Sau “Meandrele concretului” – un titlu mai leal, dar furat din repertoriul Nemuritorului
În timp ce noi sărbătorim răstignirea mieilor pe proţap şi oftăm de grija securistului Ghiţă (un Paşte “pe cinste”), turcii s-au decis să fie sinceri. Ce atâtea fâstâceli şi prefăcătorii? Era nevoie de un referendum care să exprime oficial dorinţa poporului turc: Republica prezidenţială.
S-a terminat concursul perspectivelor şi privesc amuzat la articolul scris anul trecut – Parastas cu rahat turcesc
Cum ne perpeleam de grija poporului turc, atât de aproape de o revoluţie izbăvitoare, cât pe ce să-l alunge pe tiran. La o ghiulea distanţă să instaureze sfânta democraţie. Cu tancul.
Populaţia nu s-a alăturat revoluţiei pentru că este speriată. Civilii au fost de partea armatei. Să vină SUA, să vină NATO! Să-l alunge pe Erdogan!
Asta a fost retorica promovată de presa centrală vestică şi preluată de adepţi pe nemestecate. Atunci când perspectiva ne convine, devine realitate.
Aproape la fel de amuzantă ca povestea cu Putin care, prin intrigă şi silă viclene uneltiri, l-a făcut pe Trump preşedinte. Adorabilă concordia dintre cei doi, corect?
Realitatea noastră nu are valoarea adevărului absolut. Binele, răul, corectul, dreptatea – noţiuni subiective care îşi schimbă forma în funcţie de perspectivă.
Bineînţeles că vor apărea teoriile despre tiranul Erdogan care a fraudat votul, a terorizat poporul, a manipulat prostimea, a fugit cu urnele în spinare.
Să vină NATO! Să vină democraţia călare pe tanc!
Ce ne facem însă cu turcii din afara ţării? Cei din Germania, de exemplu, care au votat peste 60% pentru “reforma” lui Erdogan. Cineva trebuie să le explice urgent miracolul democraţiei.
Ce ne facem cu românii noştri? La câtă ură s-a acumulat împotriva parlamentarilor, ce rezultat credeţi că ar avea un referendum asemănător celui din Turcia?
Parlamentarii români sunt toţi nişte corupţi? Posibil. Imaginaţi-vă cum sunt parlamentarii din ţara bacșișului şi a ciubucului.
Stai ca nu inteleg. In reactiile la articolul de anul trecut, ti se spunea ca omul e un egomaniac cu tendinte dictatoriale (vezi palatul si faptul ca in momentul asta nu mai exista rezistenta de opinia in Turcia) care-si insceneaza lovituri de stat si ca nu trebuie sustinut deloc. Cu ce s-a schimbat situatia? De fapt, cei care erau impotriva “tiranului” au avut dreptate.
Ahh, ca poporul turc (cam 50% din el) il sustine e altceva. Cam tot atita romani sustin si PSD-ul, dar asta nu inseamna ca “vointa poporului e buna”. Tot cu vointa poporului au disparut si maiasii de pe harta civilizatiilor care conteaza (aproximativ, ca n-au disparut de tot, iar poporul a agravat doar o criza existenta, dar intelegi ideea) 😛
Poporul turc inca nu inteleg ca, fara Ataturk care sa ingroape vestigiul numit Imperiul Otoman, acum ar fi trait in vreo 4-5 turcii, cum isi doreau pe-atunci Marea Britanie si Franta (si cam toata lumea din jur, sincer).
Turcii vor un egomaniac cu tendinte dictatoriale. Majoritatea turcilor din ţările vestice vor asta. Sunt turci informaţi, nu îi poţi bănui de închistare mentală. Presupun că îşi cunosc propria istorie, au auzit şi ei de Ataturk, cunosc mai bine decât noi fenomenul.
Ce pentru noi înseamnă “egomaniac dictator” pentru ei înseamnă bărbat dârz, conducător luminat. Erdogan are susţinerea majorităţii, este un preşedinte legitim.
Rezultatele referendumului în marile oraşe germane: au votat “Da” peste 60% dintre turcii rezidenţi ai marilor oraşe germane. Au văzut şi ei democraţia, au văzut cultura vestică, au avut termen de comparaţie atunci când au ales.
Nu poţi să compari popularitatea lui Erdogan cu dragostea noastră faţă de PSD. Românii din diaspora, românii informaţi nu au votat vreodată PSD-ul. La toate alegerile, PSD-ul a avut scor dezastruos în afara ţării.
Alegerea lui Erdogan nu are legătură cu lipsa informaţiei. Este gustul unei culturi diferite de cea europeană. Bărbatul vanitos, egocentrist, patetic, chiar vulcanic este un simbol al potenţei, umple perfect tiparul liderului. Încercă să te uiţi la câteva filme turceşti :))
Gusturile şi alegerile lor. Alegeri luate conştient, nu pe fondul unei manipulări generale. Intruziunea oricărui stat nu îşi are rostul, nimic bun nu poate aduce.
Un proverb german spune: “Sa nu ai incredere in nicio statistica, pe care nu ai falsificato tu”.
Rezultatul referendumului turcesc a fost previzibil, ar fi fost o surpriza mare sa iasa altceva. Erdogan nu e Cameron, el nu a lasat la voia intamplarii rezultatul votului. 🙂
DA % – NU %
Berlin 50,13 – 49,87
Nürnberg 55,44 – 44,56
Hamburg 57,02 – 42,98
Frankfurt 57,79 – 42,21
Hanovra 58,56 – 41,44
Karlsruhe 61,60 – 38,40
München 62,69 – 37,31
Münster 64,01 – 35,99
Köln 64,07 – 35,93
Mainz 64,53 – 35,47
Stuttgart 66,26 – 33,74
Düsseldorf 69,58 – 30,42
Essen 75,89 – 24,11
In Germania situatia este putin diferita. Un mare procent al populatiei turce nu este integrata in societate. In special cei varstnici si tinerii dezorientati, fara educatie si perspective de viitor, nu reusesc sa se bucure de pe urma societatii de consum si al democratiei de tip vestice.
Pentru ei Erdogan este fix ce ai spus, un lider potent, care-i pune la punct pe vestici.
Totusi sunt deacord cu tine cand zici ca rezultatul referendumului turc, este “gustul unei culturi diferite de cea europeană”. Insa eu as mai adauga si un minim 5% “din partea casei” la acest rezultat.
Deacord si cu afirmatia: “Intruziunea oricărui stat nu îşi are rostul, nimic bun nu poate aduce”.
Din pacate insa Europa si SUA nu poate sa stea deoparte, fara sa faca nimic. 🙁
Dani: Asta spun si eu, dar majoritatea votanta nu e tocmai educata in cazul asta. E posibil ca ei sa vada in Ataturk ceea ce vedeau anumiti britanici in Margaret Tatcher: un individ “de fier”, care le-a aruncat la gunoi traditiile si mandria imperiala. Istoria vede in ei oameni care au salvat niste tari aflate in deriva (mai ales in cazul Turciei), insa perspectiva istorica si cea a omului de rand nu coincid.
Erdogan insa a demonstrat ca este periculos si ca pune in pericol tot progresul Turciei din ultimele trei decenii. De fapt, dupa ce turismul si exporturile se vor reduce drastic (cam aici e de fapt miza populista a discutiei cu “Uniunea Europeana”, pentru ca Turcia nu a fost niciodata in UE si nici nu avea cum sa fie, cu toate insistentele unora care acum ii condamna), populatia de rand se va prinde ca visurile lor de a reveni la “Marea Poarta” tocmai au fost calcate in picioare de un individ care isi propusese sa intre singur in istorie. Evident ca atunci va fi prea tarziu.
P.S: Cred ca am niste typo-uri, dar scriu de pe telefon. Scuze anticipat, deci 🙂
“populatia de rand se va prinde ca visurile lor de a reveni la “Marea Poarta” tocmai au fost calcate in picioare de un individ care isi propusese sa intre singur in istorie. Evident ca atunci va fi prea tarziu.”
Altă variantă nu există. Turcii trebuie lăsaţi să-şi aleagă viitorul. Iar dacă alegerea va fi una proastă (varianta probabilă), turcii vor învăţa din grşeală. Dacă ardem etapele şi le servim cu forţa “soluţia salvatoare” doar vor deveni mai reticenţi, mai înverşunaţi. Se vor afunda şi mai mult în extremism, iar Erdogan va deveni un martir, salvatorul patriei care a fost sabotat de vesticii imperialişti.
Nu prea cred ca-l poate “inlatura” cineva cum s-a incercat (sau se incearca acum cu Bashar) si cred ca tocmai asta e problema. Turcia a devenit o putere militara si regionala foarte volatila.
Ce i-au furat arbitrii pe Bayern! 😀
Rosu gratis si gol din offside pentru Real.
Pacat de spectacolul sportiv. A fost un meci care a avut de toate. Din pacate au decis arbitrii unguri meciul. 🙁
Plaga rosie, vorba vine (sursa e oarecum dubioasa, fiind vorba despre o publicatie online, dar cum publicatii offline de rezistenta nu mai exista…): https://scontent.fotp3-1.fna.fbcdn.net/v/t1.0-9/p720x720/18010688_10212704285739208_9089376949636062589_n.jpg?oh=178e4c5bf949dc4b1c233ed839012723&oe=597DAE47