Un studiu făcut de academicienii britanici indică faptul că numele elevilor ar fi în strânsă legătură cu performanţele şcolare. Conform acestora, profesorii au diferite aşteptări din partea elevilor, încă de la aflarea numelor, bazându-se pe experienţa anilor trecuţi. A fost demonstrat că, în ultimii ani, copiii cu numele de Kayleegh, Destiny, Haydon şi Chantal au avut performanţe şcolare slabe. La polul opus, premianţii au avut nume tradiţionale ca Laura şi William.
După publicarea studiului, în localitatea Glod (comuna Moroieni) s-au făcut primele investiţii în viitorul noilor născuţi. Astfel, s-a renunţat la tradiţionalele Termopan, Mondialu, Prinţu, Palmolivu, Cometa, în favoarea unor nume cu potenţial de export mărit: Lancelot, Shakespeare, Rolls Royce şi Chelsea.
Acum, lăsând la o parte glumiţele etnice, trebuie să recunoaştem excentricitatea academicienilor britanici. Mi se pare o atitudine crudă şi discriminatorie. Ce şanse ar fi avut Alexandre Dumas, dacă ar fi trăit în Anglia? În primul rând, imigrant francez (piei, drace!!). În al doilea rând şi cel mai important, ce aşteptări poţi avea de la un dumb ass?
Şi ne mai acuză vesticii, occidentalii, civilizaţii că, vezi doamne, noi, românii, avem o problemă cu discriminarea. Ce alt popor şi-ar fi pus atâtea speranţe în Vanghelie, Toni Greblă, William Brânză, Gigel Ştirbu, Frunzăverde, Triţă Făniţă şi supremii Muia şi Laba? Conform academicienilor britanici, se termina povestea lor încă din prima zi de şcoală: “Muia Marcel” “Prezent!” “Nesimţitule, nota 2, stai jos!”
Gândiţi-vă şi la echivalentul preşedintelui Băsescu în Marea Britanie. Ar fi votat englezii un anume Farty de două ori la rând? Sau cum ar fi luat garda regală poziţia de drepţi în faţa lui Sir Fartalot? Îi băsea râsul de le săreau căciulile din cap. Se alegea praful de mitul Buckinghamului. Sir Fartalot the Mythbuster!
