”De asta nu se ocupă statul?”

”Nu”

Câteva luni într-un sistem funcțional te fac să vezi dureros de clar ce nu merge acasă. Ce-i drept, asta nu ajută deloc când încerci să aduni o investiție chiar pentru lipsurile alea – nu-i nimic mai încurajator pentru un investitor străin decât să afle că statul nu-și face treaba chiar acolo unde e vital…

Acum vreo 8-9 ani, având acces la un ocean de chimiști și văzând bătaia cruntă de joc ce ține loc de control/protecție a cetățeanului la noi, am încercat să împing ideea unui laborator independent, care să analizeze produsele de consum larg din lanțurile alimentare, spitale și așa mai departe.

Componenta socială, adică volumul și diversitatea de analize gratuite din toată piața, a stricat balanța calculelor indiferent de cât am bătut monedă pe analizele plătite (era și încă e un gol de laboratoare puse la punct tehnic și certificate divers la noi în țară) pentru clienți firme.

*

N-am văzut o singură grevă/manifestație a personalului medical împotriva condițiilor în care sunt tratați pacienții, împotriva spitalelor jegoase și pline de infecții, împotriva calității dezinfectanților (să spui că n-ai știut e fix la fel cu bucătarul care-ți pune carne stricată în borș și zice că el așa a luat-o – ori ești prost ori te faci că nu vezi).

N-am văzut o singură grevă/manifestație a funcționarilor de stat împotriva softurilor proaste făcute de firme căpușă, împotriva birocrației excesive, împotriva procedurilor lipsite de logică.

N-am văzut o singură grevă/manifestație a ceferiștilor împotriva vagoanelor de 60 de ani, a șinelor primitive, a furtului baștanilor.

N-am văzut o singură manifestație/grevă a profesoratului împotriva lipselor și calității manualelor, a sistemului de predare învechit, a eșecului modului ăsta de educație, a scoaterii pe bandă de absolvenți care nu știu nimic.

Tot ce am văzut au fost mărețe frământări sindicaliste când a fost vorba de bani sau de pierderea slujbei. În cuvinte simple, pe bugetar îl doare fix în cot de rezultatul practic al muncii sale și de cel pe care e plătit să-l ajute, într-un fel sau altul.

Medicul și asistenta își fac treaba mecanic. Bacteriile de pe masă nu-s treaba lor, mucegaiul de pe pereți și jegul din saloanele de internare nici atât. Politețe, respect față de pacient? Nu, nici urmă. Pacienții nu-s oamen,i sunt marfă.

Funcționarul de stat? Să vă dau un exemplu – cu o seninătate extraordinară îmi spune că deja calculul e făcut și o să-mi primesc eu banii mai încolo. Decât să facă din nou o hârtie, stimabila îmi comunica fără nici urmă de rușine că o să-mi ia impozit pe un PFA deja închis pe perioada luată în calcul în condițiile în care, ATENȚIE, fiscul îmi datora deja bani pentru un impozit anticipat. Da, ați citit bine, știa că nu trebuie să le dau bani ci ei trebuie să-mi dea mie, dar ce dacă-mi mai lua câțiva pe-o firmă închisă?

Nu i-ar fi făcut același lucru soțului, surorii sau vecinului de la doi. Pentru că ăia-s oameni, nu marfă.

Cum îi doare pe bugetari fix în fund se traduce în lucruri minore ca timp și bani pierduți, nervi și frustrare gratuite, generații de analfabeți funcționali cu diplomă de licență și MOARTE. Asta se întâmplă acum în România.

Iar dacă-i iei individual vor da vina pe sistem (cel în care lucrează de decenii și nu au făcut niciodată ceva să-l schimbe) sau pe ceilalți, ăi de mai sus sau de mai la dreapta.

*

Societatea civilă doarme și înghite. Marfă resemnată pe mâinile unor dezinteresați robotici fără urmă de empatie pentru cetățeanul pe care nu-l cunosc. Marfă ce cotizează constant pentru o urmă de normalitate a serviciului pentru care statul deja îi plătește.

Bine că sunt zeci de ong-uri cuțofile dar un ong care să țină un mic laborator independent special pentru protecția cetățeanului nu e. Ia să fie listă publică cu analizele soluțiilor folosite de stat în spitale, cu medicamentele de pe piață, cu alimentele din supermarketuri.

Când se duce omul la farmacie, să știe că ia un medicament de zece ori mai slab decât pe etichetă, când ia iaurt pentru copil să știe că e o mizerie departe de reclama tv, când șeriful spitalului pe achiziții ia zeamă chioară să nu mai poată medicul zice că n-a știut.

Vă dați seama ce schimbare colosală și ce pas înainte ar fi ăsta pentru societatea românească? Câte firme de hoți cinici ar dispare și cum afaceri curate, sufocate de ăștia, ar ieși la iveală? Cum s-ar îmbunătăți licitațiile din sistemul sanitar, selecția de produse la raft, medicamentele?

Se plângea ministrul agriculturii că UE aruncă la noi marfă groaznică – ia să-și poată căuta românul pe site produsele pe care le cumpără de obicei și să afle că-s vai de capul lor? Cam cât de repede ar dispare natural de pe piață când nu le-ar mai lua nici naiba?

Nici măcar nu ar fi bani aruncați, un laborator foarte bun și-un site foarte accesat ar putea avea la un moment dat și monetizare proprie. Dacă vezi că controlul de stat e o mizerie, că mor oameni din cauza asta, fă dracu ceva.

Voi, ăștia care puteți! Că noi, ăștia flămânzi, punem mâna și ajutăm, doar să avem pe cine. Uite, eu aș da câțiva euro în fiecare lună unui ONG din ăsta, Petreanu la fel, doar n-om fi singurii…

Sunt atâtea răspunsuri care ar putea veni de la societatea civilă și care ar schimba lucrurile practic dar nu, noi tot stăm și spumegăm împotriva clasei politice și a sistemului, că-i mai ușor decât să facem ceva. Hai să stăm în rol de marfă așteptând scăparea de la un Mesia politic care-o să vină și-o să schimbe din baghetă tot.

Dormim.

Vlad B Popa Scriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional. Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati Facebook personal Pagina fb de autor website de autor