Niciodată nu m-au atras biografiile, majoritatea sunt scrise mediocru picând ori în extrema unui stil rece, de contabilitate a datelor, ori în cea a unui stil trâmbițător, exagerat, extra somputos și numai fascinația pentru numele subiectului ajută cititorul să treacă peste gustul de cretă al textului.
Majoritatea, nu și Open. Nararea la persoana I și ruperile dese de ritm și de idee te duc parcă în fața unui Agassi care îți povestește atunci, pe loc, nerepetat, ce simte și ce gândește. Așa reușește cartea să te transporte lângă Andre pe terenul de tenis sau în afara lui, fără să explice sportul și fără să facă o cronică detaliată a meciurilor.
Pentru mine și cred că pentru mulți alții Open va deschide porțile unui univers pe care de dinafară îl vedem strălucitor și plin de satisfacție (și cum altfel să ți-l imaginezi pe Andre? rebelul tenisului care face tot din talent și joacă numai cum și când are chef?) dar care e atât de plin de bătălii și luptă cu toți și toate încât doar o mână de oameni îi pot face față fără să fie complet sfărâmați.
Sinceritatea și uneori brutalitatea cu care gândurile și simțirile lui Andre apar în carte e pur și simplu dezarmantă.
Excelentă.
Vlad B PopaScriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional. Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati |
|---|
Nu contest în niciun fel cartea, dar stilul plictisitor, dezordonat și banal al lui Stephen King m-a îndepărtat de tot de cărțile scrise la persoana I :))
Bineînțeles, cărțile la persoana I nu merită citite :))). Acum înțeleg de ce nu îți place umorul lui Gaiță, e la persoana I :)))
Nu am spus că cele la persoana I nu merită citite. Dă-mi copy-paste unde am zis eu asta. Am spus că nu contest în niciun fel cartea ce ai prezentat-o, dar cărțile lui Stephen King pe care le-am citit – care, întâmplător, erau la persoana I – m-au îndepărtat de această viziune literală de a prezenta o poveste din pricina stilului mai sus menționat al autorului. Dar sunt 100% sigur că, out there, in the whole wide libraries, sunt cărți fenomenale la persoana I ce așteaptă să le descopăr și să-mi șteargă dezinteresul față de ele creat de domnul King.
Clear now? 🙂
Mare jucator si un mare carcater. Ambele obtinute cu multa munca. A fost jucatorul meu favorit la vremea lui, asa cum a fost John McEnroe inaintea lui si acum este Federer.
Mie mi-au placut mai mult – in ordine – Borg, Becker si in ziua de astazi Djokovic…:))
Ciprian, Agassi și Fede sunt și favoriții mei însă pe McEnroe nu-l prea gust, ce-i drept e la capitolul istorie nu l-am prins în formă.
Cu Becker am ținut la un moment dat, dar până și atunci mi-era antipatic :)))