Noii stâpâni peste tarla, votaţi senin şi democratic de argaţii tarlalei, vor Legea amnistiei şi graţierii. S-a rezolvat din scoarţă-n coajă programul de guvernare şi a mai rămas un ultim, imperativ pas: eliberarea infractorilor.
Pe ce se bazează propunerea stăpânilor? Mesajul, dezbrăcat de ţoala demagogiei şi a vrăjelii croşetate, se rezumă la familiara vorbă “Hai să punem carul înaintea boilor!”
Trebuie noua lege a aminstiei pentru că noi, românii, nu avem condiţii în penitenciare. Dovada? Amenzile pe care noi, românii, le primim din partea CEDO. Dacă au stabilit curţi şi consilii europene că nu sunt condiţii, ce putem face? Afară cu toată lumea!
Nu ne deranjează în vreun fel amenzile şi criticile europene care vizează restul orânduirilor aşezate de noi cu fundu-n sus. Aici ne arde buza cel mai tare; marea hulă care împunge sadic coastele poporului este nivelul de confort al puşcăriaşului. Suntem în stare să-l ridicăm? Dacă nu, mai bine deloc. Noi suntem nişte perfecţionişti, nu lucrăm cu jumătăţi de măsură şi sisteme şchioape, cum ar fi cel penitenciar.
De ce spun că punem carul înaintea boilor?
Pentru că acesta pare SINGURUL domeniu la care suntem dispuşi să scoatem aparatul defect din priză. În România anului 2017, există sate fără curent electric, aşezări uitate de avântul nostru progresist în analele evului mediu. Ce facem? Evacuăm ţăranii de sub maidanul înglodat?
În România anului 2017, există şcoli sub orice limită a indigenţei. Şcoli fără încălzire, fără uşi, fără geamuri, cu pereţi care de-abi se mai ţin lipiţi în mâzgă şi tavane prinse în piuneze. Şcoli fără canalizare, unde elevii îşi fac nevoile în lanul de porumb la -20 de grade. Ce facem? Lăsăm copiii analfabeţi?
În România anului 2017, există fabrici unde angajaţii muncesc în regimul sclavului biciuit, unde nimeni nu a auzit de drepturile omului sau norme de protecţie. Există azile de bătrâni şi spitale care fac moartea să pară o Cosânzeană salvatoare. Nu mai muncim? Nu ne mai îmbolnăvim? Nu mai îmbătrânim?
Nasol. Nu toate se rezolvă atât de elegant ca în cazul “Nu avem închisori ca în vest.”
Şi ştiţi de ce se întâmplă toate aceste atrocităţi în România anului 2017? În mare parte, din cauza ăstora care urlă acum din rărunchi că vor amnistie şi graţiere.
Trebuie să recunoaşteţi că aşa ironie a sorţii este spectaculoasă şi pentru noi. Da, chiar şi pentru noi, poporul care îşi plânge durerile de 27 de ani, dar votează acelaşi partid.
