“Impredictibilitatea Federaţiei Ruse ne obligă să analizăm variante şi posibilităţi de reacţie a armatei.” (Traian Băsescu)
Căpitanul nostru de patrie devine din ce în ce mai volubil. Seamănă tot mai mult cu o precupeață colorată, specializată pe “fiare veeeechi, fiare vechi aveeem”, trezită după o comă de 10 ani. Și acum trebuie să recupereze toate nespusele vremurilor pierdute.
Are atât de multe de spus încât nu-i mai ajung cuvintele. Până astăzi, nu am știut de existența termenului “impredictibilitate”. Acum există, evident. Doar a fost slobozit printre buze de însuși El: Comandantul, Filologul, Creatorul. O posibilă proveniență a găselniței este englezescul “unpredictable”, care s-ar traduce prin “imprevizibil”. Și, după cum bine știm, bătrânul copilandru de la Murfatlar iubește limba lui Shakespeare în mod special (și limbile în general).
Eh, acum mai contează un cuvințel la limita existenței? Hai, treacă-meargă. Cât timp d-l Băsescu nu se va recomanda ca fost maior al Bucureștiului, acceptăm și anglicismele.
Mă bucur că am terminat cu preocupările semantice și putem analiza esența afirmației de mai sus. Ce a dorit d-l președinte să transmită prin acest apreciabil heirup lingvistic? Care e ideea? Care sunt substraturile și urmările? Ce se ascunde de fapt în cuvântarea băsesciană?
Răspuns: NIMIC
Analizarea posibilităților armatei române înseamnă nimic. Nu putem vorbi serios despre așa ceva, atât timp cât avem tunuri trase de câini, fregate cu vele, ultimul submarin e Solcanu și când mai cade un avion, singurul supraviețuitor e fochistul.
Eu zic să atacăm Federația Rusă cu tot ce avem în ogradă. Fără declarație de război. Ne ducem peste ei direct, să vedem după câte săptămâni își dau seama că sunt atacați.
Singurul scop al ieșirii de astăzi a d-lui Băsescu este acumularea simpatiilor locale. În general, afirmațiile făcute de El Comandante Ciclopo despre politica externă nu au ca scop activitatea externă sau politica externă a României. În aceeași categorie intră și basmele nemuritoare despre alipirea fraților basarabeni. Este o utopie și atât, iar Băsescu știe foarte bine asta.
Dar insistă să rumege fraze smintite despre Moldova, Putin, Rusia și lacul ei rusesc, americani și băraci, în speranța că îl prinde paltonul de patriot și “fură inimile” naivilor. Zilele în funcția de președinte sunt tot mai ușor de numărat. Acum este momentul să strângem capital electoral pe care să îl vărsăm la final în PMP. Odată strâns, este ușor de vărsat. Mai ales că din toamnă, Legenda Rouen-ului se va alătura Elenelor preamult iubite.
