Amicul meu C are obiceiul să ia câte prostioare de prin lumea largă, prostioare care vin cu poșta. Sătul de zecile episoade cu încurcături și livrări melcești s-a dus omul să schimbe ceva, că nu se mai putea.
Am oameni la licență care abia așteaptă să aibă proiecte de soft, hai să vă facem noi unul gratis cu tot ce vă trebuie ca să nu mai scrieți cu pixul peste tot, să nu mai încurcați adresele, pachetele, să nu mai pierdeți timpul aiurea. Ba să recunoască și codul de pe pachet dacă are, ca să nu mai scrieți deloc.
Aaaaa… nuuuuu… pentru asta trebuie să vorbim la București…
Dacă pe viitor se-apucă poșta să vrea un progrămaș de genul asta, cam câte milioane de euro va da statul unei firme de IT, după o licitație deschisă și corectă?
De fiecare dată când lumea înjură funcționarii de stat, ei dau vina pe sistem. Nu e vina noastră, așa e sistemul.
Adevărul este însă că sistemul este așa exclusiv din cauza funcționarilor. Din exterior, noi facem spume, reclamații, ba chiar ajungem prin instanțe, dar de schimbat nu putem schimba nimic.
Dacă funcționarii ăștia ar avea un pic de obraz și interes și ar înțelege că-și bat joc de timpul și banii noștri, ar schimba sistemul total, în 2-3 ani, fără nicio revoluție ci natural. Vrem cutare chestie care să facă asta și asta, să zică sindicatul – dar nu, sindicatul vrea doar chestii legate de bani, vacanțe, concedii, din astea.
Îmi spunea contabila că a găsit luna trecută la fisc două fișe fiscale diferite pentru aceeași firmă, c-o diferență masivă între ele. A luat-o frumos de la început, a refăcut ce era de refăcut și le-a dus la alea fișa corectă. Răspunsul? După ce le-a făcut treaba nesimțitelor? Cum își permite să facă așa ceva…
Toate astea se întâmplă dintr-un singur motiv, lipsa de penalități și faptul că românii dau în judecată statul și nu individul responsabil pentru greșeală. Asta trebuie să schimbăm dacă vrem servicii de stat mai bune.
Ca să optimizăm sistemul trebuie să lovim nu în stat ci în funcționarul care greșește. Când o să plătească el din buzunar o să devină brusc interesat să meargă treaba bine și brusc o să se gândească extrem de atent la oamenii pe care-i pune pe drumuri și cărora le freacă acum fără rușine timpul și banii.
Asta ar trebui să se ceară – un proiect de lege prin care statul să-și ia înapoi banii pierduți prin procese de la funcționarul care a greșit. Știți cum s-ar schimba totul? Pfuuu, instant. Inclusiv șmecheria și stilul de bă, eu-s de la stat, mi se rupe de problemele tale, s-ar transforma într-un comportament normal, de om plătit de cel pe care trebuie să-l ajute nu să-l îngroape.
PS. Da, știu, sunt și funcționari buni, respectuoși și competenți, numai că-s mai rari ca unicornii.
Vlad B PopaScriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional. Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati |
|---|
“Dacă funcționarii ăștia ar avea un pic de obraz și interes și ar înțelege că-și bat joc de timpul și banii noștri, ar schimba sistemul total, în 2-3 ani, fără nicio revoluție ci natural.”
Vlad, nicio sansa.
Problema este sistemul. Sistemul administrativ din Romania este o organizatie cu structura mafiota, condusa de la varf. Sistemul este inca bine functional in Romania, pentru ca se autointretine si autoreguleaza cu succes. Orice element care pune in pericol sistemul, este marginalizat si izolat.
Functionarii sunt un produs al sistemului, tentaculele caracatitei. Niciun functionar nu actioneaza de capul lui, ci executa ordine venite de sus.
Sa intervii din afara sau din structurile de jos, nu ai nicio sansa sa faci ceva impotriva. Singura sansa este autodistrugerea la varf.
Asta este strategia DNA si a justitiei. Condamnarile celor din varf, destabilizeaza structurile si faciliteaza schimbarea lor. Din pacate inca nu s-a reusit distrugerea structurilor mafiote, din lipsa unor profesionisti care sa-l poata inlocui. Momentan este chiar mai rau pentru ca sistemul s-a blocat. Nimeni nu mai este in stare sa faca nimic, de frica sa nu greseasca. Lipseste capul caracatitei. Cei care au fraiele sistemului in mana (sunt la butoane) sunt cei care stabilesc regulile mai jos. De aceea este foarte important ca cei de sus sa fie bine pregatiti profesional si cu vesta curata. Doar asemenea oameni pot fi credibili in jos si pot schimba ceva.
Functionarul de stat executa ordine si are putere asupra cetateanului de rand, care depinde de el. Problema la noi este ca sistemul nostru favorizeaza spaga (prin salarii foarte mici) si este construit pe nepotisme (lipseste pregatirea profesionala). Asa se autoreguleaza si intretine.
Intr-un sistem functional, este fix invers. Functionarii au salarii decente (in concordanta cu piata muncii), sunt foarte atent si riguros selectionati si recrutati, astfel incat sa poata reprezenta interesele statului si sa fie in slujba si folosul comunitatii.
Ce ne trebuie noua sunt lideri politici capabili sa schimbe regulile de joc al sistemului. Functionarii bine pregatiti si corecti ar trebui promovati si cei care gresesc si iau spaga desortati. Si inainte de toate, functionarii trebuie alesi pe criterii profesionale si platiti cum se cuvine.
Fara aceste masuri, este iluzoric sa se schimbe ceva.
Pentru mine, construirea unei organizatii care să reprezinte societatea civilă, fără interes politic, care să lucreze direct cu profesioniști din domeniile de interes național și să prezinte proiecte gândite din perspectivă practică nu vomele de coduri întortocheate care paralizează sistemul acum, are mult mai multe șanse reale să schimbe ceva decât iluzoriul – hai să promovăm lideri politici curați și pregătiți.
Asta din motive evidente:
1 – un ONG fără interes politic și cu un pic de forță financiară, care lucrează doar cu valori dovedite, poate deveni mult mai ușor o busolă pentru pătura de mijloc și vârf a societății civile decât majoritatea grupărilor politice mioritice. Iar odată ajunsă acolo poate presa foarte clar segmentul politic să adopte proiectele cu care vine.
2. Regulile după care s-ar juca în construcția unui asemenea inițiative ar fi bazate pe performanță și valoare, adică exact opusul regulilor scenei politice.
Asta cu oameni politici noi și salvatori, este în contextul societății de azi, un vis – electoratul nu este destul de educat pentru a susține oameni fără nume, iar scena politică nu primește nici măcar la nivel mediu oameni care să nu facă parte din gașca mocirloasă.
Până și la nivel local situația e la fel de greu de schimbat – mă uit la orașele Bucovinei și văd un potențial imens aruncat la gunoi din lipsă de viziune și interes. Să spunem că aș vrea să fac ceva în sensul ăsta și aș candida la primărie, ei, cam cum aș putea să am șanse în condițiile în care eu am refuzat orice combinație, relație, nepotism și alte alea cu băieții potenți ai urbei?
Ca independent îți trebuie bani cel puțin dublu față de candidatul unui partid puternic. Ca să intri într-un partid puternic și să ajungi pe liste trebuie să fii cu băieții.
Nu, Hary, să educi electoratul și să ai destulă forță civică pentru a presa clasa politică spre niște legi mai bune este o soluția mult mai viabilă decât apariția unei noi clase politice din senin.
Vlad,
ce spui tu este mult mai iluzoric decat varianta schimbarii clasei politice de la varf care sa schimbe regulile in jos.
Daca se schimba regulile de la varf prin introducerea profesionalismului si renunatarea la nepotisme + adoptarea de salarii care reflecta pregatirea, cei mai multi functionari isi vor schimba atitudinea. Asa, pur si simplu. Romanii sunt extrem de adaptabili la reguli noi, in special atunci cand vin de sus si sunt urmarite cu strictete.
Unii vor pleca de la sine, alti vor fi marginalizati de catre noul sistem, insa cei mai multi o sa se adapteze, daca la varf lucrurile functioneaza corect.
Un ONG fara interes politic, cu forta financiara, credibila in societate, care poate pune presiune pe politic, nu a existat, nu exista si nici nu va exista vreodata in Romania si cred ca niciunde in strainatate. Sunt prea multe criterii de indeplinit. 🙂
Fii atent cum facem:
Scriu super carte de fantasy magic, îi facem un marketing pentru piața engleză de rupem tot, o ducem la 1 milion de exemplare vândute și-apoi din câștiguri dăm drumul la ONG-ul respectiv, să vezi că se poate :)))))))))))))
Bun așa?
Cu 1 milion exemplare vandute, nu poti face nimic. Ca sa fie ceva viabil, trebuie sa ai cel putin 2-3 miliarde euro buget.
Cââââââtttttt? Maică, da e ONG pentru România nu să salvăm toată lumea :))
Bine, atunci scriu și urmarea la magic fantasy-ul respectiv :))).
La modul serios vorbind, la cât de prost plătiți sunt mult specialiști în România și la cât de interesați sunt mulți dintre ei ca lucrurile să se schimbe în bine, cred că proiectele din diverse domenii s-ar putea face cu bani puțini.
Un cod fiscal simplificat cu proceduri și norme de aplicare clare și intuitive, pus la cale de câțiva experți contabili (vorbesc strict de formularea practică, nu de politică economică care să schimbe ceva în finanțele statului), plus un soft fiscal cu adevărat profesionist, în care totul să fie sincronizat, s-ar putea face cu sub 200.000 de euro în varianta privată, cu oameni care se pricep.
Ar fi la fel pentru multe domenii, marea problemă a dezvoltării țării find nu șpaga imensă care se ia când e vorba de toate astea ci faptul că contractele ajung la niște oameni pregătiți doar în șmecherie, fără echipe care să le execute.
Eu văd un ONG de felul ăsta ca o adunătură de capacități geniae din toate domeniile care să schimbe ceva – ci un nucleu de indivizi cu inițiativă civică, manageri de proiect să le spunem, care să finanțeze echipe de specialiști pe proiecte anume și apoi să servească lucrurile deja bine făcute statului român.
Bugetul trebuie să fie destul de puternic pentru a se promova public, a finanța proiecte punctuale și a da în judecată statul la fiecare lege aiurea. Nu trebuie nicio armată de oameni, nici miliarde și miliarde de euro pentru așa ceva.