18 septembrie 2017, ora 14:30: “Înmormântarea s-a încheiat, seniorul liberal Mircea Ionescu Quintus fiind înhumat cu onoruri militare şi salve de armă.” (Sursa)
Aşa va rămâne în istoria depravatului neam: seniorul liberal! Dacă PNL continuă politica de periere şi răzgâiere a BOR, ne putem aştepta chiar la o canonizare. Nu-i momentul, cât timp mai există prin memorii şi masca drăcească a seniorului liberal. Dar când se va fi şters definitiv veninul de pe oase, să-i facem loc Sfântului Quintus Liberatorul.
Până atunci, să lăsăm aici mărturia adevărului îngropat cu mult înaintea seniorului. Înainte de a fi politician sau militar, Mircea Ionescu Quintus a fost turnător la Securitate. Unul dintre cei mai prolifici, nu pârâcios de ocazie. Putem spune că Quintus a fost de profesie turnător. Din 1954 până în 1989: 35 de ani glorioşi, o carieră de servitor al Securităţii, nu de frica morţii ci pentru numeroasele privilegii.
Militari au fost şi colegii seniorului, care nu s-au mai întors de pe front. Liberali au fost şi colegii seniorului, care au putrezit prin închisorile Securităţii. Dar turnător decorat cu Steaua României şi înmormântat cu onoruri militare, la capătul unui secol de viaţă, avem numai unul.
Să lupţi într-un război mondial pentru statul român, iar la final, statul român să te arunce într-un lagăr. Este o atrocitate, un blestem al speciei umane, nu doar al statului român. Să cazi la pace cu Securitatea, pentru a mai vedea lumina – da, ceva omenesc. Dar să ajungi să-ţi placă şi să insişti 35 de ani… aici se rupe filmul. Bonus, activitatea de după 1989, când Quintus s-a cocoţat pe cele mai înalte funcţii şi a făcut tot posibilul să-şi justifice mizeria securistă. În mare parte, a reuşit.
Onoruri şi salve, jurnalişti şi politicieni (inclusiv preşedintele Iohannis) cinstindu-i numele. Ceva firesc pentru ţara lui “Oricine mai greşeşte”, “S-a descurcat şi el cum a putut”, “Alţii poate ar fi făcut mai rău.”
Regretarea comunismului, iertarea Securităţii, înfrăţirea cu torţionarii într-un grotesc sindrom Stockholm balcanizat. Mărcile unui neam depravat, mutilat moral de câinescul anilor 1947-1989. Un neam aruncat accidental din “Epoca de Aur”. De foame, de frig şi de contextul extern, în niciun caz de dorul dreptăţii.
