Pe seară, Ioana în pat la ea și soția lângă.
– Ți-a plăcut, Ioana, la zoo?
– Plăcut. Da, plăcut mult.
– Da’ de cine ți-a plăcut ție la zoo?
– Mi-a plăcut de delfini că m-au stropit și s-au învâltit.
– Și de mai cine ți-a plăcut?
– De zeble și de văcuțe.
– Da de papagali ți-a plăcut?
– Mi-a plăcut și a și volbit Ioana cu ei! A făcut ga ga ga!
– Da de cine ți-a plăcut ție cel mai mult și mai mult la zoo?
– Deee… de TATI, de tati îmi place așa tare…
Se pare că tati n-are concuranță la zoo.
Nirvana lenevitului pe plajă și saga strugurilor prea dulci continuă ca un vis.
Vlad B PopaScriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional. Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati |
|---|
Probabil copila nu a inteles de ce o tot intrebi si insisti, pana cand ti-a raspuns ceea ce a crezut ea ca vrei sa auzi…:))
aiurea, nici nu mă vedea, povestea cu mă-sa.
corect, atunci reformulez: probabil copila nu a inteles de ce o tot intreba si insista ma-sa, pana cand i-a raspuns ceea ce a crezut ea ca vrea sa auda.. :))
asa este )))
Auzi, Vlad, dar Ioana chiar vorbește despre ea la persoana a III-a sau e un artificiu literar al tău? :)) Întreb deoarece este amuzantă și m-aș topi tot dacă aș auzi un copil vorbind astfel despre el.
vb și la a-I-a și la a-III-a, însă când povestește ceva trecut e mai degrabă a-III-a.
Sergente,
depinde de varsta copilului, a lui Vlad e inca safe din acest punct de vedere, e suficient de mica copila, incat sa nu fie o problema ca vorbeste la persoana 3-a despre ea…:))
Am eu in carte un pirat, Abdul, care vorbeste despre el insusi la persoana a III-a… :)))
Pirat cu probleme neuro, interesant…:))
Ce mai face cartea?
Încă se mai află în chinurile facerii :))
În ultima perioadă nu am mai legat cuvintele în ea deoarece am avut multe pe cap. Studii, examene, plecări, etc.
Plus de asta, când am fost în țară i-am dat-o și mătușii mele – care a fost profesoară de română peste treizeci de ani la cel mai bun liceu din Târgoviște – și a purificat-o serios. Așa cum ai spus și tu, Hary, unele pasaje au trebuit rescrise, unele idei închegate, unele dialoguri refăcute. Per total a fost mulțumită de ea :), și îți pot spune și eu acum că este mult mai bine față de ce ți-am trimis acum ceva luni. Mi-am dat seama că nu trebuie să mă grăbesc cu ea, dacă vreau să iasă ceva bun, ceva frumos, ceva foarte plăcut și palpitant de citit pentru iubitorul de carte.
So yeah, momentan mai am puțin și termin corecturile pe care mi le-a făcut mătuși-mea, după care avansez cu povestea. :))