Parastas cu rahat turcesc

rahat rurcescPână voi termina aceste puţine rânduri, numerotarea morţilor în Turcia va depăşi 200. Peste o mie de soldaţi au fost arestaţi, cauza fiind morţii număraţi.

Poate cineva să explice pe înţelesul meu, adică mai simplist, ce rahat turcesc s-a întâmplat noaptea trecută?
În afară de faptul că acum ISIS pare pistol cu apă în comparaţie cu armata turcă – şi atrocităţile de care au fost capabili – ce s-a urmărit?

Un elicopter al armatei a tras în civili! Un avion de vânătoare al armatei a doborât elicopterul armatei care măcelărea civili.

Pe străzi defilau tancuri şi oamenii de rând aveau voie să se joace cu ele. Să le mângâie, să le călărească sau să le scuipe, în funcţie de preferinţe.
Ba pe câteva le-au şi deschis, au scos din ele nişte puşti automate şi s-au jucat Pac-Pac cu armata şi poliţia.

Peste tot se vorbeşte acum despre “Islamizarea Turciei”. Asta sună la fel ca o creştinare a României. Chiar mai absurd: în Turcia procentul de islamişti este de aprox. 99%. Niciodată România nu a avut asemenea puritate religioasă.

Turcii sunt suniţi. Vor să-i sperie cu bombe şi să-i transforme în şiiţi?
Vor să abolească libertatea religioasă, libertatea conştiinţei, şi să facă din islam politică de stat? Eventual să încerce nuanţe mai radicale?

Nu cred. Ce s-a întâmplat noaptea trecută mi se pare de sorginte mireană. O revoluţie în interiorul armatei, o divizare militară care probabil a sperat să evolueze într-o divizare civilă. Război civil?

Nu s-a întâmplat (încă). Iar fracţiunea rebelistă a armatei nu a fost susţinută de vreo voce externă. Turcia este membru NATO, apropo. Nimeni din lumea civilizată nu ar putea încuraja la nivel de discurs public asemenea rahat turcesc.

Să-şi fi propus răsculaţii chiar ruperea de NATO? Dintre toate prezumtivele obiective, parcă de ăsta s-au apropiat cel mai mult.

Peste o mie de militari au fost arestaţi şi s-au predat benevol, au ştiut ce fac şi ce-i aşteaptă.
Şi totuşi, care a fost scopul suprem pentru care s-au sacrificat?! Asta mi se pare dincolo de frecăţişuri şiite şi sunite, gravitatea şi perplexitatea situaţiei transcend orice argument religios.

Păreri?

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

48 Comments

    • NU sunt de acord cu ipoteza ăstora.
      În special cu încheierea: “Ceea ce e mai grav, din toată povestea asta, e însă orbirea lumii civilizate, care încurajează un dictator să creeze un stat islamic la porțile ei și pe urmă o să întrebe de ce s-au apucat toți nebunii să se arunce cu camionul în mulțime.”

      Turcii au fost şi sunt mult mai afectaţi decât “lumea civilizată” de atacurile teroriste. Islamismul nu este sinonim cu terorismul. Dar deloc. Cele mai multe acţiuni teroriste ale ISIS sunt împotriva islamiştilor, nu împotriva creştinilor.
      Să-i acuze pe turci că prin “islamizarea” lor (desi ei sunt islamişti) vor încuraja terorismul mi se pare aiuristic din partea caţavencilor.

      În al doilea rând, supoziţia lor este proastă. Scopul rebeliunii nu a fost capturarea lui Erdogan. Altfel, o organizau atunci când Erdogan era în ţară. Nu e mai simplu să-l capturezi pe om când e prezent?

      Iar, asta cu armata care apără principiile lui Ataturk şi salvează ei poporul de mizeria clerică…
      Noaptea trecută nu am văzut nimic care să confirme asta.
      Populaţia NU a fost de partea rebeliunii. Dacă ieşeau milioane de civili în stradă, acum nu mai era niciun Erdogan preşedinte şi segmentul răzvrătit al armatei ar fi câştigat.

      Dar nu s-a întâmplat aşa. Am văzut pe înregistrările din presa internaţională civili care înconjurau, atacau şi dezarmau militarii din tancuri. Am văzut un elicopter trăgând în mulţime.
      Am văzut militarii răzvrătiţi cum ordonau anularea acţiunii. Tocmai pentru că populaţia nu a fost majoritar de partea lor şi au realizat ce tâmpenie au făcut.

      Atunci? Ce popor apără ei şi de cine?

  1. “Scopul rebeliunii nu a fost capturarea lui Erdogan. Altfel, o organizau atunci când Erdogan era în ţară. Nu e mai simplu să-l capturezi pe om când e prezent?” – Ai tot venit cu argumentul asta, dar nu-mi dau seama de unde vine si ce legatura are. Cine a spus ca intr-o lovitura de stat trebuie neaparat capturat reprezentantul vehiului regim? Faci asta daca ai senzatia ca necapturarea lui ar putea declansa un razboi civil, dar cam atat.

    Vorbim de o armata slabita si dezbinata care a incercat sa faca ce mai facuse de cateva ori in trecut si de un dictator limitat si cu tendinte islamiste si absolutiste, dar care pastreaza totusi o urma de stabilitate in zona. Nu exista o “tabara buna” in treaba asta, cum n-a existat nici in Siria, indiferent de cat de prost au mers lucrurile in al doilea caz.

    Reply
    • Intelegi ca in momentul asta Erdogan (care era in tara, dar nu in Istanbul si tot cerea azil politic) aresteaza oameni potrivnici lui care n-au avut nicio legatura cu puciul, da obsesiv vina pe unul dintre vechii lui inamici si cere instaurarea pedepsei cu moartea? Practic, orice ar instaura acum Erdogan, ar putea avea o justificare.

    • E mult mai uşor să schimbi un regim dacă îi capturezi liderul. Eventual să-l şi execuţi pe baza unui proces organizat milităreşte.
      Da, necapturarea lui ar fi declanşat un război civil! Turcii sunt o masă eterogenă şi numeroasă. Erdogan a avut 21 de milioane de voturi în urmă cu doi ani.
      21 mil. care au vrut Erdogan în 2014.

      Reacţia “lumii civilizate” este normală. Aşa trebuie procedat.
      Au avut de ales între susţinerea lui Erdogan şi încurajarea unui fenomen mai periculos – Schimbarea unui regim politic prin forţă militară.
      Ce ţi se pare mai grav? Să îl înghiţi pe Erdogan sau să spui că tu, tăticul democraţiei şi al drepturilor omului, încurajezi schimbarea regimului prin revolte militare? Dacă nu merge prin vot democratic e ok şi cu elicoptere, tancuri, bombardele.

    • Cum spuneam – de acord ca masura in sine e aberanta, dar ea subliniaza ceva ce e mai mult decat evident: statele UE nu au deloc ”curaj” si au permis unui dictator minor sa-si ”ia nasul la purtare” de ani buni, in baza fricii colective.

    • Este un stat membru NATO (probabil a doua putere NATO, după SUA) în care armata împuşcă civilii pe stradă.
      Şi am fost foarte aproape să citim azi următorul titlu:

      “Într-un stat membru NATO, regimul politic a fost schimbat prin forţă militară. Yuhuuu!”

  2. Nu am stat sa citesc tot ce s-a scris mai sus. Dar vreau să spun că ce s-a întâmplat în Turcia m-a suprins. Nu ca eveniment în sine, eram în 2009 la Bruxelles când funcționarii de acolo erau conștienți că va exista o lovitură de stat în urmatorii 10-15 ani, m-a suprins ca s-a întâmplat tocmai acum. Ceea ce mă face să cred că planurile de viitor a lui Erdogan nu sunt bune. Islamizarea Turciei nu înseamnă ca se convertesc la Islam, ci ca se va introduce Sharia. Înseamnă ca Turcia sa devina un fel de Iran mai vestic. Oricum ar fi, islamizarea Turciei este un eșec pentru lumea vestică.

    Reply
    • Evident că intenţiile lui Erdogan nu includ respectarea culturii vestice 🙂
      Este împotriva sistemului pe care îl considerăm noi normal şi corect.
      Dar nici să-l dai jos cu forţa, fără sprijin popular, după ce a fost ales de popor în 2014, nu mi se pare o soluţie.
      Am văzut că mulţi aduc argumentul lui Ataturk. “Aşa se face treaba în Turcia, după porunca lui Ataturk!”
      Nu contează ce s-a votat în urmă cu 2 ani, contează ce a spus Ataturk în urmă cu 80.
      Turcia s-a schimbat, lumea s-a schimbat, mă îndoiesc că Ataturk a avut o reverie cu anul 2016, înainte de moarte.

    • Democratic? Intr-o tara in care nu exista libertate a presei si manipularea este la ea acasa, alegerea democratica a lui Erdogan este cam la fel de legitima ca alegerea lui Hitler la conducerea Germaniei.
      Relevant sunt aici valorile pe care vrem sa le sustinem si pe care vrem sa le promovam. Democratia este cel mai putin prost sistem de control asupra conducatorilor unui stat si de aceea o sustinem, dar nu inseamna ca trebuie sa o sustinem cu orice. Ce are sens sa sustinem cu orice pret este libertatea de expresie, egalitatea de sanse, drepturile omului si ale bazaconii care sunt mai importante ca democratia. Problema e ca lui Erdogan nu prea ii pasa de ele.

    • Turcia anului 2016 nu este lăcaş steril, nu este un tărâm al primitivismului autentic în care informaţia nu poate pătrunde. Cu toate plotogăriile încercate de Erdogan, turcii au acces la informaţii externe. Turcii au protestat în campionatul intern de fotbal pentru că presa occidentală nu a sancţionat atentatele teroriste împotriva lor. Ei sunt graniţa dintre lumi, sunt un burete care absoarbe seva culturală a mai multor civilizaţii. Turcii sunt 75 de milioane în interiorul graniţelor şi alte zeci de milioane în afară. Comunică între ei!
      Mi se pare pueril să-i acuzi că s-au lăsat purtaţi în anul 2016 de candoare şi dezinformare.

      Şi da, turcii l-au ales în 2014 pe Erdogan. 21 de milioane au fost pentru.
      Asta i-am scris şi lui Vlad pe fb, dar trebuie să repet:

      “Ei sunt graniţa dintre lumi, sunt stăpâni pe teritoriul lor, indiferent dacă ne plac politicile, cultura şi religiile pe care le urmează. Poporul turc nu a vrut revoluţie. Dacă voiau revoluţie ar fi ieşit în stradă. Eu i-am aşteptat până la 7 dimineaţa când m-am culcat :). Sunt 75 de milioane şi sunt turci. Dacă voiau să iasă în stradă nu-i oprea nici Dracu (presupunând că Dracu este mai potent decât Erdogan).”

      Hai să abordăm mai mult raţional şi mai puţin emotiv anul 2016, nu ce a spus Ataturk în urmă cu 80 de ani.

    • Uite, o paralelă cu Brexitul de luna trecută: Populaţia a ales prost!
      Da, din punctul nostru de vedere, populaţia a ales prost.
      Ce faci? Păstrezi UK în UE prin forţă armată?
      Nu asta este soluţia. Nici în cazul Brexit şi nici în cazul Turciei.

      Şi iar, comparaţiile cu Arabia Saudită, cu Iran, cu Siria, cu Madagascar… wtf, n-au nici o bază logică. Nu există în momentul ăsta asemănare între Turcia şi lumea arabă din afară. Nu o să vezi vreodată sharia instaurată într-un Istanbul multicultural, anul 2016.
      Nici alte mâncăruri de peşte nu pot spune că sunt. Poate ridichie flambată şi îngheţată de fudulii.

    • Asta voiam sa spun si eu (cam ce a zis Silviu mai sus, legat de libertatea presei si de libertatea de exprimare). Am raspuns si pe Facebook, oricum: In momentul in care vorbim, Erdogan ”roaga populatia sa ramana in strada”. Acelasi om care a interzis multe retele sociale si a dat in judecata un cetatean german pentru ca l-a ”ridiculizat”. Ai senzatia ca el chiar e ”sustinut” de turci sau e pur si simplu ”tolerat” (intr-un sindrom Stockholm prelungit)?

    • Nu e niciun sindrom Stockholm 🙂
      Turcii l-au născut pe Erdogan, nu invers. El este rodul poporului turc, nu a venit de pe Planeta Dictatorilor şi i-a răpit pe săracii copilandri nevinovati.

    • La fel cum şi Hitler din exemplul lui Silviu nu a fost fătare extraterestră. Ok, a fraudat alegerile. Dar nazismul a avut susţinere populară. Mulţi dintre nemţi şi-au dorit asta.
      Das weisse Band (n-am scharfes s pe tastatură) explică într-o oarecare măsură energia populară în care nazismul a prins rădăcini.
      Degeaba decapităm lideri dacă nu înţelegem transformarea maselor.
      Eu sunt convins că şi fără Hitler, Germania ar fi cunoscut nazismul (peste 5-10-20 de ani).

    • Din nou n-ai inteles. Nu aparam democratia de dragul democratiei, aparam valorile statului modern. Daca un grup de oameni, ales sau neales democratic transforma statul in masuta lor de pingpong, este rolul institutiilor abilitate sa incerce sa corecteze situatia, in ultima instanta prin inlaturarea grupului respectiv si organizarea de alegeri noi. Exact asa s-a intamplat de mai multe ori in trecut in Turcia.

    • Erdogan a aparut initial ca o salvare, ca o forta moderata care sa-i calmeze si pe kemalisti, dar si pe cei cu tendinte religioase. De fapt, partidul lui, infiintat alaturi de chiar omul pe care acum il acuza de puci, se dorea a fi un fel de partid “crestin-democrat” (musulman-democrat?). Sigur ca l-au ales in cunostinta de cauza si respectand (sper) regulile democratiei. Ma refer la prima lui (si a partidului lui) venire la putere.

      Ani mai tarziu, Erdogan a facut sa taca toate vocile potrivnice, inclusiv pe cele din Justitie si a inabusit violent vreo trei rascoale populare, dintre care una foarte mare. Ai senzatia ca masa de votanti il alege in cunostinta de cauza… profund informata ca mai exista alternative? Cam asa a fost si exemplul Germaniei. La inceputul anilor ’30, fie ca au fraudat sau nu alegerile in unele locuri, pentru germanii de rand… “Hitler avea sens”. Daca i-ai mai fi intrebat in 1939 sau in 1943, lucrurile ar fi stat putin altfel (iata-ne aducand in discutie si legea lui Godwin…).

      Dar da, Germania a participat in mare parte la evenimentele de atunci, motiv pentru care multe tribunale internationale i-au considerat un “stat criminal”. A participat si a platit, atat fizic, cat si istoric. Turcia in schimb are deja cateva catastrofe la activ si, de fiecare data, a reusit sa dea vina pe “ceilalti” pentru ele. Poate de-asta n-avem incredere in respectul lor pentru democratie…

    • Da, Silviu, asta s-a întămplat de mai multe ori în Turcia. Dar acum a fost o situaţie diferită. Doar o fracţiune a armatei s-a decis că e momentul unei noi eliberări naţionale.
      Şi dacă s-a întâmplat de mai multe ori, nu înseamnă că a fost soluţia bună.

      Poporul alege ceva prin vot (alege prost, evident), iar apoi vine armata să le îndrepte prostia. Nu e bună strategia asta, seamănă a dictatură militară mascată – Voi vă jucaţi de-a democraţia, dar să vă jucaţi frumos! Altfel vă dăm două palme peste cur şi vă trimitem la culcare!

      Dovadă că rezolvarea nu este bună avem chiar recidiva problemei.

    • Nu cred ca armata a intervenit impotriva votului popular. In cazul asta, ar fi intervenit cu ani in urma, in momentul in care Erdogan a venit prima data la putere. Armata a intervenit impotriva unui individ care se considera de multa vreme peste statul de drept. Cu alte cuvinte, cineva a comis un abuz pentru a preveni alte abuzuri. Nu e cea mai fericita situatie, dar nici nu mi se pare o situatie de tip alb/negru.

    • Din ce s-a văzut, armata nu a avut susţinere populară.
      Era cu totul altceva dacă revoluţia venea din partea populaţiei. Dacă ieşeau milioane de turci în stradă să ceară demisia lui Erdogan, iar armata se alătura revoluţiei, apărându-şi poporul revoltat, atunci da.
      Obama ar fi ieşit bătând din palme, felicitând poporul turc pentru că a înlăturat dictatorul. Felicitând armata turcă pentru că şi-a apărat poporul.
      Dar nu s-a întâmplat deloc aşa. Şi nu din vina lui Obama 🙂

    • Turcii încă nu s-au convins că Erdogan e rău. Trebuie lăsaţi să-şi care povara până la capăt, să vadă şi ei aceeaşi faţă a lui Erdogan pe care o vedem noi. Şi atunci revoluţia va veni din partea lor.

    • Da, inteleg ce zici acum Dani. Are sens.
      Din ce am citit, armata nu a dorit sa preia puterea, scopul a fost unul singur, asasinarea lui Erdogan. De asemenea eu suspectez ca este si mana americanilor sau/si a francezilor.
      Pentru noi toti, cei care traim in lumea vestica, era mai bine daca lovitura reusea.

  3. Dani,
    “Eu sunt convins că şi fără Hitler, Germania ar fi cunoscut nazismul (peste 5-10-20 de ani).”

    Nazismul nu a fost inventat de Hitler, curentul antisemit, rasist si fascist exista in Europa din acea vreme si in multe alte tari europene. Daca nu ar fi ajuns Hitler la putere in Germania, probabil ca s-ar fi dezvoltat altundeva.

    Reply
    • Exact. Nu are rost să punem istoria în cârca unui singur individ.
      În perioada respectivă, antisemitismul era clocotitor în Europa. Până şi noi românii, salvatorii Europei moderne, cei care am apărat Europa de turci (haha), dezvoltam o cultură antisemită.
      Noi am păstrat-o până azi, nu-i bai. În repertoriul tradiţional ardelenesc există cântece antisemite. Unul a fost interpretat live la televiziunea română – ceva cu jidovul e bun în sobă când scoate fum.

      Eu am ajuns să cred că evoluţia umanităţii a depins de individ, la fel cum individul a fost rodul evoluţiei. Au fost o bijecţie, un fenoment interdependent.
      Uitaţi-vă la jurnalele secolului al XIX_lea. Câţi au cârâit că Tesla le-a furat ideea? În general, când cineva a făcut un break throw, au apărut zeci de inventatori “plagiaţi”. La fel e şi astăzi.
      Suntem antrenaţi într-o interdependenţă perpetuă, umanitatea are şi jucători de rezervă în caz că titularii sunt scoşi pe targă.

      Asta aşa, ca o paranteză. Că tot m-au enervat tiriştii manieraţi la Sfânta Sofia :))
      şi în loc să mă bat cu cocoşul pe treptele iadului, stau să comentez pe dracu-n cinci.

    • Romania era vizibil mai anti-semita decat Germania pana prin anii 30, in parte si din cauza faptului ca 70% din “burghezia marilor orase” era formata din evrei, greci si alti cetateni straini. Genul asta de atitudini au insa nevoie de un catalizator. Nu a fost un singur om in cazul asta (mai ales ca in partidul nazist au existat oameni mai odiosi decat Hitler), dar existenta lui Mussolini si a lui Hitler a contribuit.

  4. Eu chiar nu ştiu ce să cred din toată chestia asta momentan, e aiurea ca fiecare să dea un verdict dar prea multe date nu are nimeni, presupuneri doar sau zvonuri, mană cerească pentru ştirişti.

    Reply
  5. Inca o chestie, apropo de discutia cu Turcia si de dezbaterea despre “a cui datorie e sa intervina”. Sunt multe voci care sustin ca tot avantul asta al justitiei din ultima vreme si toata miscarea noastra (lenta, e drept) spre progres social e decizia unor foruri vestice mai puternice (in special americane, nu UE, un organism inca prea slab la nivel de coercitie). De fiecare data cand aud asta ma intreb: ok, si nu e bine?

    Istoria Romaniei marcheaza cateva perioade de “autodeterminare” romaneasca, mai toate dezastruoase. Tot Evul Mediu (care la noi a tinut enorm) am fost manipulati de o putere sau alta, avand drept unic scop mentinerea unei unitati statale romanesti (lucru de laudat, de altfel).
    Dupa perioada fanariota, nici pe departe atat de neagra precum se zvoneste, atat Cuza, cat si Carol I si Ferdinand au lucrat fie sub garantii ale monarhiilor europene, fie sub “garantia” marilor puteri. Carol al II-lea a prins o perioada de relaxare si descentralizare care i-a permis sa se indeparteze de Europa. La fel a prins si Ceausescu, in ultima parte a “domniei lui” si la fel au fost si primii 15 ani de tranzitie. Ma scuzati, dar pana nu mai crestem putin ca natiune si ca medie de alfabetizare, inteligenta si cultura, prefer sa ne “impinga altii de la spate”.

    Ce legatura are asta cu Turcia? In momentul in care Ataturk l-a inlaturat pe fostul sultan, Turcia nu era nimic. Nu poti vorbi despre un stat modern cand ai alfabetizare 11%, singurele scoli sunt cele religioase, iar Sharia este legea oficiala. Asta in conditiile in care Anglia, Franta si Rusia vor toate cate o bucata din putinul teritoriu ramas (comparativ cu zilele de glorie), iar tu, ca natiune, ai pierdut razboiul si esti acuzata oficial de genocid. Ataturk a imprumutat de la germani, elvetieni si italieni tot ce a putut (vezi codurile lui civile si comerciale) si a aratat o deschidere incredibila fata de documentele adoptate atunci in Europa (de la Drepturile Omului, pe care el insusi le-a incalcat, pana la “Drepturile Femeii”, traduse printr-o serie de legi extrem de progresiste). Ataturk a salvat Turcia de Imperiul Otoman si a apropiat-o de modelul Vestic. Problema e ca, la nivel general, tot intelectualitatea a fost cea care a reactionat si a preluat lectiile fostului invingator de la Gallipoli. Populatia de rand din Turcia, cea neimplicata in turism, este cam la nivelul populatiei noastre de rand. Sunt genul de oameni care se gandesc ca Imperiul Otoman mai avea o sansa, asa cum la noi inca auzi oameni aberand despre cum am “intors noi rusinos armele” si “cum am fi avut o sansa alaturi de Germania” in Al Doilea Razboi Mondial. Sunt oameni care nu inteleg ca propriul lor progres incepe prin a intelege ca unele alegeri sunt pur si simplu proaste.

    P.S: Trebuie sa organizati cumva comentariile astea de tip “cuib” (nested), ca la fiecare dezbatere mai faina, sar din nume in nume pana sa reiau discutia.

    Reply
    • Krossfire,
      corect, si eu am de fiecare data aceeasi reactie cand aud ca serviciile noastre sunt influentate si “manipulate” de americani si nemti: si ce este rau in asta?
      Le explic ca alternativa ar fi sa fim subordonati Rusiei, pentru ca neutralitatea Romaniei nu este o optiune in aceasta regiune si cu acest istoric.
      Sa fii intro alianta puternica, nu inseamna sa fii complet independent fara sa urmezi regulile aliantelor din care faci parte. Nu poti sa fii membra UE si NATO fara sa-ti asumi consecintele.

      Problemele majore cu care se confrunta Turcia astazi sunt o urmare a faptului ca desi Erdogan viseaza sa faca parte din UE si este membra NATO (a doua cea mai mare armata din alianta NA) se pisa cu bolta pe statul de drept si pe valorile democratice.

    • Exact, cam aia e! Omul ignora fara probleme niste cerinte pe care el le considera optionale (libertatea presei, statutul unor minoritati etc) in baza faptului ca Turcia e cel mai puternic aliat NATO din regiune si cam singurul care poate pune stavila unui eventual islamist spre UE (asta daca ignoram pretentiile istorice ale Rusiei, alt stat pe care nu-l putem scoate din ecuatie).

    • Si aviz dacopatilor si ultra-ortodocsilor autohtoni:
      Erdogan motiveaza toate abuzurile impotriva statului de drept si a libertatii presei, invocand identitatea spirituala si independenta nationala.

    • Aviz si celor ce vor vota rosu in toamna… (minunatul partid care ne-a maltratat vreo trei mandate sustine ca “Romania trebuie sa-si reia suveranitatea”).

  6. Krossfire,
    Nu stim ce motivatie a avut o parte din armata turca, insa eu sunt de aceeasi parere cu Dani, nu asa se schimba un guvern sau un presedinte intro tara democratica.
    Indiferent cat de bine motivata si intentionata ar fi actiunea de inlaturare a unui presedinte dictator de la putere, ea nu poate fi facuta prin mijloace armate.
    Erdogan poate fi inlaturat doar de populatia turca. Daca populatia ar fi rezonat cu pucistii ar fi iesit in strada si ar fi declansat o revolutie. Nu s-a intamplat asa ceva, dimpotriva. Game over.

    Reply
    • Si daca poporul este indoctrinat si docilizat, cum este in Rusia ? Ce facem atunci?
      Interesul nostru si al UE este ca Turcia sa fie cat mai laica.

    • Nici eu nu sunt de acord cu masura in sine, dar nu pot simpatiza cu tinta ei de nicio culoare. Chiar daca nu s-a ajuns inca acolo, e similar cu incercarea unei mici parti a armatei Coreei de Nord sa il inlature pe Kim Jong-un. Populatia nu va intelege (nu toata), dar parca ti-ai dori sa le iasa.

    • Krossfire,
      “Chiar daca nu s-a ajuns inca acolo, e similar cu incercarea unei mici parti a armatei Coreei de Nord sa il inlature pe Kim Jong-un.”

      Singura asemanare intre cele doua evenimente este naivitatea si prostia acelei parti din armata care a organizat puciul. In ambele cazuri actiunea a fost hazardata, planificata prost si fara sustinere din partea populatiei.

    • Era “wishful thinking” exemplul 🙂 (In Coreea de Nord exista mici grupuri de genul asta, dar niciunul suficient de puternic, dupa cum s-a vazut si din executia unchiului dictatorului).

  7. Blacky, nu stiu ce am putea noi sa facem, stiu insa foarte clar ce nu ar trebui sa facem: sa dam cu bombe in cap regimului Erdogan. Astfel de masuri au dat intotdeauna gres, vezi politica externa americana de dupa al doilea razboi mondial.
    Singura masura functionala este schimbarea mentalitatii populatiei prin educatia valorilor occidentale.

    Reply
  8. Erdogan e dus cu pluta. De fiecare data cand citesc ce spune sau cand il vad la TV cat de emotional si irational reactioneaza la evenimentele care ne inconjoara, ma trec fiorii. Si omul asta trebuie sa asigure securitatea in zona. Trist.

    Reply
    • Dap. Chiar ma gandeam ieri ca poate-l judecam prea dur, dar nu… si daca ne uitam si la ce declara ministrii lui, incepem sa credem ca n-a fost atat de deplasata comparatia (mai ales ca el parea sa aiba listele cu arestari cu mult inaintea puciului). In plus, Germania anilor 20-30 are “scuza” falimentului, infrangerii rusionase (la masa verde) din Primul Razboi Mentalitati (cu 80% efective armate nefolosite) si a unei mentalitati incurajate de instabilitatea interna si contextul extern. Bine, nu exista scuze pentru ce a urmat, deci exprimarea mea a fost deplasata, dar Erdogan “domneste” peste o tara cu un turism infloritor, un sistem medical excelent si cu o crestere constanta in ultimele decenii. O tara care a aratat deschidere catre Vest si pe care el vrea sa o indrepte spre exact trecutul care mai avea putin si o inghitea.

Leave a Comment.