Atunci când nu distingem culori, rătăcim într-un labirint cu pereţi albi şi negri, convinşi că în orice poveste există doar personaje pozitive şi negative. Care sunt ăia buni? Eu pentru cine scandez, cu cine votez, pe cine înjur?
Într-un astfel de micro-univers, putem avea impresia că există adevăr, dreptate, perfecţiune şi eroi. Un neurochirurg care a salvat mii de pacienţi cum poate fi în micro-universul nostru construit din ipoteze false? Simpla informaţie a salvării de vieţi omeneşti ne agaţă în piroanele subconştientului o nesfârşită împletitură de însuşiri pozitive. Atributele supereroului!
Poate supereroul nostru să fie misogin şi homofob? Conform standardelor sociale la care ne raportăm în această etapă istorică, nu. În niciun caz!
Mă refer la noi, cei care am trecut cinstit în clasa a noua, nu vindem votul pentru 50 de lei, nu avem impresia că Pământul e plat, nu o vrem pe Firea primar, pe Olguţa preşedinte, nu trăim cu spaima că ne va decupa Soroş parcela cu păpuşoi din jurul latrinei. Noi, cei care semănăm în multe privinţe şi ne identificăm în cugetări înfrăţite. Conform standardelor noastre, supereroul nu poate fi nici misogin, nici homofob.
În cazul multora, standardul social ţine loc şi de religie. Crezul lor este de sorginte laică, o listă de reguli aprobate şi aplicate punctual între graniţele teluricului. Atunci când militezi pentru căsătoria între homosexuali, ai scăpat automat şi de încadrarea ortodoxă. Conduita civică, cântărirea arbitrară a adevărului, raţiunea şi empatia ţi-au dat măsura standardului social – substitutul religiei. De ce? Pentru că reprezintă crezul tău suprem.
Ce se întâmplă atunci când două valori ale micro-universului tău intră în coliziune? În cazul de faţă, religia ta şi supereroul care a salvat mii de vieţi. Rămâi loial valorii supreme, evident, căci ea îţi păstrează integritatea mico-universului. Eroi se mai găsesc.
Asta s-a întâmplat în cazul neurochirurgului Leon Dănăilă, cel mai beştelit personaj al ultimelor zile, pe buzele şi monitoarele celor descrişi mai sus.
Despre derapajul misogin al d-lui Dănăilă am discutat în Diferenţa dintre feminism şi prostie
Îmi menţin părerea: Nu m-aş încumeta să-l critic la grămadă cu restul. Discuţia este complexă, iritantă pe alocuri, nu se rezolvă în labirintul de nonculori.
Dincolo de varietatea abilităţilor umane care, fără îndoială diferă în funcţie de sex, mi se pare absurd (chiar inic) să îi refuz cuiva posibilitatea de a-şi prezenta observaţia profesională formată în timpul unei fabuloase cariere.
Cât despre homofobie, ne putem doar scărpina creştetul, uluiţi de nişte afirmaţii care şerpuiesc dincolo de limita absurdului. Homosexualii fură/cumpără copii şi îi contaminează cu homosexualitatea lor – la asta se rezumă cuvântarea d-lui Dănăilă, în varianta iniţială. Să fie o nouă zbatere euristică a savantului? Încercarea de a încadra în lanţul trofic noua specie a homosexualului?
Nu cred. Mi se pare mai rezonabilă explicaţia unei formulări nefericite. De-asta am zis “varianta iniţială”. A existat şi una finală, o lămurire oferită de Leon Dănăilă. Şi, ferească-mă (cine o vrea) de furia “credincioşilor” laici, aprob varianta finală: Nu sunt de acord ca familiile homosexuale să înfieze copii în România.
Nu din cauza lor, ci a României.
Ştiu în ce societate am crescut, ştiu că nu s-a schimbat recent în punctele esenţiale, ştiu mutrele indignate ale pedagogilor, frunţile încreţite ale caţelor îmbrobodite, capabile să bârfească şi orânduirea din cuibul rândunicilor. Ştiu drumul de la coada vacii până la catedra din cartier, la alimentara de la colţ, la apartamentul care miroase pururi a zacuscă şi murături.
Şi mai ştiu că acel copil înfiat de homosexuali va fi schingiuit emoţional (poate şi fizic) de o societate care nu este pregătită pentru asemenea salt. Mă refer la majoritatea societăţii, nu la elemente exotice (extremişti sau preoţi care echivalează homosexualitatea cu pedofilia).
Aşadar, ghinion! În cazul unui referendum, răspunsul meu va fi acelaşi cu al chirurgului Dănăilă. Oamenii nu se nasc egali: unii sunt mai inteligenţi, unii mai rapizi, mai puternici în braţe, mai rezistenţi la boli, iar alţii sunt homosexuali. La fel cum cel cu bărbia de sticlă nu va ajunge boxer, nici homosexualii nu vor creşte (legal) copii în România.
Dreptatea lui Dănăilă.
Se poate schimba și mentalitatea asta, nu e ca și cum în alte țări homosexualii adoptă 50% din copii. Și care e diferența de batjocorire a copiilor? adică nu ai mamă și tată = te molestează și te batjocorește statul, sau ai doi tați/două mame și te batjocoresc niște oameni din afară? Eu cred că orice mentalitate învechită ( bazată pe superstiții, pe supoziții, sau pur și simplu pe mecanismul de a obliga orice purtător de penis și vagin să producă resurse statului) ne ține pe loc ca societate.
Nu-s neaparat de acord cu tot rationamentul, dar mi se pare macabru ce se intampla cu omul asta si cu altii de calibru similar. Vina nu e a lui (are o varsta, a crescut intr-un mediu, iar “prostiile” nu se rezuma doar la opinia fata de homosexuali – vi se pare ca Djuvara e profund coerent in tot ce spune? Dar ce sa-i faci unui om care la aproape 100 de ani a vazut si trait cat o tara?). Vina e a presei de nimic care incearca sa scoata de la el niste declaratii pe care omul le va da cu siguranta, mai ales atunci cand e hartuit.
Da, Leon Danaila a fost “inscris” in PNL pe post de vector de imagine, insa competenta lui, de la bun inceput, urma sa fie legata de MEDICINA si de finantarea spitalelor, nu de furat copii.
Altfel, cazul e similar cu cel al lui James Watson (unul dintre descoperitorii structurii ADN-ului uman), un individ ceva mai virulent in opinii (mai misogin si probabil mai rasist, ar zice unii), dar in continuare un zeu in viata.
Corect. În fiecare secundă îți moare un neuron, doar trăindu-ți viața liniștit. Deci oamenii ăștia nu mai sunt de mult timp “in their prime”, dar nu cred că Dănăilă e luat de nevinovat. Dacă ești bun într-un domeniu poți să vorbești bazaconii fără să fii taxat? Te pensionezi, mai mergi la un psiholog, faza e că la noi în țară se practică masturbarea asta în cerc a elitelor. Dacă ești realizat nimeni din cercul tău nu are tupeul să îți spună că greșești, că depind de tine, le pui o vorbă rea, tragi niște sfori și aia e, le-ai arătat-o.
Homofobia şi misoginia (mai ales) au devenit recent nişte defecte în ochii opiniei publice. Când s-au tencuit intelectual respectivii, aspectele astea nu contau. Imaginează-ţi că ajungem noi pe la vreo 80 de ani, mari genii în viaţă, şi vine o fătucă fluturând microfonul (avântul tehnologic l-a făcut atât de mic încât stă lejer între sâni, nu mai e nevoie de mâini). În fine, vine reporteriţa la noi şi ne întreabă despre ardeleni. Iar noi facem o glumiţă din tinereţile noastre, ceva considerat inocent şi hazliu în 2017. Doar că, în 2067, eşti un ticălos insensibil dacă pomeneşti încetineala ardelenească. Specia lor a fost chiar protejată de marile ONG-uri care guvernează lumea şi blegofobia întrece toate păcatele anului 2017. E peste misoginie, homofobie, rasism şi antisemitism.
Păi nu ajungem instant paria societăţii? Nu ajungem huliţi pe prima pagină a tuturor ziarelor? (datorită avansului tehnologic, ziarele sunt nişte dispozitive minuscule care proiectează holograme 3D. Şi se ţin între sâni).
Dani, excelent articol. Excelent scris, inclusiv comentariile sunt absolut savuroase. 🙂
Andrei: Acum depinde si unde te duci cu tampeniile. Danaila nu s-a dus niciodata la tv sa vorbeasca despre femeile neurochirurg (unde cercetarile l-au contrazis grav) sau sa aiureze despre homosexuali. El a fost invitat la un interviu… pe post de neurochirurg. Reporterii au fost cei care au deviat discutia. Daca intrebi tampenii, primesti raspunsuri tampite, vorba zicalei.
Avem si exemple contrare, da. Nicolae Paulescu era gretos de antisemit, fiind chiar unul dintre mentorii lui Codreanu si dintre prietenii lui A.C Cuza. El trecuse demult granita dintre profesie si opinie extra-profesionala si nu cred ca daca il invitai sa vorbeasca despre insulina, se putea rezuma numai la asta.
Da, aici ar fi discutat si despre incapacitatea alor nostri de a-si declina competenta si de a spune “Nu stiu”, o problema mai veche.
In tara asta pe toata lumea fute grija de ce fac altii. De genul ce provocari ar avea niste homosexuali care ar infia niste copii. Nu ca ar fi problema lor cum sa treaca de provocarea asta. Tre’ sa-si dea oricare cu parerea. Sau si mai bine, hai sa le dictam noi cum sa-si traiasca viata. Pentru ca vai, copiii, vai, diferente de valori si mentalitati.
Adica or fi mai chinuiti copiii aia infiati in familie de homosexcuali decat in orfelinatele de acuma? PE BUNE?
Pe bune.