S-a dus naibii aura cuvântului geniu de când cu internetul. Cu două decenii în urmă când auzeai geniu, gândul zbura automat la unul din puținii oameni care au modelat umanitatea în vreun fel. Azi, nici pe departe:

Genial, omule. Scrie o rețetă bună de clătite și vei fi genial. Fă o glumiță cât de cât de râs și, ghici ce, pac ești genial. Nu cred că poți să te dai o oră pe articole decente de pe net fără să vezi în comentarii cât de genial e autorul. Până și eu am fost genial de câteva mii de ori până acum.

Mai aproape de esență stă geniul statistic. Teoretic, dacă sari de un IQ de 140 ești deja în plaja corectă pentru genialitate. Și ăsta e un fâs, sunt o grămadă, o grămadă de indivizi care se încadrează aici și nu au contribuit mai mult la dezvoltarea umanității decât sămânțarul de la colțul blocului.

Geniul geniu, cel puțin după mine – ăla de aduce ceva în plus omenirii. Că e vorba de cine știe ce tehnologie de teleportare, de medicamentul pentru cancer, de o carte ce marchează generații, nu contează exact ce e ci doar cât contează pentru rasă.

Hai s-o lăsăm deci mai moale cu aruncatul etichetei de geniu/genial pe net, că o salată bună de mazăre nu se prea compară cu un vaccin pentru prostie, de exemplu.