Secretul domnului Oscar

hollywood-jewNu duminica asta ci aialaltă va avea loc Gala Premiilor Oscar 2015. Deja se ştie cine va câştiga marele premiu, Cel mai bun film. Ralph Fiennes, Edward Norton şi Jude Law, combinaţia fatală în Grand Budapest Hotel. Bravo lor, să-l ia pe domnul Oscar, să-l pupe şi răspupe, să le mulţumească prietenilor, femiliei şi forţelor oculte. Felicitări şi la mai mare!

Şi acum, poate e cineva în stare să îmi explice de ce bomboana cinematografică a anului, Interstellar, lipseşte cu desăvârşire de pe lista candidaţilor. Cel mai bun mixaj de sunet şi Cel mai bun montaj de sunet nu sunt categorii. Sunt nişte glumiţe aruncate parcă în ciudă, să umilească şi mai mult Interstellar.

Iar faptul că a fost trecut pe lista “Cele mai bune efecte vizuale” demonstrează fie ironie, fie prostie. Ce retardel mojic a făcut nominalizările astea? Efectele vizuale din Interstellar sunt la nivelul anilor ’70. La fel de bine puteau să apară în Star Trek, nimeni nu s-ar fi minunat de splendoarea vizuală a peliculei.

Singura categorie demnă de Interstellar este “Cel mai bun film”. Nu neapărat să câştige, dar măcar să fie lăsat să concureze. Am prezentat deja flimul AICI, nu vreau să revin. Aş adăuga totuşi un ultim argument.

Interstellar este notat cu 8,8 pe IMDB, după aproximativ 450 de mii de voturi. Un scor formidabil.
În comparaţie, marele favorit, Grand Budapest Hotel, are 8,1 din 273 de mii de voturi. Domnul Oscar se şuşuie pe opinia consumatorilor de film şi face cărţile pe sub masă? Din nou? Dar de ce este domnul Oscar atât de arogant cu noi?

Am înţeles. Interstellar nu are sclavi, nu are antiterorism, nu are clişee zaharisite pentru cizelatul privitor de Super Bowl. Nu are happy-end-ul convenţional, nu are pasaje de comedie tâmpă, spre deosebire de Grand Budapest Hotel. Nu e simpatic, nu e funny, nu e cool, nu e hip. Nici măcar nu are preţiozitatea unui film pentru iniţiaţi într-ale filozofiei de butic.

Este altfel. Este atipic. Nu are loc în tiparele ruginite ale domnului Oscar. Dar este apreciat de public. Este foarte apreciat de public şi, până la urmă, publicul este judecătorul suprem. Iar voi, hollywood-ienii sinagogii bufe, v-aţi dovedit încă o dată nesimţirea.

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

1 Comments

Leave a Comment.