Noul Cod Penal a intrat în vigoare. În prima zi au fost eliberaţi 122 de deţinuti, majoritatea minori. Cazul cel mai îngrijorător mi se pare cel al lui Robert Ciobanu, trimis în judecată pentru omor deosebit de grav prin cruzime, viol şi perversiuni sexuale.
Crima datează din anul 2005, iar victima avea 7 ani. Robert avea 17 ani în decembrie 2005, şi a fost condamnat la 20 de ani de închisoare. Ieri, 1 februarie, s-a hotărât eliberarea sa din Penitenciarul Iaşi şi mutarea într-un centru de reeducare, pentru următorii 6 ani.
În cazul celor mai mulţi „eliberaţi” ai noului Cod Penal, decizia poate că este bună. Există minori, am cunoscut personal câţiva, care au încălcat legea din naivitate sau dintr-o educaţie proastă. Aceştia da, pot fi reeducaţi.
Dacă în urma săvârşirii unei infracţiuni minore, tânărul naiv şi plăpând îşi petrece 3-4 ani după gratii, societatea nu rezolvă problema ci o acutizează. Individul nu este salvat sau îndreptat, aşa cum ar trebui. Se transformă doar într-un inadaptat, un venetic al sistemului social înstrăinat.
Dar este posibilă tehnica reeducării în cazuri ca Robert Ciobanu sau Andrei Plăcintă? Mai poate fi salvat şi modelat corect un psihic ce a decis violarea şi uciderea unui copil de 7 ani? Dar un psihic ce şi-a dorit insistent strivirea unui om sub roţile maşinii? Poate o reeducare de sorginte fantastică, aşa cum Anthony Burgess ne prezenta în urmă cu jumătate de secol în “Portocala mecanică”.
Am convingerea că specia umană este supusă unor legi stricte ce guvernează toate fiinţele vii. La fel cum într-un cuibar de ouă, câteva se nimeresc a fi sterpe şi într-o mulţime de oameni vor exista căteva creiere seci, defecte. Ce nu pot procesa afecţiune sau discernământ.
Aceste cazuri nu pot fi modelate prin educaţie şi integrate în societate sub guvernarea liberului arbitru. Tot liberul arbitru i-a călăuzit şi prima dată spre calea monstruozităţii. Este prea mare riscul ca un violator, un pedofil, un criminal sau un torţionar să recidiveze. Statistic vorbind, este mult prea mare riscul!
O mică specificare Dani: Robert Ciobanu nu a violat-o pe fetița aia de șapte ani. La vremea respectivă i-am citit întreaga confesare și, așa cum ai spus tu, a supus-o decât la perversiuni sexuale (pe care nu le pot reda aici…)și a sugrumat-o după aceea. Dar contact sexual ( penetrare) nu a avut loc.
Bineînțeles, asta nu e o scuză și tot un pedofil rămâne.
Pai am scris ca a fost “trimis in judecata” pentru viol, nu si condamnat pentru viol. Nu stiu daca decizia justitiei a fost crima, viol si perversiuni sexuale sau doar crima + perversiuni.. Mi se pare irelevant in cazul asta daca a existat penetrare. Tot pedofil criminal se numeste.
Atata timp cat eleva criminala care si-a omorat mama vitrega cu TOPORUL, este in acest moment libera si studenta la ASE, nu ma mir ca-l elibereaza pe asta. Justitia e cretina si efeminata. Caracterul unui om tine de organic, de gene, e ceva DAT, INNASCUT, si nu poate fi influentat din exterior, de nicio educatie. Poate sa faca 10 facultati,daca are gene,sange de criminal,hot,violator, tot se va manifesta. Repet,educatia NU POATE INFLUENTA caracterul unui om. Poate influenta intelectul. Dar INTELECTUL NU ARE DE-AFACE CU CARACTERUL. Vezi cei mai mari criminali inteligenti foarte. Bine,asta nu inseamna ca un om inteligent e neaparat rau, criminal. Poate sa fie prost si rau,sau inteligent si rau. Inteligenta n-are de-aface cu caracterul. Poti sa il bagi la 10 facultati,daca are in sange crima o face.
Freigedank, nu e chiar asa cum zici.
Caracterul unui om este un “produs” rezultat din mostenirea genetica, sanatatea mintala (ma refer la functionalitatea fizico-chimica a creierului) si educatie (ma refer la stimulii la care este expus un nou nascut pana la varsta de ca. 3 ani).
Creierul uman se modeleaza, imediat dupa nastere si pana la varsta de 3 ani. Dupa care mumu.
In acest timp, el se adapteaza la noul mediu (extrauterin), creandu-si structura de baza, in functie de stimulii existenti in mediul in care se afla.
Stimulii auditivi, vizuali, tactili, emotionali, etc.. sunt cei care joaca un rol important in felul in care se realizeaza sinapsele intre celulele nervoase. Cu cat mai multe sinapse se creaza, cu atat mai multe posibilitati de comunicare intre celule nervoase exista. Intensitatea si diversitatea stimulilor perceputi de creierul uman in primii trei ani, corelata cu predispozitia genetica si perfecta functionare a creierului, fac diferenta atat in ceea ce priveste capacitatea intelectuala cat si emotionala a creierului.
Iar aceste doua impreuna formeaza ceea ce numim noi caracterul uman.
Un criminal in serie de exemplu, poate fi foarte inteligent, insa dpdv emotional are niste lipsuri elementare, cum ar fi empatia pentru alti oameni.
Empatia nu este ceva care se transmite genetic, ci se invata in primele luni si ani de viata. La fel si sentimentul de frica, iubiree, ura. Tot ce nu este controlat de instinctul primar (hardcodat in gene), se invata in primele luni si
ani de viata.
Un bebelas si copil mic nestimulat intr-un anume fel dpdv emotional (cu empatie, iubire si dragoste) nu va avea capacitatea de a experimenta mai tarziu in viata aceste sentimente, chiar daca le va intelege sensul si scopul.
Un individ care nu are capacitatea de a fi empatic, nu poate fi educat in acest sens, cand este deja adult dpdv al dezvoltarii creierului. Educarea se intimpla doar la nivel intelectual, individul invata ca nu e bine sa omoare alt om, pentru ca ajunge la bulau. Insa acest control este pur intelectual, prin urmare in momentul in care este expus unei situatii in care isi pierde controlul intelectual (betie, droguri, cearta, alte sentimente puternice) el va putea ucide din nou cu sange rece in orice moment…
ieri când a avut loc evenimentul colosal al intrării mele pe twitter, am zis că lumea nu va mai fi niciodată la fel.
azi se văd efectele – Freige a comentat on topic!!!
Vlad, asta se trage de la poezia anterioara a lui Dani, nu de la twitterul tau:))