Asta scrie pe pachetul meu de cotlet haiducesc de la Matache Măcelarul:

“Cotlet haiducesc – mezeluri meşteşugite”
“Din arcuş vă fericesc, cotlet haiducesc servesc!”
“Reţete vechi de măcelărie, făcute cu dibăcie”

Reţete vechi da? De măcelăriiie. Şi pe urmă întorc pachetul să aflu taina mirodeniei strămoşeşti, magia damfului ancestral:

Sirop de glucoză, trifosfaţi, agent gelatinizant (caragenan), ascorbat de sodiu, acetat de sodiu, nitrit de sodiu.
Reţete vechi de măcelărie, făcute cu dibăcie. Cu mult caragenan, ca în cămara străbunicii.

Nu vreau să împung lancea intransigenţei în costiţa lui Moş Matache. Familie veche de măcelari, specializaţi în cărnuri, muzică şi toate cele. Nu poate fi vorba despre un produs anume când toată lumea aplică aceeaşi strategie.

Nu mai există reclamă mincinoasă. Nici măcar pleonasm nu mai poate fi numit. Este o regulă, ceva de la sine înţeles, o prosteală generalizată care a devenit obişnuinţă. Hei, este societate de consum! Orice mizerie are dreptul ei la strălucire şi pozat în vitrine. Toată lumea o face. Aşa se face, aştia suntem, cu toţii ne integrăm.

Astăzi, atragi priviri încordate şi te uşuiesc nagâții din vârful ciocului dacă te încearcă reprobabile cârcoteli. Cum să comentezi veracitatea unei reclame?! Este dreptul ei să mintă, este RECLAMĂ! Sigur ai ceva probleme cognitive, probabil o uşoară alienare şi aere de hipster, doar dacă năzuiești s-o cauţi sub poleiala de prosteală unanim acceptată.

Priviţi reclamele care rulează zilnic la televizor. Toate sunt nişte hiperbole – repetiţii nereuşite pentru teatrul burlesc. Actori care îşi propun să joace fals, să trântească numărul; texte delirante care transmit la unison un singur mesaj: Noi nu suntem serioşi!
Exact. Ei livrează reclame şi nimeni nu poate avea pretenţia seriozităţii.

În acest cadru general, ce rost mai are să promovezi cu francheţe un produs? Cum va recunoaşte consumatorul adevărul din mesajul tău? Hai, găseşte porumbelul din stolul de ciori vopsite!

Doar în politică am mai văzut aplicat acest principiu al haosului fructuos: declanşarea, întreţinerea şi valorificarea degenerescenţei. O mizerie unanim acceptată pe care doar urgisiţii o ţesală în nimicnicia lor. Dacă eşti om serios, ţăruş cochet în bula ta socială, nu te ridici să despici firele de care atârnăm cu toţii.

Măcar se obosesc să ne mintă. Trebuie să-i acceptăm, să-i votăm, să-i cumpărăm. Cu toţii suntem aşa. Aşa se face.