Scorpia de la ghișeu este reflexia noastră


Am fost ieri la Poștă să-mi ridic carnetul de șofer. O singură tanti la ghișeu, coadă săracă de cinci, cu mine inclus, părea treabă scurtă și lesne rezolvabilă în liniște și pace.

În capul cozii, un om al muncii tot scotocea prin buzunare și încărca tejgheaua implorând un „suficient!” – părea că s-a prezentat nepregătit la examen și înșiră pe foaie tot ce știe, cumva să împuște un 5 de milă. În fundul cozii, eu, cu buzunarele ferecate și goale, jonglând buletinul de 10 între degete.

Între noi, un tată cu bebelușul în brațe, o Coana Joițica descendență vasluiană, și un Nichita care a mai dus-o câțiva ani fără ficat, iar în loc de poezii a scris bilete la Pronosport.
Continue reading

Halucinantul funcționar român

Amicul meu C are obiceiul să ia câte prostioare de prin lumea largă, prostioare care vin cu poșta. Sătul de zecile episoade cu încurcături și livrări melcești s-a dus omul să schimbe ceva, că nu se mai putea.

Am oameni la licență care abia așteaptă să aibă proiecte de soft, hai să vă facem noi unul gratis cu tot ce vă trebuie ca să nu mai scrieți cu pixul peste tot, să nu mai încurcați adresele, pachetele, să nu mai pierdeți timpul aiurea. Ba să recunoască și codul de pe pachet dacă are, ca să nu mai scrieți deloc.

Aaaaa… nuuuuu… pentru asta trebuie să vorbim la București…

Dacă pe viitor se-apucă poșta să vrea un progrămaș de genul asta, cam câte milioane de euro va da statul unei firme de IT, după o licitație deschisă și corectă? Continue reading