Prin primăvară, după vreo 2 luni de stat pe scaun și băut cola cu litrul (tabietul meu pentru când am de scris concentrat) și pus vreo 6 kile peste cele 10 în plus pe care le aveam deja, m-am hotărât așa tam-nesam să-mi schimb regimul alimentar și să revin la o suplețe de panteră.

N-am stat să-mi scot diete și alte chestiuni ci am luat-o la bunul simț, mâncat mult mai puțin, mișcat mai mult. Chestia cu mișcatul s-a dovedit rapid un vis, neavând timp sau voință să mă țin de un program clar de exercițiu fizic iar de făcut vreun sport adevărat nu prea am unde, cu cine sau cum.

De mâncat, cu excepția perioadelor de filmări în teren când nu-mi permiteam să fiu zombie, am mâncat cam 20-25% din cât mâncam înainte. Rezultatul au fost vreo 10 kilograme în minus și un tonus fizic mizerabil, dureri de cap, oboseală profundă și culmea, somn puțin și vai de capul lui și ăla.

Acu vreo lună și un pic am avut iar de lucrat ceva mult și repede așa că mi-a trebuit pecsi (cumva m-am convins că e mai sănătos decât cola), rezultatul? M-am dus până pe la vreo 2 kilograme mai puțin decât aveam când începusem.

Un spectaculos eșec cu surle și trâmbițe. Luni de chin și mâncat cu lingurița și o formă fizică de 2 lei pentru nimic.

Așa că o luăm altfel, pentru că la greutatea asta oricum nu mă simt bine, pur și simplu nu-s obișnuit să car atât după mine și să obosesc după ce urc niște scări deci ceva tot trebuie făcut. Așa că am pus mâna și am studiat un pic experiențele unui grup de masculi cam de vârsta mea, un grup de creativi/antreprenori de succes de peste ocean (un fel de frăție a super băieților), am notat câteva chestii și cred că am găsit rețeta care să mi se potrivească.

1. Mănânc până mă satur și dacă văd că mă doare capul sau mă simt obosit aiurea, mai mănânc o dată. Fără pâine, paste, cartofi, dulciuri, sucuri în majoritatea timpului.

2. Beau apă de nebun sau ceai, trebuie să mă țin de asta ca să-mi curăț și rinichii un pic.

3. Îmi iau gândul de la 30-50 de minute de exerciții fizice de unul singur, n-o să se întâmple așa ceva decât dacă mă mut la casă și am de tăiat lemne. Însă pot face 3-4 minute cât să-mi activez mușchii la timp cât să înghită și ei din ce bag în gură nu să se ducă tot la burtone.

4. Borș și usturoi și orice altceva îi trebuie corpului să fie sănătos. Degeaba slăbești dacă ți-l faci praf și nu-i dai ce are nevoie, pe mine mă interesează în primul rând să mă simt bine și doar apoi considerentele estetice.

5. Neapărat timp de relaxare în fiecare zi. Citeam despre câtă importanța puneau băieții pe o oră două pe zi în care să te relaxezi făcând ceva ce îți place și mi-am dat seama că m-am obișnuit de câțiva ani buni încoace să las orice moment de relaxare pe weekend dacă e timp și atunci.

În rest neapărat să fac ceva constructiv, că e o postare pe blog, că e de făcut o schiță pentru cine știe ce idee mi-a venit, că e scris carte, că e editare, că e research pt ceva, că e fotografie, că e structurare de plan, trebuie să fie ceva de muncă. De dimineața până seara, 14-16 ore pe zi. Să nu mai vorbesc că multe weekenduri sunt exact la fel iar cele care nu-s au măcar jumătate din zi dedicată muncii.

Nu e deloc ok și am și impresia că nici productivitatea nu e cine știe ce. Să citesc un pic în fiecare zi, să ies afară măcar o dată la 3 zile și să mă plimb ( iap, se întâmplă să am și câte 2-3 săptămâni în care nu ies din casă), să fac și câte-o fotografie de plăcere nu numai ce trebuie, o dată pe lună să-mi iau 2-3 zile pure de relaxare cu familia – ăsta-i planul.

Ajuns pe la jumătatea vieții, când corpul și mintea nu mai pot absorbi și trece peste orice fel de exces, cred că trebuie să fii atent și să cauți un echilibru, indiferent câtă presiune pui pe tine ca să atingi chestiile materiale pe care ți se pare normal ca tu și familia ta să le ai. Dacă mizezi totul pe trasul la plug cred că pierzi mai mult decât câștigi așa că la echilibrul ăsta încerc să lucrez de-acum, ca să intru pregătit pentru asta în noul an.

Vă țin la curent. Primul lucru e să scap de o chestie nouă pentru mine, venită evident din stilul pe care l-am avut anul asta – niște migrene cât casa de mari.