Cetățean al lumii

Cetățean al lumii – poate cel mai valoros și cel mai trecut cu vederea concept al contemporaneității. Îl auzi pe la un hipster, pe la un veșnic călător rupt în fund, pe la un aventurier cu dor de ducă – vedeți tiparul, nu-s tocmai trendsetters și reprezentativi.

Și totuși, să fii cetățean al lumii este primul pas pentru o omenire evoluată peste primitivismul individualității tribale.

Istorie. Limbă. Credință.

Componente de bază ale educației de până acum și motivul pentru care sunt atât de puțini cetățeni ai lumii. Vândute în masă ca esențiale, la ce folosesc până la urmă?

Istoria. S-o știe omenirea ca să nu repete greșelile trecutului – aiurea, deciziile politico/diplomatice și mersul lumii nu sunt în niciun caz dictate de aplecarea spre lecțiile trecutului, mai degrabă spre polițele neplătite. S-o știi tu ca să nu te faci de râs că habar n-ai evenimente importante din trecut – nu-s importante deloc, de fapt, practic pentru tine, sunt fix zero.

Singurul efect pe care îl are istoria e de a propaga antipatie/simpatie între nații. Atât.

Limba. E mijloc de comunicare. Da, dar orice limbă e mijloc de comunicare nu numai a noastră, iar tendința de a face din limba natală un limbaj cu totul și cu totul special, plin de semnificație și net superior altora e de neînțeles.

De fapt, să ții de-o limbă cu care poți comunica cu câteva zeci de milioane în loc să te îndrepți spre una pentru câteva miliarde, nu folosește decât la izolare.

Credința. Dacă era pe bune faza cu învățatul din greșelile istoriei, învățam și ceva despre cum se-mpacă credințele între ele… din nou, un element de despărțire.

Toate astea au fost și sunt folosite de umanitate distructiv, ca pretexte pentru orice alt interes ar avea.

Da, aș educa generațiile viitoare ca pe niște cetățeni ai lumii, ferite de patriotismul inutil (să fii mândru că te-ai născut într-un loc sau altul e prin definiție stupid). Limbă internațională, ”analfabeți” istorici, agnostici.

Atunci s-ar apropia umanitatea de potențialul pe care ar trebui să-l aibă o specie cu capacitatea noastră cerebrală.

Vlad B Popa

Scriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati

Facebook personal

Pagina fb de autor

website de autor

8 Comments

  1. Cu istoria nu ti-as da tocmai dreptate, in ciuda faptului ca istoria e in general dictata de politica, nu invers. Mecanismele istorice sunt surse excelente pentru antropologie, sociologie si psihologie, chiar daca nu folosesc mereu viitorului imediat. Credinta as transforma-o in cautare (poate de-asta te-ai indreptat spre agnosticism, nu spre ateism), iar limba… aici e ditamai discutia, dar da, existenta unei limbi universale consfintite ca atare este vitala. Limba ar putea fi adevarata istorie sau “traditie”, dar clar nu un factor de “mandrie”.

    Reply
    • Informatiile luate de antropologie, sociologie și psihologie din istorie sunt total altele față de cele luate de omul majoritar. Detaliez maine.

    • Evident, spuneam numai ca si mie mi se paruse foarte “generalista” exprimarea.

      In esenta insa, nu pot spune ca nu ai dreptate. Nu poti impune omului “idealuri nobile”, cand tu nu i-ai stabilit o baza educationala si nu l-ai scos din starea aia “tribala” despre care vorbeai. Ori, pentru a intelege istoria dincolo de pretextele de macel, pentru a accepta ca fiind “cultura” orice lucru diferit, produs de un colectiv uman, ai nevoie de o baza solida si de o maturitate sociala si individuala. Ori da, astea nu pot veni de la sine intr-o societate in care “ce pui pe masa” e inca o problema.

    • Krossfire, in opinea mea ecuatia este foarte simpla.
      Stim ca imaginea omului despre lume este o proiectie mentala. Interpretam realitatea in functie de stimulii existenti si capacitatile mentale individuale.
      Dincolo de orice context cultural, omul este predispus la agresivitate si violenta atunci cand este infometat, nemultumit, neimplinit etc…
      Iar atunci cand are siguranta zilei de maine, cand este fericit si implinit, lumea devine automat mai frumoasa si prietenoasa. 🙂

      In functie de modul de interpretare a realitatii, se scrie istoria, se cladesc sisteme de valori, culturi si civilizatii. Omenirea are nevoie de aceasta diversitate ca sa poata evolua.

    • “Dincolo de orice context cultural, omul este predispus la agresivitate si violenta atunci cand este infometat, nemultumit, neimplinit etc…” – Exact! Din pacate, multi politicieni nu prea par sa inteleaga treaba asta, pe cand altii o inteleg mult prea bine.

  2. Ce este sau la ce te referi cand spui “primitivismul individualitatii tribale”? Poti sa detaliezi te rog?

    “Singurul efect pe care îl are istoria e de a propaga antipatie/simpatie între nații. Atât.”

    Asta este o generalizare extrem de superficiala si mai ales incorecta. 🙂
    Istoria in sine este nevinovata, pentru ca este doar o poveste scrisa de invingatori, adica de catre cei care au puterea de a o canoniza (standardiza) si propaga (educa) in interiorul propriului sistem de valori. Istoria, limba si credinta sunt foarte importante ca suport al personalitatii umane (oamenii au nevoie de un atasament cultural si de apartenenta sociala).
    Nu istoria este cea care propaga antipatie si simpatie intre diferitele natiuni, ci un anumit tip de patriotism si nationalism. Existenta mai multor credinte de tip confesionale (Adevarul este unul singur si acela este credinta mea) da nastere unui patriotism de tip conflictual.
    Problema nu este Istoria, ci sistemul de valori de tip confesional si misionar, in care cred si la care se raporteaza unii oameni.

    Nu existenta mai multor natiuni, mai multor culturi si civilizatii provinciale (dpdv geopolitic), mai multor istorii, limbi si credinte sta in calea cetateanului lumii ci DOAR credinta aceasta de tip confesionala (de ex. religia crestina in trecut si cea musulmana in ziua de astazi).

    In opinea mea poti sa fii cetatean al lumii dar sa fii mandru ca esti roman/german/neozelandez etc… Atata timp cat nu consider ca a fi roman este mai superior decat a fi congolez, ca istoria mea nu este etalonul omenirii, ca valorile in care cred eu nu sunt cele in care ar trebui sa creada toata lumea, atata timp cat nu militez pentru schimbarea de paradigma a altor popoare, nu vad nicio problema in a fi mandru ca sunt roman.
    In calitate de roman, pot respecta si iubi cetateni ai altor popoare si in acelasi timp sa ma simt frate cu toti oamenii, respectiv sa ma simt cetatean al acestei planete.
    Nu este niciun conflict intre “credinta, istorie si limba” provinciala sau chiar personala si “credinta, istorie si limba” globala.
    Sunt doar sisteme si perspective diferite, la care se pot raporta oamenii. Vorbim despre valori locale si valori globale.

    Eu cred in diversitatea culturala (mai multe istorii, limbi, credinte etc…) dar in acelasi timp cred intro istorie, limba si credinta globala.
    Sunt mandru ca sunt roman, sunt mandru ca sunt germnan, sunt mandru ca sunt cetatean european, sunt la fel de mandru ca sunt cetatean al acestei lumi. 🙂

    Reply
    • Hary, întreg articolul era privit din perspectiva maselor, bineînțeles că nu istoria, credința, limba sunt personajele vinovate. Revin c-un articol.

Leave a Comment.