Un magazin rădăuțean a fost amendat cu 5000 de lei și activitatea suspendată pentru o lună, pentru un minus de 50 de lei în gestiune, titrează monitorul.
Nu știu dacă știrea e sută la sută adevărată, prezentând doar o singură parte a poveștii, dar în țara lui ” sunteți în regulă, acum să văd ce amendă vă dau” este extrem de posibil să fie. Să spunem că este și să discutăm un pic, de ce e anormal să se întâmple așa ceva și ce ar putea fi făcut.
Ați auzit cu toții de vorba ”aplică spiritul legii și nu litera ei” și nu sunt cuvinte aruncate în vânt. Oricât de minuțios ar fi cel care dă legea, niciodată nu va putea acoperi fiecare caz în parte, de asta cel care o aplică trebuie să înțeleagă spiritul, adică intenția legii și să o aplice așa cum trebuie în practică.
Să luăm cazul de care vorbeam mai sus. Inspectorii au găsit 50 de lei pe minus în casa de marcat și au aplicat amenda și măsurile pentru fraudă. Legea consideră minusul în gestiune drept bani scoși fără documente justificative, cu intenția de a fura statul.
Asta se pedepsește, intenția de a fura statul. Asta este menirea legii și pentru asta există amenzi și măsuri fiscale, ca să impună o conduită corectă a mediului de afaceri față de buget.
Cam cum poate, orice om normal la cap, să suspecteze de fraudă, pentru 50 de lei lipsă într-o casă de marcat, un magazin care are vânzări de 5-7 mii de euro pe zi și o afacere care plătește impozit la stat peste 2 milioane de euro anual și are undeva la 200 de angajați?
Mai mult, să oprească activitatea magazinului, deci să taie vreo 10% din banii care se duc la buget de acolo în fiecare an?
Din păcate se poate și asta pentru că în Româia aparatul de stat e format, mai ales în posturile bănoase, de personal care nu are nicio legătură cu pregătirea în domeniu ci doar cu relațiile și banii pe care i-a avut pentru ocuparea postului respectiv. Inspectorii fiscali au, pe drept, una dintre cele mai proaste reputații în zonă:
– dau amendă automat pentru că așa arată că și-au făcut treaba
– pleacă încărcați de pe unde se duc iar plata consumației e ceva pur și simplu de neconceput
– funcționează ca o gașcă la intimidare, îl evacuezi pe unu pentru nesimțire îți vin alții pe cap
– înaintea sărbătorilor vin ca lăcustele, sau ca tătarii.
Corupți, aroganți, scărboși și fără niciun respect față de conceptul de om de afaceri, se poartă exact, dar exact, ca niște boieri care-ți îngăduie să lucrezi pe teritoriul lor. Vorbesc de zona Moldovei, deși mă îndoiesc că sunt cu mult diferiți în rest.
Problema e că sunt acoperiți de lege. Au găsit minus? Au găsit. Au luat măsurile prevăzute de lege? Au luat. Ce dacă intenția de fraudă nu a existat și nici prejudiciu real? Ce dacă măsurile alea face statul să piardă o grămadă de bani și afacerea să șchioapete?
Cu legea în mână, interpretată cum vor ei, de multe ori diferit de la un control la altul, au dreptate tot timpul. Ce s-ar putea face? Să stabilească legea niște parametrii clari, când e fraudă când e greșeală? Imediat românul ar profita și ar face greșeala aia tot timpul.
Să pui inspectorii să plătească dacă o dau în bară? Nici așa nu e bine, n-ar mai da amenzi de frică, preferând să-și umple buzunarele pe sub masă.
Eu văd două soluții care să mai îndulcească ceaiul fiscal:
Cred că ar trebui să se facă un corp de control, format din economiști din afara fiscului, unde să se conteste măsurile de genul ăsta printr-un procedeu rapid și care să le suspende imediat ce se depune contestația, iar apoi să poată să le întoarcă fără ani de judecată prin tribunale.
Cred că ar trebui să se facă instruire pe bune, terminată cu spețe practice, exact pentru înțelegerea spiritului legii. Iar când vezi un inspector ca are constant măsuri care vin în contradicție cu el, să-l dai afară.
Efectele stilului ăsta de inspecție fiscală, făcută să sperie și să mulgă bani, nu să lucreze la un mediu economic corect și curat, sunt devastatoare pentru afacerile mici și mijlocii. Și nu vorbesc numai de efectele practice ci și de cele mentale.
De câțiva ani încerc eu și niște prieteni să găsim o formulă de afacere care să ne permită să lucrăm cu potențialul imens pe care îl are Bucovina pe nișa de produse alimentare premium. Zeci de scenarii, planuri, moduri de a gândi afacerea, cu mai mult sau mai puțin capital, multiple strategii de desfacere și marketing și așa mai departe – știți unde piere entuziasmul și dorința de a începe un brand frumos?
Fix la ”ne omoară ăștia, vin și cu sacoșele, ne dau și amenzi când au de făcut planul la buget”. Pentru că ăștia, când e vorba de industria alimentară, sunt o grămadă și toți la fel cu inspectorii fiscali.
Vlad B PopaScriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional. Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati |
---|
In Bucuresti au fost recent amendate si inchise restaurante pentru ca s-au gasit bani in plus. Erau pusi de-o parte, nu in casa de marcat: bacșișul primit de chelneri, pentru care, evident, nu s-a emis bon fiscal.
Cand vrea inspectorul sa te arda, te arde, sigur gaseste ceva. Imposibil ca intr-un restaurant sau magazin mai mare sa nu existe cativa lei in plus sau in minus, o taietura in registru, o napolitana neluata in evidenta, o bere expirata de o zi.
Eu as spune ca in jur de 90% din cluburile, barurile si restaurantele din Bucuresti (probabil ca si in restul Romaniei e la fel), sunt evazionisti.
Nu se poate lucra altfel, pentru ca furnizorii sunt si ei la randul lor evazionisti. Localul trebuie sa faca incasari la negru, ca sa poata cumpara marfa tot la negru.
Aceasta perversiune face ca multe localuri cu care am vrea noi sa lucram in Bucuresti, nu vor sau nu pot sa ne accepte berea Terapia pe factura. Vor sa cumpere doar fara factura si sa plateasca berea la negru.
Asta este unul dintre motivele pentru care berea Terapia nu se gasste in Bucuresti in multe localuri.
Din acest punct de vedere eu nu le plang de mila birtasilor amendati. Ar trebui distrus cercul acesta vicios al evaziunii si economiei subterane.
Si apropo, eu am inteles ca banii in plus gasiti de inspectori in centrul vechi, erau mai multi decat incasarile pe bon. In acest caz nu poate fi vorba despre bacsisul chelnerilor…:))
Din ce spui tu, se poate numi abuz ce au facut inspectorii.
Cu un avocat bun, se poate contesta masura aplicata (5.000 Lei amenda plus suspendare).
Asta merge insa doar daca in rest magazinul nu are ceva schelete prin dulapuri. Pentru ca nu poti sa-i ataci daca esti vulnerabil pe alta parte…
Da, are de gând să conteste.
Daca ar merge fiscul in carrefour intr-o zi aglomerata cu siguranga ar gasi 40-50 de lei in plus pe case(poate nu la una singura dar adunate tot gasesc) e imposibil sa nu iti ramana 10 bani/50/un leu de la fiecare client.
Iteleg ca articolul este o analiza teoretica in sensul cum am reactiona daca asa ceva s-ar intampla in realitate.
Cel putin asa rezulta din: “Nu știu dacă știrea e sută la sută adevărată […]. Să spunem că este și să discutăm un pic, […].”
In linia asta de gandire, cea mai rezonabila (si scurta) abordare ar fi “Audi alteram partem”, dar asa terminam totul pe loc, fara alta dezbatere.
Altfel, desigur putem analiza daca o sanctiune aplicata “in litera legii” este corecta in raport cu incalcarea propriu zisa a legii si cu pericolul social al incalcarii.
In mod concret, solutionarea se va rezuma la contestarea sanctiunii (administrativa si, eventual, judiciara, cu sau fara angajarea unui avocat).
Din perspectiva practica insa, orice afirmatie am face despre modul in care actioneaza sau ar trebui sa actioneze un organ de control (in cazul asta, fiscul) isi va gasi foarte usor atat sustinatori, cat si detractori, in functie de “interesul” pe care il au in cauza, intrucat toti suntem la un moment dat subiecti supusi controlului si ne dorim o abordare intelegatoare din partea organului de control, iar pe de alta parte, toti cunoastem cazuri de abuzuri grave din partea unor comercianti care pot fi pedepsite exemplar.
Tot ce pot spune este ca in ultima perioada s-au inmultit controalele la crasme din Bucuresti (multe fiind inchise si amendate) pentru probleme legate de emiterea bonurilor fiscale. Cred ca devarul este pe undeva pe la mijloc, in unele cazuri sanctionandu-se mult prea sever fapte neglijabile, iar in alte cazuri sanctiunea fiind destul de utila pentru a se imprieteni contribuabilul cu bonul fiscal.
Sunt cazuri in care bonul fiscal este un strain (aproape) absolut si este tratat cu mare dusmanie (sau cel putin discriminat serios) de crasme cu pretentii.
Da, Val, era un exercițiu teoretic, despre cazul particular nu am cum să mă pronunț doar din auzite.
Cert este însă ca modul de operare al fiscalității în România, de la instabilitatea codului fiscal la interpretabilitatea normelor de aplicare și la stilul controalelor este frustrant și descurajant pentru mediul de afaceri mic și mijlociu.
Dacă e să ne raportăm la industria hotelieră sau la cluburi/restaurante/baruri, știm cu toții că evaziunea e în floare acolo, nu din teorie ci din lipsa bonului văzută de atâtea ori în calitate de clienți.
Putem spune deci că măsuri de genul ăsta sunt oricum meritate, ba chiar poate mai mici decât ar trebui. Eu nu sunt însă de acord, pentru că eu văd rolul inspectorilor fiscali nu numai e recuperare ci și educativ.
O amendă extrem de severă pentru un nimic, care să compenseze o evaziune știută de toți dar nedocumentată, nu e un semnal corect. Stilul ăsta al fiscului – ne reglăm socotelile când avem noi chef și cum avem noi chef – nu încurajează deloc micul antreprenor la început și nici nu descurajează practicile de mai sus.
Ne-au ars c-au avut chef, nu că ne-au găsit ceva real – nu face decât să lase lucrurile să continuie. Ne revenim, facem la fel, punem deoparte.
Ia să documenteze constant neregulile și să vină după aia cu cerșaful și amenzile aferente, să vadă diferența omul că palmele date de fix sunt porporționale și direct legate de ce face el nu de când are nevoie statul de bani…
Da, omul de afaceri va încerca să scape de cât mai multe taxe, important e ca fiscul să-l oblige să o facă legal, nu să-i transmită că oricum îl arde când are chef și fără vreo legătură cu ce a făcut și nu a făcut.
Ce propui tu, Vlad, este o operatiune imposibila pentru fisc atat din considerente procedurale, cat si din motive de intelegere a operatiunii in sine de catre inspectorii fiscali.
Elementul educativ al controlului poate fi o dimensiune teoretica (interesanta pentru cursurile de specialitate din facultatile de drept), dar acesta nu va fi intalnit in practica in aproape niciun caz.
Pe de o parte, pentru ca autoritatea este obligata sa aplice Codul fiscal si Codul de procedura fiscala, iar acestea prevad sanctiuni clare (de regula, amenda) pentru incalcari clare, iar pe de alta parte intrucat dimensiunea educativa nu poate fi implementata cu agenti lipsiti de cunoasterea acesteia.
Cu privire la primul element (aplicarea sanctiunii din cod) exista argumente suficiente de individualizare progresiva a acesteia in functie de elementele faptei (inclusiv in sensul aplicarii unui avertisment, ca tot sanctiune este, in loc de amenda, pentru a atrage atentia faptuitorului si a-i mai da o snasa), insa nu vei gasi inspectori capabili sa decida o asemenea abordare. Mai pe romaneaste, nu vei gasi pe nimeni cu suficient sange in instalatie incat sa tina piept cu argumente de text si de principiu unui control ulterior si sa probeze ca nu a fost nimic necurat la controlul lui, atunci cand a decis sa nu aplice “sfanta amenda”, ci doar un avertisment. Si asta mai ales de cand cu lupta impotriva coruptiei. Vor evita orice explicatie catre DNA prin simpla aplicare a amenzii si trimiterea contribuabilului in Oceanul Pacific al instantelor romane sa-si caute dreptatea. Este atat de simplu, mai cu seama in conditiile decizia instantei impotriva autoritatii fiscale nu se lasa cu vreo sanctiune asupra agentului constatator.
In privinta intelegerii elementului educativ de catre agentii constatatori este infinit mai complicat, si aici am putea intra in elemente de filosofie sa dreptului de-a dreptul :).
Pentru a nu complica atat de mult lucrurile, ma limitez la a spune ca inspectorul fiscal va prefera sa dea amenda din prima, decat sa dea avertisment, iar la urmatoarea abatere sa dea o sanctiune (mai) drastica, chiar si pentru simple motive de comoditate. De ce sa-si faca de lucru (in opinia lui inutil) atragand obligatia monitorizarii acomerciantilor deja controlati, cand scapa de efort si bifeaza un control realizat si o activitatea de succes prin simpla aplicare a unei amenzi.
Stiu ca sunt prolix, dar sper ca argumentatia de mai sus sa nu adoarma pe toata lumea :).
Da, Val, este exact cum spui tu și sunt conștient și eu de realitatea asta, însă pur și simplu nu pot să mă împac cu ea, mai ales că prin alte părți se poate. Și din nou revin la criteriile de selecție și performanță ale personalului din aparatul de stat.
Chiar voiam să spun în articol că la fiecare chix al reunui funcționar de stat, sancționat de vreo instanță, tot bugetul plătește și funcționarul își vede de-ale lui…
Stai sa inteleg. Banii statului = banii nostri, corect ? Deci noi nu avem voie sa furambanii nostri, dar politicienii au voie sa fure…banii nostri ? Interesant.
Asta e un sofism de dragul incitarii la discutie.
Stii bine ca banii statului = banii nostri este doar un fel de a spune. La fel si cu noi furam banii nostri. De fapt vorbim despre niste “noi” care sunt mai putini decat niste “nostri” si rezulta ca “noi” = unii fura banii “nostri” = altora.
La fel cu politicienii au voie sa fure. Nu, nu au voie sa fure, cum nimeni nu are voie sa fure. Este doar situatia hotului neprins.
Diferenta foarte frapanta este ca intr-un fel functioneaza mecanismul controlului fiscal asupra contribuabililor si altfel mecanismul cercetarii penale asupra tuturor. In cazul politicienilor mai intervin si mecanisme de protectie (de genul avizului camerei Parlamentului pentru partlamentari, avizul Presedintelui pentru fosti ministri etc.) care fac lucrurile mai dificile.
Altfel, se pare ca legi avem destule, aplicarea lor este insa neunitara, ineficienta si incompleta.
Uite aici un caz de Kafka in care protagonistul este fiscul roman (btw, acoperit de regulament, ca de obicei):
http://revistapresei.hotnews.ro/stiri-subiectele_zilei-19731434-adevarul-aberatia-fiscala-perfecta-familie-pensionari-fost-nenorocita-pentru-suma-1-leu.htm
ce mizerie…
Iar au prins pe roșu firma de care vorbeam, la alt punct de lucru. De data asta chiar cu o abatere clară – 14 bani în plus. Da, 14 bani în plus.