Noaptea trecută am fost cu prietenul meu pitic la nişte beri sănătoase. Pe stil vechi, ghioagă bărbătească; adică ieftine şi multe.

Şi cum ne distram îl ăl mai fiţă loc din tot Bucureştiul, la mine-n dormitor, l-am găsit pe băiatul ăsta. Dacă nu aţi vizonat până acum măcar un sezon din Family Guy, filmuleţul o să vă lase nemuritori şi reci ca pe luceferi.
Pentru restul, pentru oamenii normali, aşa ceva nu are cum să existe. E prea ţâţă de mâţă. Prea capodoperă:

Oricum ar fi fost cea mai reuşită noapte, de pe vremea când se califica Steaua în semifinalele Cupei Uefa. Dar nu, am mai primit. Am tot primit…

Mi-am propus să nu mai urmăresc emisiuni din categoria xyz factor, voci, talente, etcetera. E totuşi greu, orice dependenţă se rezolvă treptat, cu paşi deşi, mărunţi şi răbdători.
Nenea de mai jos nu e despre X Factor, nu are legătură cu ciorba lor reîncălzită. E despre tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. Einstein în spirit şi în trup: