În urmă cu vreo două mii trei sute de ani, a trăit un boschetar numit Diogene. Originar din Turcia, mutat în Grecia Antică unde a filozofat și boschetărit pe lângă marile orașe: mânca din gunoi, nu se spăla cu anii, își făcea nevoile și se masturba în public. O viață de câine împuțit pe care a ales-o de bunăvoie, nu împins de neajunsuri.

Îl putem considera primul hipster celebru, primul răzvrătit împotriva convenționalului și primul cap mare păduchios care a predicat o viață despre cât de proastă-i lumea și ce geniu nepereche este el. Nu blugi sfârtecați, nu belciuge în clitoris, nici în chiloți la metrou. Dacă vreți să fiți speciali, trebuie măcar să duhniți a hoit, altfel o fâsâiți futil.

Ce s-a schimbat în mai mult de două milenii?
Surprinzător, lumea alfabetizată și cu acces la informație nu este mai destupată la minte. Lumea civilizată contemporană este mai reticentă, hulește cu sete adogmatismul, spre deosebire de civilizații antici.

Comparați agora Atenei cu Piața Trafalgar ori cu Manhattan: boschetarul care doarme în butoi este ignorat sau aruncat într-o dubă și mutat într-un ghetou, nu se strâng admiratori în juru-i, transormându-se în adepți – discipoli – cult.

Nu pentru că pute, răspândește păduci sau strică estetica dalelor (aveau și grecii antici nas, ochi, norme de igienă). Tot ignorat și în ghetou va ajunge și adogmaticul care se spală în cada lui, dar respinge goana consumatoristă, nu vrea să muște cu turma și să alerge totemuri până leșină, cap lângă cap cu restul, pe lespedea corectă.

Comportamentul social este neschimbat de milenii: Mers la muncă, crescut copii, resuscitări spirituale cu alcool și carne friptă (teatru și circ la ocazii speciale).
Nu există avans al statutului social, al condiției umane, doar avans tehnologic care a transformat fierarul în backend developer și vizitiul în pilot.

Iar cu libertatea minții și deschiderea orizonturilor stăm mai rău decât pe vremea lui Diogene: noi, civilizații 2020 dH, suntem mai sufocați de standarde, comprimați de presiunea socială sub forma unor bănuți identici, fără cap, fără pajură. Ni s-au prezentat obiectivele, ce este general valabil și bun pentru toți indivizii.

Și nu avem timp să ne gândim cine suntem, de ce, dacă bunul general ni se potrivește. Pentru că mușcăm, alergăm și ne plimbăm oriunde pe planetă, numai să nu rămânem singuri, fiecare cu el și atât – aia da stânjeneală, când îți dai seama că nu ai prea multe în comun cu tine.

Per total: Mai bine acum decât în agora Atenei?
Tocmai dresajul social, dogmele și faptul că nu am practicat cu toții malahia în butoi au făcut posibil avansul tehnologic/științific pomenit. Avem medicamente și tehnologii care permit existența a opt miliarde de suflete. Dar evaluați individual? Nu, nu suntem mai fericiți și mai liberi decât în urmă cu două milenii. Trăim doar mai mulți și mai mult (nu mai mult decât Diogene).