În luna decembrie a anului trecut, am scris următorul articol despre doamna Laura Georgescu, preşedintele CNA: Mă numesc Coate-Goale Stalin
Vă amintesc începutul articolului:
Cineva mi-a zis mai demult “Pune un prost să păzească o poartă şi l-ai făcut Dumnezeu”. Da, avea dreptate. În sinea lui, respectivul prost va fi cel mai important om de pe Pământ. Şi se va comporta ca atare.
Consiliul Naţional al Audiovizualului a somat Radioul Public deoarece Dan Puric a spus în emisiunea “Maraton de duminică” din 13 octombrie că România este “un cuib mafiotic”.
Mai exact, afirmaţiile considerate intolerabile de CNA au fost astea:
„Dacă în România era într-adevăr un stat şi nu un cuib mafiotic, lucrul acesta era onorat.”
„Cu ocazia aceasta, sigur, noi vorbim pentru ascultători, pentru oamenii conştienţi, nu vorbim de şleahta asta de securişti care ne conduc, noi vorbim de oamenii ăştia.”
„Sistemul acesta de tip mafiot care paralizează dezvoltarea României este un cancer la nivel social.”
Şi asta a fost motivarea Laurei Georgescu, preşedinte CNA:
“Este o insultă si o calomnie”
“Eu mă consider a fi parte din banda de mafioti, fiindcă conduc o instituţie a statului român” “Dan Puric trebuia obligat sa aducă probe” (vezi continuarea)
Jumătate de an mai târziu, doamna Georgescu a rezolvat problema probelor. Acum există probe, nu pentru instanţe de judecată ci pentru judecata bunului-simţ, care o plasează pe Laura Georgescu în banda de mafioţi:
Dacă Dan Puric a fost acuzat de insultă şi calomnie, preşedintele CNA în ce speţă se încadrează? Protejarea unui post înţesat de obscenitate şi servilism politic, în schimbul unor favoruri, nu reprezintă adevărata insultare a statului român?
“Pune un prost să păzească o poartă şi l-ai făcut Dumnezeu. În sinea lui, respectivul prost va fi cel mai important om de pe Pământ. Şi se va comporta ca atare” Aşa am început articolul postat la data de 15 decembrie 2013.
Şi aşa l-am încheiat:
“Stimată doamnă preşedinte Georgescu, vă aştept cu braţele deschise DEMISIA!”
Vedeţi, doamnă? Nu era mai bine să-mi onoraţi aşteptările, încă de pe-atunci? Acum vă relaxaţi cu un ceai, un pişcot şi o pensie grasă. Vă gândeaţi la clinchetul scoicilor de pe plajă, nu al zăbrelelor.
