel ca unul care de-abia stie sa articuleze.
Parintii tai erau prosti? Incompetenti? Stateau degeaba la servici? Sau doar crezi ca altii erau altfel decat ei? Ptr ca ai mei munceau ptr salariile lor, aveau un anumit statut social, iar in masura in care vroiai sa avansezi, avansai, atata doar ca ptr posturie din varf trebuia sa fii membru de partid. Erau si atunci lichele, lar ca si acum. Eu stau intr-un bloc facut de Ceausescu si ptr mine spatiul e ok, e suficient. Un spatiu mai are costa mai mult ca intretinere. Nu mai presupune ca totul era prost. Masina de spalat romaneasa pe care am avut-o m-a tinut vreo 20 de ani. Wirlpool in schimb rezista la mine cam 5-6 ani. A dracu’ calitate. Soiurile de cereale, legume si fructe aveau calitate si productivitate buna ca erau obtinute la institutele de biotehnologii prin selectie si incrucisari, nu erau modificate genetic. Si se exporta la greu, de aia era foamete, ca nu ramanea suficient pe piata interna. Da, pe vremea aia vindeam si pe enorma piata ruseasca. Iar intreprinderile dupa 89 nu s-au uzat fizic si moral asa, de-odata, si nici nu au devenit nerenabile din senin.Au ajuns nerentabile ptr ca au fost capusate ca asa era ordinul de-afara, sa le distruga, ca nu avea nimeni nevoie de concurenta noastra pe o piata aflata deja in suraproductie. Pe Roman de ce crezi ca l-a pus Franta prim-ministru? Ptr ca sunt mari producatori agricoli, asa ca Petrica a desfiintat CAP-urile, ca agricultura pe un hectar nu se poate face. Faptul ca Hidroelectrica, despre care cineva zicea ca e gaina cu oua de aur, are datorii, nu te face sa te intrebi? In afara de toate astea, existau ramuri nerentabile, dar nu ptr ca oamenii stateau ci ptr ca nu puteau fi rentabilizate dar erau necesare ptr functionarea altor ramuri. Ti-am zis, din lene si postie nu iese excedent. Iar daca ti-ar iesi,ai fi cel mai tare si toata planeta ar vrea sa-ti stie metoda.
Lenea si prostia erau cam la acelasi nivel si inainte, poate chiar mai sus, cu diferenta ca exista si un element de frica care nu le lasa sa fie atat de evidente.
Ai mei erau si inca mai sunt ingineri. Problema e ca, inainte, buni fiind, n-aveau nicio sansa sa iasa din tara, sa invete softuri mai recente sau sa se dezvolte. Se comparau mereu cu piata interna care era…slaba din punct de vedere competitiv. Si, daca ei munceau si-si faceau treaba, erau destui care nu si-o faceau, pe salarii comparabile. Sunt si acum, dar, post-criza, imi place sa vad ca sunt din ce in ce mai putini.
Poate ca pentru tine era suficienta o masina de spalat rezistenta si un bloc de beton. Eu de exemplu mi-as fi dorit o casa cu curte si cateva plimbari in afara pe an. Eram si sunt dispus sa muncesc pentru asta (ceea ce si fac).
Vreau sa am posibilitatea asta, de a nu fi la fel ca ala de langa mine. Fara prosternari inutile si sclavie ideologica. Ele exista si acum, sub forma corporatismului salbatic, dar cei intrati pe drumul asta ajung rar sa se bucure de rodul propriei munci. Ca voi fi sau nu mai bun intr-un final, asta numai efortul si timpul vor demonstra.
Sa nu mai vorbim despre suprapopularea tarii si minunatele masuri pronatalitate. Inca mai vad oameni vaitandu-se ca “nu mai suntem 23 de milioane”. Daca problema minoritatilor etnice care se inmultesc fara masura e discutabila si destul de vizibila, scaderea populatiei romanesti nu mi se pare o mare durere.
Ne comportam de parca am fi mandatati divin sa existam si sa “ni se dea”. In 220 000 de ani de evolutie, lucrurile au stat putin diferit. De-asta nu va da niciodata rezultate comunismul (daca nu-l transformi intr-o combinatie de autoritarism si economie keynesiana, ca in China).
^Cum spuneam, morala articolului nu e ca toti cei carora li se parea mai bine pe-atunci sunt ignoranti, ci ca doar LOR li se parea mai bine pe-atunci (cu alte cuvinte: experienta e pur subiectiva si sunt destui care ar prefera oricand sansa la mai mult, in defavoarea sigurantei putinului).
^Apropo de subiectivitate, sunt convins ca si viitorul meu pusti o sa-mi spuna candva cat de groaznici au fost anii 90′. Daca imi va spune ca economic si social anii 96-97 au fost un dezastru, va avea dreptate. Pentru mine insa, pustiul care atunci isi “vrajea” primele cuceriri, se bucura de premiul calculator si se apucase de baschet, anii 96-97 erau geniali, cu tot cu inflatia lor oribila si normele de igiena precara.
De-asta cred ca s-au si atacat multi. Pentru ei, comunismul ala “groaznic” a insemnat prima iubire, prima vacanta, primul job…si astea sunt faine, indiferent de cat de dubios e privita tara in afara sau cat de prost sta economia.
“Comunismul nu e motivul pentru care a existat Toma Caragiu. Comunismul e motivul pentru care a existat UN SINGUR Toma Caragiu!”
Genial!
@krossfire
Da, in prezent exista si domenii in care se poate castiga foarte bine, iar oamenii respetivi traiesc mai bine decat si-ar fi permis inainte. Inteleg ca tu faci parte din aceasta categorie. Din pacate exista si o multime de domenii in care nu mai exista locuri de munca, somajul e sky high, gandeste-te ca la 17 mil de oameni cam 4 sunt oficial angajati si poate inca vre un mil muncesc la negru. Restul, dupa ce scazi copiii si pensionarii, sunt someri care nu au unde munci pr ca nu exista locuri de munca si ptr care nu conteaza cat sunt ei de competenti sau dispusi sa munceasca, si care traiesc cu sprijinul familiei, plus o intreaga populatie pensionara care traieste mult sub limita saraciei, plus cei cu handicap sau pensionati anticipat care nu au din ce plati inretinerea, plus cei care muncesc si nu-si pot plati intretinerea. Dar lasa, tu sa fii fericit…
Exista o masa deloc neglijabila de oameni care acum traieste in mizerie pentru ca:
1.Are calificari non-competitive, dezvoltate tocmai in perioada de aur. Majoritatea specializarilor de-atunci erau in eliminare in Vest (exceptie facand o parte dintre ingineri – automatistii, proiectantii, inginerii chimisti si inginerii de sistem erau printre cei mai buni din Europa la momentul 1989 – au existat vreo doua generatii care au migrat aproape complet in afara dupa mineriade).
2.Nu a stiut sa se reorienteze pe o piata competitiva. Multi au ramas cu mentalitatea “sa ni se dea/ofere/asigure”. In timp ce “noii capitalisti” se orientau spre tot felul de afaceri si recalificari profesionale, multi au ramas pe vechile posturi, n-au facut niciun efort si au tot “sperat la mai bine”. Nu stiu imperii cladite pe speranta.
3.Are o varsta care nu mai permite angajarea in conditii de bun simt. Aici e in mare parte vina statului actual si a celui de tranzitie: nu a stiut sa ofere servicii de reorientare si nu a fost in stare sa controleze migatia fortei de munca. Nu mai vorbim despre marirea constanta a varstei de pensionare, desi speranta de viata in Romania nu se compara cu cea din Germania, de exemplu. Ca veni vorba de comparatia asta, speranta de viata era mai mica in comunismul ala in care “macar se manca sanatos” in parte si datorita sistemului autarhic si lipsei de acces la inovatiile medicinei (sa nu mai vorbim despre lipsa igienei din spitale). Marea crestere a indicelui astuia s-a facut dupa 2000, oricum.
Sunt intr-adevar multe victime ale schimbarii de sistem care au tot dreptul sa fie iritate pe actuala stare de fapt, dar asa nu inseamna ca directia generala (economica si sociala) nu este cea buna. Ce ma ingrijoreaza insa este ca noua generatie, generatie careia i se asigura tot si are toate sansele sa exceleze, prefera nostalgia pentru perioada in care “ni se dadea”, pentru perioada in care pustiul ala premiat international (Ionut Budisteanu) era egal cu tine. Sigur, te depasea in toate privintele profesionale, dar tu erai linistit ca “ala nu are mai mult” sau ca “nu e privit altfel”.
Vezi tu, banii chiar nu sunt totul in treaba asta. Un profesionist are nevoie de repect si de un anumit tratament. E un rezultat firesc al muncii lui. Chiar daca munca o faci din placere si pentru tine, e groaznic sa ti se spuna mereu ca toti sunteti egali, aveti acelasi statut etc. Nu de alta, dar eu de exemplu, am nevoie (si am placerea) de a sti ca exista mereu altii mai buni decat mine si mai de succes in domeniile in care activez. E o motivatie excelenta sa ma autodepasesc. Nu vreau masina lor, dar vreau respectul lor si mai am pana sa mi-l castig.
P.S: Nu am spus ca imi merge bine, ci ca fac eforturi sa imi mearga. E o diferenta. Daca-mi mergea intr-adevar bine, nu ma mai oboseam sa scriu un articol care se reduce la “Nu poti judeca o perioada istorica din prisma experientei subiective” (ca asta era ideea de baza, nu cine are dreptate si de ce).
Ok,eu n-o sa te conving. Du-te la un curs de recalificare profesionala si vezi acolo populatie de oameni de varste diferite concediati de corporatii care au redus personalul.Asta la oras. Iar la tara, unde chiar nu sunt locuri de munca deloc, e deci vina oamenilor. Tu si cu mine avem oricum pareri foarte diferite. Tu crezi ca daca iti faci treaba si eventual rupi norma vei fi promovat. Eu deja stiu ca nu e neaparat asa. In afara de asta nu toti cei care sunt buni in meseria lor au si un statut. Tata e cercetator si n-are rost sa-ti zic nici ce statut are si nici cum e platit.In afara de asta ideea mea de societate normala e ca toti trebuie sa poata trai iar cei care vor mai mult, nu au decat sa se agite. Din perspectiva ta ar trebui sa supravietuiasca numai cei capabili, lucru valabil si in jungla, situatie in care nu mai vad rostul societatii.
Olivia,
“In afara de asta ideea mea de societate normala e ca toti trebuie sa poata trai iar cei care vor mai mult, nu au decat sa se agite.”
Frumos principiu. Doar ca nu se aplica in comunism la oamenii cu handicap fizic si mintal, copii orfani, oamenii bolnavi de boli cronice, adica la toti cei care nu puteau sa slujeasca prin munca si gene sanatoase la cladirea societatii perfecte. Majoritatea erau marginalizati si de multe ori ascunsi de ochii lumii in institutii mizerabile, unde se incalcau cele mai fundamentale drepturi ale omului. In comunism, pur si simplu se nega existenta acestor oameni!!!
Si nu inteleg cum cineva ca si tine, care provine dintro familie de intelectuali, poate sustine vremurile acelea nefaste, in care orice incercare de a critica sistemul, chiar si in mod constructiv, era pedepsita cu inchisoarea. Un sistem condus de proletari si muncitori necalificati, care isi batea joc de intelectuali, punandu-le calusul in gura si obligandu-i sa scrie despre marile realizari ale partidului iubit, fortandu-i pe cercetatori sa sustina materialismul dialectic si pe istorici sa “dovedeasca” originea nobila a poporului roman, nu poate fi simpatizat de o persoana inteligenta cu gandire critica si deschisa la minte ca si tine, doar daca o incearca o ipocrizie crunta…:)))
“Nu știu” cum se face, dar eu nu regret deloc perioada comunistă (ultimii 16-17 ani, sic), dimpotrivă… unde mai pui că nici nu aveam voie să port plete, deci?!? \m/
Olivia: Orice societate ar trebui sa respecte niste reguli de baza. Selectia naturala este una dintre ele. Diferenta fata de jungla este ca nu mai avem aceleasi criterii de selectie. Astfel, un individ cu un handicap fizic ar putea fi perfect integrat si respectat intr-o societate normala, cat timp skill-ul lui nu l-ar solicita fizic. In schimb, in cazul unui individ care doreste sa fie respectat pentru simplul fapt ca s-a nascut, ei bine…
Altfel, idealul meu nu prea are treaba cu munca la norma, motiv pentru care nu mizez numai pe salariu in economii/potentiale investitii. Are insa legatura cu dezvoltarea personala, indiferent de domeniu. Dezvoltare care mi se pare imposibila intr-o structura precum cea care a functionat la noi. Lucrul asta mi-a devenit evident si studiind o parte dintre “profesionistii” formati in perioada comunista. Vorbesc de oameni care depasisera o anumita varsta, dar atinsesera si un anumit grad de calificare profesionala. In ciuda priceperii, ramaneau inflexibili si incapabili sa-si valorizeze cu-adevarat potentialul.
Altfel, ideea nu era sa te conving sau sa ma convingi, ca e o discutie, nu lobby in Parlamentul European. Voiam numai sa vad pe unde stam (cu-atat mai mult cu cat te-ai aratat dornica sa dezvolti comentariu initial si ai avut si coerenta sa o faci, spre deosebire de alti aparatori ai vechilor structuri).
Hary: Mi-ai maintit de lagarul de fenomenul Cighid. Brrr! In polemica istoriei inventate nu mai intru (iar :P), ca cine stie cand ies.
Hary, nu exagera. Nu te bagau la bulau chiar asa ca ti-ai dat si tu cu parerea decat pe vremea lui Dej cum ziceam. In rest, statul ducea o campanie de imagine care din pacate era foarte proasta si prost inteleasa. Stiu ca erau si camine in care era mizerabil si oameni chinuiti dar cei care sunt ai nimanui sunt la fel si azi. De exemplu copiii lasati in spitale ptr care directorii iau fonduri de la stat pe care le redirectioneaza, asa ca nu-i trimit la camine. Copiii aia care sunt normali sunt atat de nedezvoltati incat la un an nu stiu sa stea in fund, si se leagana si ei la fel ca si cei din caminele lui Ceausescu. Poate tu nu le vezi, dar orori sunt peste tot in societate la noi. Am lucrat la o fundatie la un moment dat si era plin de batrani care cereau ajutor ca au 150 ron pensia, parinti care aveau nevoie de bani ptr tratamentele copiilor, oameni fara adapost, femei batute, batrane care facusera contract de intretinere cu preotul care nu mai avea grija de ele, oameni cu boli mintale abandonati de familie care traiau pe strazi unde erau batuti de bodiguarzi ca stau la adapost pe langa spatiile lor comerciale…In ziua de azi sunt la lumina? Tu-i vezi? Are cineva grija de ei? Atunci stiu ca erau vreo 5000 de oameni fara adapost cred ca doar in Bucuresti( sau intr-un sector?). Au fost si chestii foarte nasoale pe vremea lu’ raposatu’ ca faza cu avorturile, dar diferenta e ca pe vremea aia exista o politica nationala de construire a unei tari cu tot ce implica. In ziua de azi eu nu mai vad decat datorii peste datorii, publice si private, instrainarea resturilor de economie care mai exista, exploatare a resurselor fara nici un avantaj ptr tara, economie 0, speranta 0, viitor 0 ptr noi ca natie. In 50 de ani, in Romania romanii or sa fie minoritari, ptr ca in conditiile de fata nici dracu nu mai face copiii, si poate nu e o pierdere musai ca dispar romanii, dar si daca majoritari or sa fie rromiii, o sa fie o minunatie. Si oricine o sa fie, o sa fie si o prapastie sociala imposibil de trecut, un stat care va apara interesele bogatilor si care se va duce cu jandarmeria peste saraci, ca la Pungesti.
Olivia, legat de perioada comunista, nu poti exagera destul. Mie imi este de multe ori teama, sa nu uit ce a fost rau si infect in acea perioada, constient fiind ca oamenii tind sa-si aduca aminte numai de lucrurile frumoase din copilarie. Eu am copilarit pana la varsta de 16 ani in Romania, cand in 1985 am emigrat cu familia mea in Germania. Nu are rost sa-ti explic la ce umilinte si la ce sicane a fost supusa familia mea, in momentul in care ea si-a anuntat intentia de a emigra in Germania, prin intermediul programului de reintregire a familiei existent la acea vreme.
Doar atat iti spun: Ceausescu a negociat in anii 70/80 cu statul german un deal inedit. El a acceptat ca familiile de etnie germana sa poata parasi Romania si emigra in Germania, dar nu asa simplu, ci doar in schimbul a 700 DM per capita emigrata. Ok, mare lucru, vei spune. Ceausescu a facut trafic de persoane si statul german l-a platit, mare branza.
Da, asa este, teoretic asa au stat lucrurile.
Practic insa, cei care vroiau sa plece si au completat formularele de aderare, au fost umiliti, in multe cazuri jefuiti la propriu, si siliti sa plateasca sume incredibile drept spaga la ofiterii care se ocupau de dosarul lor. Perioada medie de asteptare era intre doi si trei ani. Timp in care o familie platea intre 30.000 si 50.000 DM spaga la functionarii de dosar. Cine nu reusea sa stranga banii, era respins. Unii dintre ei au primit refuzul, chiar dupa ce deja si-au vandut toate bunurile si au platit sumele cerute. Asta doar pentru ca li s-au mai cerut si mai multi bani si nu au mai avut de unde sa plateasca. Multi dintre ei au incercat sa fuga din tara, unii chiar au reusit, majoritatea din pacate nu. Nu ai cum sa-ti imaginezi ce se intampla cu cei care au fost prinsi. Mai mult de 50 % dintre ei erau omorati in bataie, direct la pichetul din granita. Cealalalta ajungea in puscarie cu sechele neuro severe. Am vazut scene de gen, pe viu, copil fiind. Nu vreau sa intru in detalii.
Doar atat vreau sa-ti mai spun.
Considera-te fericita ca traiesti aceste vremuri si nu cele din comunism.
Zi mersi ca ai avut ocazia sa vezi toate mizeriile existente in societatea noastra. Pe vremea comunismului ceausist, nu ai fi avut acces la aceste informatii, nu ai fi avut posibilitatea sa-ti dai cu parerea, darmite sa critici ceva.
Mai mult decat atat, in ziua de astazi, ai de ales. Poti sa alegi sa stai in tara si sa faci ceva constructiv pentru a imbunatati sistemul, sau poti pleca in alta parte, unde e mai bine. Poti chiar sa militezi pentru comunism, fara sa fii inchisa si acuzata de acte de terorism.
Eu am convingerea ca majoritatea celor care astazi sustin ca pe vremea comunista era mai bine, nu ar rezista nici macar o zi intr-un astfel de regim.
Hmmm…cu cat te citesc imi dau seama cat se subiectivi suntem. Si la mine un unchi si o matusa s-au carat in Germania, tot cu reintregirea familiei. Stiu ca a durat, dar nu i-am auzit sa se planga de spagi, nu si-au vandut apartamentul si erau amandoi pensionari. In schimb, unchi-miu care era neamt, nascut in Germania, stiu ca s-a simtit umilit de obligatia de a sta intr-un lagar de emigranti si in perioada respectiva n-a vorbit deloc germana de credea fi-su ca a fost lovit de dementa senila, stiu ca nu s-a readaptat modului de viata de acolo, ca ii era dor de tara si restul familiei, ca lipsa relatiilor sociale l-a afectat si n-a mai trait mult. Stiu ca se faceau sicane, stiu ca secu isi baga coada peste tot, stiu ca erau oameni care aveau microfoane si in baie, stiu ca secu batea ce prindea, s.a.m.d. Dar nu asta imi lipseste mie din perioada respectiva, evident, ci faptul ca se construia, ca statul avea planuri de dezvoltare, anuale, cincinale s.a.m.d., ca se investeau bani in economie, in scoli, in spitale,etc. Dupa 89 toate astea au fost distruse intentionat ptr ca statele europene numai de concurenta noastra nu aveau nevoie dar in schimb aveau nevoie de o noua piata de desfacere. Imi dau seama ca si tu si eu am perceput perioada in special prin prisma atmosferei din familie care la mine era linistita in general iar la tine agitata. Da, ptr mine a fost o perioada frumoasa, exact ptr ca e perioada copilariei, dar nu despre asta e vorba ci despre constructie versus distrugere. Tu ce ai facut pana la urma? Ai ramas acolo sau te-ai intors? Din diferite motive mie plecatul nu mi s-a parut niciodata o optiune…Ah, si mai e si solidaritatea sociala versus individualismul promovat de neoliberalism, cu care eu n-o sa ma pot niciodata impaca.
Olivia,
Eu am inceput sa inteleg comunismul, in toata spledoarea lui, abia din perspectiva si experienta vietii mele in Germania. Experimentand alt sistem, traind intr-o democratie functionala, am putut compara si mai ales, mi-am putut forma o parere.
Tu din pacate, nu ai nici un termen de comparatie valid, pentru ca compari Romania comunista cu Romania postdecembrista. Tu compari un sistem care a functionat aparent bine (comunismul), cu unul care functioneaza aparent prost (cel de tranzitie actual).
Iti recomand sa traiesti cativa ani intro democratie functionala din Europa (Suedia, Danemarca , Germania), ca sa te pui la punct cu ce inseamna un sistem functional. Dupa care te intorci in Romania si vorbim despre ce inseamna termenul solidaritate sociala.
Eu m-am decis sa ma intorc in Romania, in 1995.
Am avut de ales intre a ma angaja la o firma in Germania unde sa duc o viata linistita si previzivila sau sa cladesc ceva, intro tara in care practic, la vremea aceea, nu exista nici o siguranta sau predictibilitate economica sau politica.
De ce am ales sa ma intorc?
Pentru ca la varsta de 25 de ani, eu am cautat aventura, am vrut sa descopar si sa creez realitatea din jurul meu, nu sa o primesc servita pe tava.
Eu am apreciat intotdeauna mirajul dorintelor si viselor mai mult decat banalitatea si superficialitatea burtii pline.
Si nu regret nici o clipa acea decizie.
“In 50 de ani, in Romania romanii or sa fie minoritari” – In 30 de ani, albii vor fi minoritari in Europa. In 50 de ani, religia islamista va fi la randul ei o forta in Europa. E o situatie inevitabila. Poate ca e trist, poate ca e natural. Nu noi decidem directia genetica a umanitatii.
Legat de “se construia”, aia e problema mea. Daca as fi fost copil in perioada m-as fi simtit bine si probabil as fi simtit ca totul are un scop. Vazut insa in plan mondial, tot ce se construia era inevitabilul colaps economic, lucru care s-a intamplat in TOATE societatile comuniste. Singurii care au scapat au fost chinezii, unde Deng Xiaoping a liberalizat economia in anii 80′. In rest, traseul modelelor nefunctionale a fost acelasi: supradezvoltare industriala (inclusiv petroliera) sau agriculturala (Khazastan, Ucraina) fara o piata reala si apoi colaps, fie ca a fost sau nu insotit de colapsul regimului politic.
Hary, nu suntem in tranzitie, e doar un proces continuu de indatorare si apoi distrugere si instrainare a industriei, agriculturii, imobilelor, terenurilor agricole, resurselor din subsol. Compar fireste, Romania cu Romania ca n-are rost sa o compar cu Italia sau Franta ca noi nu suntem nici francezi, nici italieni, nici aceeasi istorie n-o avem, nici aceeasi constiinta nationala,nici aceeasi educatie civica.
Oricum, dupa acoperirea datoriilor bancilor cred ca e tot mai evident ca in Europa puterea nu e la popoare ci la elita financiara, poate cu exceptia Islandei.
N-am locuit, dar am facut o vacanta, adica 3 luni, in Italia prin 94-95, cam asa, si am apucat sa simt diferenta. Ai mei regreta ca s-au intors dar e cam tarziu.
In prezent situatia s-a deteriorat peste tot, tensiunile sociale duc peste tot la lupte de strada, prapastia dintre clase e tot mai adanca. In momentul de fata cam toate popoarele doresc schimbari de sistem in timp ce elita financiara incearca sa mentina status-quo-ul. Foarte bine nu mai e nicaieri. Mie imi place siguranta, echilibrul, previzibilitatea zilei de maine.
De sub pod, cand nu ai ce manca, merge mai greu cu visele.
Eu nu vorbeam de compararea tarilor, ci al sistemelor. Deci nu comparam Germania cu Romania. Ci comunismul autohton cu democratia europeana – fie ea si decadenta.
Ideea era ca nu poti compara comunismul tot cu o forma de comunism, dar mai mascat (sau liberalizat).
O mai mare prostie nici ca puteai spune. Cand a fost puterea in stat vreodata la un popor? In ce sistem? In comunism cumva? Daca este sa aleg, prefer oricum sa ma las pe mana elitei financiare decat pe mana comunistilor.
Daca esti obisnuit ca altcineva sa aibe grija de tine, asa este, nu este foarte bine nicaieri. Siguranta si echilibrul nu vine din afara ta, ci din interiorul tau.
“De sub pod, cand nu ai ce manca, merge mai greu cu visele.”
Ba dimpotriva, tocmai de acolo, de sub pod, pornesc visele si dorintele. Nevoia si saracia (materiala si intelectuala) sunt cele mai bune motivatoare de progres. Cele mai mari descoperiri si realizari ale omenirii s-au facut pornind de la nevoi existentiale. Daca esti satul si cu burta plina, nu mai iti doresti sa cladesti nimic, doar sa consumi.
Aoleu ce metoda de edit/raspuns. Nu mai bine bagati voi un sistem simpatic de comentarii in cascada :)?
Apropo de ce discutam: http://laurailica.wordpress.com/2014/03/16/amenintarea-rusa/
am avut o sclipire de moment, care din pacate nu prea a fost ok…
am scos. :))
Ok, comunism inseamna proprietatea comuna asupra mijloacelor de productie. Tocmai ce ziceam ca mijloacele de productie au fost fie distruse fie vandute pe degeaba. Deci care comunism ? Iar data viitoare cand mai vad familia evacuata dintr-o casa nationalizata care doarme pe o banca langa blocul meu, iarna la -15 grade, si se incalzeste pe canale, o sa le spun ca nu viseaza suficient si o sa-i intreb si pe ei cum se simt sub conducerea elitei financiare, daca li se pare echitabil ca nu sunt bani ptr locuinte sociale dar sunt bani ptr datoriile bancilor. Tie aparent vad ca ti se pare ok. Mie nu.
Olivia:
da, s-au distrus mijloacele de productie comune, dar cu un scop bine definit si anume acela de a lasa loc pentru mijloacele de productie privata (companii private), ca sa ma exprim in limbajul tau.
Un mijloc de productie comun (in proprietatea statului), nu poate avea succes intro economie de piata libera. De ce? Pentru ca statul nu poate actiona si juca in acelasi timp, pe deoparte ca si o companie orientata pe profit, in competitie cu alte companii private si pe de alta parte ca si colector de taxe si impozite. E un conflict serios de interese la mijloc.
In viziunea societatii de consum, intro piata libera, intr-un stat democratic, statul ar trebui sa se rezume la colectarea taxelor si impozitelor, pentru a putea asigura un climat bun pentru dezvoltarea unei economii eficiente. Astfel ar fi asigurate veniturile necesare pe termen lung la buget, pentru a finanta sistemele de asigurare sociala.
Uita-te de exemplu ce sisteme eficiente de pensie si asigurare sociala au tari ca si Suedia, Danemarca, Germania, Olanda. La ele trebuie sa ne raportam daca vrem sa progresam. Nu la ce am fost noi in stare sa facem in perioada comunista.
Si da-mi tu un model de tara comunista care sa concureze doar minimal cu sistemele de pensie si asigurare sociala existe in tarile amintite de mine mai sus.
Cazurile de care vorbesti tu, evacuarile din case nationalizate, cu oameni aruncati in strada, sunt urmarile regimului comunist. Cu siguranta acea familie nu ar fi ajuns sa fie evacuata daca sistemul comunist nu ar fi nationalizat (= expropriat de la proprietarii de drept) acele imobile. Din pacate tu nu vezi in legea retrocedarii faptul ca se face dreptate unor oameni jefuiti de comunisti, tu vezi numai suferinta altor oameni care au cazut victime, insa tot din vina comunistilor. Tie si se pare ok sa furi de la cei care au cladit si construit ceva, mie nu.
Acesti oameni de care vorbesti tu sunt victime ale caderii comunismului si al perioadei de tranzitie a sistemului, care in Romania dureaza din pacate mult prea mult, insa tot din pricina mentalitatii comuniste ale clasei politice din Romania, care a surpavietuit atata timp, si care nu a reusit sa implementeze reformele de care ar fi fost atat de mult nevoie in Romania.
Uite-ta la modelul Polonia si ai sa vezi unde ar fi putut fi si Romania, daca am fi facut ce trebuie.
Problema pe care tu din pacate nu o vezi, este ca voi astia, dezamagiti si loviti de soarta, si nostalgici dupa epoca de aur, sunteti cei care va lasati de fiecare data pacaliti de promisiunile clasei politice corupte si mascat-comuniste. Atata timp cat voi sunteti majoritari, tara va bate pasul pe loc, ba chiar o va duce si mai rau.
http://www.evz.ro/detalii/stiri/cei-ucisi-in-89-n-au-murit-degeaba-multumiti-le-ca-sunteti-aici-876742.html
Mersi Krossfire. Foarte bun articolul.
Pentru cei care nu au timp (rabdare) sa citeasca, incerc sa extrag esenta articolului (lasand istoricul sa vorbeasca) aici:
“Securitatea a servit interesele unei elite, o elită care a asuprit populaţia, în fond. Ei au fost continuatorii unui sistem de represiune care a adoptat măsuri severe la sfârşitul anilor ’40 şi şi-au dezvoltat carierele pe spatele acestui mecanism. Securitatea a devenit, sigur, mai blândă, pentru că populaţia ajunsese la un stadiu de timorare. Nu mai era nevoie de violenţă, se impusese o anumită inerţie a terorii. La un moment dat e inevitabil: devii suficient de precaut încât să eviţi problemele.”
“Dar da, cred că regimul comunist a pervertit oamenii, intrând brutal în viaţa personală a românilor. Asta i-a făcut pe cei mai mulţi excesiv de precauţi şi nedispuşi să-şi asume un risc. Românii s-au izolat, într-un fel, refuzând să colaboreze între ei. Influenţa aceasta se simte şi astăzi. Constat o mare reţinere în ceea ce priveşte asocierea dintre români. Putem vedea asta şi în fenomenul ONG-urilor din România. Unde e societatea civilă? Asta e marea problemă. Corupţia sau violenţele electorale existau şi în perioada interbelică, nu sunt produsul comunismului.”
“Dacă oamenii respectivi şi-ar asuma trecutul, societatea în sine ar prezenta o altă faţă occidentului. Pentru că încă pluteşte în Vest sentimentul că beneficiarii tranziţiei sunt oportuniştii, oamenii vechiului regim. Asta nu înseamnă că evenimentele din ultimele două decenii au mers în întregime pe un drum greşit. Până la urmă, tinerii români au şansa unei vieţi normale, în locul celei aberante din perioada comunistă.”
Ar putea fi acesta unul dintre motivele pentru care foarte mulţi români se raportează nostalgic la regimul comunist?
“Cu siguranţă. Cei tineri pleacă în Spania sau în Italia, dar cei care nu au această posibilitate sunt lipsiţi de speranţă. Aici, politicienii au menirea de a oferi şanse acestor oameni, de a nu-i abandona.”
Nu ştiu dacă e indicat să forţăm excesiv acest model paternalist, pentru că senzaţia mea e că prea mulţi români îşi pun speranţa în idealul unei figuri exemplare care apare din neant şi salvează situaţia. Asta făcea Nicolae Ceauşescu.
“Aveţi dreptate, dar nu mă gândeam la o figură autoritară care să oblige statul să acţioneze într-o anumită direcţie. Administraţia trebuie doar să creeze mijloacele, pârghiile pentru ca omul să aibă posibilitatea să se ajute pe sine. Statul trebuie să creeze opţiuni.”
Credeţi că, la două decenii de la căderea dictaturii, România se afla pe drumul cel bun?
“În general, merge. Ţara riscă însă să intre în câte o groapă din cauza lipsei de viziune a unor politicieni. Nu există un echilibru în societatea şi politica românească.”
S-a grăbit Silviu Brucan când a avansat perioada de douăzeci de ani necesară pentru depăşirea mentalităţilor comuniste?
“Cred că sunt necesare două sau trei generaţii. Dar ar fi nerealist din partea mea să consider că aceste mentalităţi vor dispărea în timp. Nu vor dispărea, de fapt, niciodată. Doar incidenţa lor va scădea. Pericolul e ca aceste mentalităţi să nu discrediteze sistemul democratic.”
Spuneţi, cu alte cuvinte, că pericolul major ar fi ca românii să respingă, într-un final, ideea de democraţie?
“Da, acesta ar fi pericolul cel mai mare. Acesta e riscul când nu există transparenţă şi răspundere.“
Citiţi mai mult: “Cei ucişi în 89 n-au murit degeaba. Mulţumiţi-le că sunteţi aici” > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/cei-ucisi-in-89-n-au-murit-degeaba-multumiti-le-ca-sunteti-aici-876742.html#ixzz2wP94WTYJ
EVZ.ro
Dar vai, este un articol scris de “elementele straine” :))
…”elemente straine” in care romanii oricum au mai multa incredere decat in ale lor:)))
Da, pai sunt alte rate ale spagii 🙂
^Pe-afara zic.
Adi o mai cunosti pe colega ta de la liceu 4 pe veca fiica petria ia iti doreste muta sanatate tie si fam tale si eu ma numesc acum chiches petria ciao
de ce e mai bine acum?fiindca ai libertatea sa pleci afara?acesta e cel mai frecvent raspuns care il primesti.de ce trebuie sa pleci afara din tara ta sa iti rupi spatele prin straini?cand ar trebuii sa mergi doar in concediu sa vizitezi si tu lumea cum o fac cei din occident!dar daca esti un om cinstit in tara ta,mori de foame,cinstea si harnicia nu e recunoscuta la noi doar hotia,jaful,tupeul ,mita si orce mai putin cinstea.la noi cinstea e asociata cu prostia!acum nu mai ai siguranta locului de munca,nu mai ai nici o siguranta.toata lumea vrea sa traga cat mai mult de pe tine.guvernul tea ingreunat cu o multime de taxe (pt care pe Ceausescu l-au acuzat de genocid si l-au impuscat)ei ar trebuii impuscati de mii de ori fiindca au dus tara in faliment au vandut-o!
Domnule Adrian Starz ,
Aveti dreptate , este bine dupa revolutie , ca fugi la altii , si esti dezradacinat , si/ti lasi batranii bolnavi si copiii acasa . in alta ordine de idei , Romania era o tara distrusa de razboi , si cand a venit comunismul Romania a platit datorii de razboi 10 ani Rusiei , iar mancarea s/a dat pe cartela si se traia foarte rau .Despre Ceausescu pot spune ca a fost patriot , ca nu se fura ca azi , ca in anii 80 S/a trait rau , ca Ceausescu a vrut sa reesaloneze datoriile , dar nu i s/a permis acest lucru . DAR Romania se imprumutase de 10 miliarde de euro , bani cu care s/au facut spitale , scoli , gradinite , crese , Canalul Dunare Marea Neagra , Centrala de la Cernavoda , Transfagarasanul , 4 milioane de apartamente , fabrici si uzine , metroul , aeroportul , adica S/A construit o tara , domnilor!!!SI NU MAI AVEAM DATORII . AZI aveti o economie imaginara , toata tara este o colonie si munciti pentru a plati bani bancherilor , iar acesti bani nu se duc la buget pentru pentru prosperitatea tarii , ci la FMI .Si ce s/a construit cu acesti bani ??Si datoria e de 10 ori mai mare !!Nu intelegeti ce importanta are sa nu fiti debitori , dar veti intelege , cand in Romania va fi prea tarziu .Si o tara nu a construit/o ca era nebun , a constrit/o ca ii pasa , ca a vrut sa avem o tara independenta si prospera . Si ce nu se face cu sacrificii in viata ??in Occident ramanem paria , si cetateni de mana doua . Sunt cumva romanii tratati ca englezii , francezii?Ca fugi din tara ta , ca esti sarac , nu te respecta nimeni !!Si daca pleaca toti , veti ramane fara tara !!DAR este bine la noi , ca fugim la altii …Si daca disparea UE , unde veti mai lucra ??Perfect nu este nimic , dar eu cred ca daca e sa pui in balanta , Romania este un stat dator , fara industrie , cu terenuri vandute , fara productie , si cu datorii care vor fi platite prin scaderea nivelului de trai .